<div class="kvgmc6g5 cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto">În paradigma culturală postmodernă, în care ni se sugerează că suntem ”ce gen ne trăzneÈte prin cap”, indiferent de sex, că Dumnezeu este ”ce simte Èi vrea fiecare” că tradiÈia se Èine ”după cum ne vine”, în care acest libertinaj al interpretării a cuprins toate straturile conÈtiinÈei, relativismul e fundalul pe care se desfăÈoară toate spectacolele existenÈei. Într-o lume construită prin limbaj nu e posibil nimic mai mult de atât. Singura soluÈie e evadarea în afara ei, deci în afara oricărui limbaj.</div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto">Spune <strong>Ernst Cassierer</strong> în ”Un eseu despre om: o introducere într-o filozofie a culturii umane”: ”Nu există nici un remediu împotriva acestei inversări a ordinii naturale. Omul nu poate scăpa de propria realizare. El nu poate decât să adopte condiÈiile propriei sale vieÈi. Nu trăieÈte într-un univers care doar fizic, ci Èi simbolic. Limbajul, mitul, arta Èi religia fac parte din el. Ele sunt firele variate care împletesc reÈeaua simbolică, reÈeaua încurcată a experienÈei umane.</div>
<div dir="auto">Toate progresele umane în gândire Èi experienÈă rafinează Èi întăresc această plasă. Omul nu mai poate confrunta imediat realitatea; n-o mai poate vedea, aÈa cum ar fi, faÈă în faÈă. Realitatea fizică pare să se retragă proporÈional cu progresul activităÈii simbolice a omului. În loc să se ocupe de lucrurile în sine, acesta conversează într-un anumit sens cu el însuÈi.</div>
<div dir="auto"><img class="size-full wp-image-29954 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/12/i2.jpg" alt="" width="379" height="600" /></div>
<div dir="auto">S-a învăluit atât de mult în forme lingvistice, în imagini artistice, în simboluri mitice sau rituri religioase încât nu poate vedea sau Èti nimic altceva decât prin interpunerea acestui mediu artificial. SituaÈia sa este aceeaÈi în sfera teoretică ca în sfera practică. Nici aici omul nu trăieÈte într-o lume cu fapte grele sau în funcÈie de nevoile Èi dorinÈele sale imediate.</div>
<div dir="auto">TrăieÈte mai degrabă în mijlocul emoÈiilor imaginare, în speranÈe Èi frici, în iluzii Èi deziluzii, în fanteziile Èi visele sale. „Ceea ce îl deranjează Èi îl alarmează”, a spus-o <strong>Epictet</strong>, „nu sunt lucrurile, ci opiniile Èi fanteziile sale despre lucruri”.</div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto">Religiile, în epoca bronzului, puteau în legătură conÈtiinÈa Èi simÈirea umană cu tot ce putea fi râvnit sau intuit ca fiind mai presus de ele. Nu era nimic intelectualizat, dilematic, abscons. Ocultizarea ”experienÈei religioase” e tentativa intelectului contentemporanilor de a recalibra în termeni inteligibili chestiuni pe care tocmai lipsa problematizărilor, a cunoaÈterii, a gânditului gândirii le făcea posibile.</div>
<div dir="auto">Religia e ceva mult mai primordial, mai apropiat de natură Èi de gândirea magico-analogică, de intuiÈii, de simÈirea fundamentală, de instincte, de legătura dintre fiinÈă Èi mediul natural. Ruptura de acesta duce trăirea religioasă într-o zonă crepusculatră, bântuită de fantome, de doruri fără obiect, de neajunsuri existenÈiale, de o cronică insuficienÈă a simÈirii. Religia contemporanilor, mai ales a intelectualilor, ajunge să se refere le ceva mult prea mult prea ”trans” Èi mult prea ”meta”&#8230;</div>
<div dir="auto">DistanÈa pe care sufletul o resimte în vremurile noastre dureros, copleÈitor, faÈă de ”origini”, de ”lumina începutului”, sentimentul răscolitor de ruptură Èi cădere dintr-un univers primordial, e distanÈa pusă tocmai de conÈtiinÈă între experienÈa vitală Èi limbaj&#8230;</div>
<div dir="auto">”Căderea” e în limbaj Èi a limbajului în limbaje. Babilonul nu se înalÈă spre cerul care acoperă pământul, ci spre ceruri nepământene. ”Meta”-ul intelectualilor e teologie a supraeului freudian, nu e bun de nimic&#8230; Instinctul sexual neexprimat, arată maestrul, apare travestit în melancolii devoratoare. AÈa Èi credinÈa raÈionalistului, a celui dislocat, trashumat Èi exilat în afara teritoriilor &#8211; nu ale propriei fiinÈe ci, mai precis, propriei fiinÈei.</div>
<div dir="auto"><img class="aligncenter size-full wp-image-29955" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/12/il.jpg" alt="" width="564" height="1002" /></div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto">Înaintea marilor monoteisme, aceleaÈi pământuri erau pline de zeităÈi capricioase, războinice, necruÈătoare.</div>
<div dir="auto">Spiritul religios arhaic leagă sufetul de trup Èi de simÈire, nu de intelect. Sigur că acesta a fost motivul pentru care fost anihilat de evoluÈia conÈtiinÈei, după cum era firesc. Intelectul sparge absolut orice cod al simÈirii, dărâmă orice templu Èi orice viziune, dezvrăjeÈte lumea. Umanitatea a tot încercat să recalibreze credinÈele, să le menÈină cât de cât în rezonanÈă Èi armonie cu gândirea, dar a eÈuat sistematic Èi de aceea le tot ocultizează conÈinutul. Nu sunt deloc străină de această tendinÈă.</div>
<div dir="auto">CredinÈa nu se mai poate sprijini decât pe revelaÈie Èi inefabil, pe forme de simÈire care pot suporta tensiunea dintre agnosticismul de fond al gândirii Èi absolutismul tot de fond al fiinÈei care îÈi sanctifică iubirile particulare.</div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto">Tocmai faptul că religia intelectualilor a ajuns să fie o armă filosofică, o polologhie teologico-fantastică care îÈi schimbă postulatele Èi principiile mai rapid chiar decât se descurcă guvernul să schimbe legea învăÈământului, e partea tragică&#8230;</div>
<div dir="auto">Religia intelectualilor e o jucărie postmodernă, e un joc care îÈi schimbă regulile pe măsură ce se desfăÈoară,iar nostalgia maniheiÈtilor pătimaÈi e una de cruciaÈi. Mi-e jenă să o spun aÈa, dar e mult prea evidentă chestiunea. Dezbaterile religioase, toate, încalcă ”prima poruncă”. Nu văd decât idolatrie Èi patimă la cei care îÈi dispută credinÈele&#8230;</div>
<div dir="auto">Cine să fie bruta dizgraÈioasă, tarată spiritual la care tot ridică ei vocea Èi ar ridica, de s-ar putea, Èi piatra? Cine e ”ateul” pe care îl tot infierează? Èi unde locuieÈte el, dacă nu în subsolul propriilor lor îndoieli?</div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto">Ernst Cassierer afirmă că religia, în orice context Èi eră ”pretinde că se află în posesia unui adevăr absolut, dar istoria sa este o istorie a erorilor Èi ereziilor. Ne oferă promisiunea Èi perspectiva unei lumi transcendente &#8211; cu mult dincolo de limitele experienÈei noastre umane &#8211; Èi rămâne umană, prea umană”.</div>
<div dir="auto">Fernando Savater, filosof spaniol contemporan, scrie despre ce mai înseamnă în context postmodern cele zece porunci Èi Èapte păcate. Religia e apanajul culturilor tradiÈionale, e o strânsă legătură între spiritul religios Èi continuitate.</div>
<div dir="auto">Lumea modernă este prin excelenÈă una a rupturilor, a segregărilor Èi a schimbării, a înnoirii perpetue. Religia conservă, prezervă, asigură sentimentul că existe lucruri primordiale sau eterne. Are dreptate <a href="https://bel-esprit.ro/jordan-peterson-un-umanist/" target="_blank" rel="noopener noreferrer"><strong>Jordan Peterson</strong> </a>spunând că sentimentul religios nu are nevoie de acreditare ÈtiinÈifică Èi de corespondenÈe cu realitatea congnoscibilă, că se leagă mai degrabă de ceea ce este inefabil Èi neconsumabil, de o anumită charismă nedegradabilă a investiÈiilor majore, de valori trăite, dar din păcate mintea însăÈi nu poate susÈine paradoxul Èi asta nu pentru că e prea puternică logica ci pentru că întregul sistem de existenÈă este conceput în termeni meniÈi să distrugă deopotrivă adâncimile Èi misterul.</div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto">Spiritul religios arhaic e bun pierdut în occident. Nu prea mai e nimic de făcut întru resuscitare. Laicitatea nu striveÈte cultele, dimpotrivă, e singura ideologice care le lasă să coexiste paÈnic, dar le aplatizează, le reduce intensitatea, le ”domesticeÈte” Èi ”distilează”, le ”primeneÈte”. Fenomenul e firesc: e necesară convieÈuirea. Nu se poate trăi în pace dacă fiecare religios consideră că doar el a avut prin revelaÈie acces la Adevăr Èi ceilalÈi toÈi rătăcesc prin ceÈuri.</div>
<div dir="auto">CredinÈele filosofilor sunt fascinante, dar sunt condamnate să se stingă în vacuitate Èi în virtualitate.</div>
<div dir="auto">Ce încerc să spun nu e nicidecum că aÈ fi adepta credinÈei personalizate, care e atât de tipic modernă Èi post-modernă sau a sectelor protestante, ci că orice încercare de raÈionaliza Èi postula sacralitatea e un reducÈionism Èi că reducÈia e ”chip cioplit”, Èi mai spun că, dacă ai apucat să te formezi în spirit agnostic, nu poÈi deveni religios, oricât ai vrea.</div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto">Religios devii în copilărie, dacă aÈa îÈi e familia, dacă ai bunici la Èară, dacă te naÈti într-o comunitate tradiÈională din Africa, Asia mică sau mare. Copilul &#8211; urban, crescut cu pop-corn la televizor Èi în faÈa unui ecran conectat la internet nu poate fi religios, nu are cum.</div>
<div dir="auto">Iluzia, mai ales a savanÈilor, dar Èi a pătimaÈilor care se cred ei înÈiÈi religioÈi iluzoriu Èi întrucâtva ilicit, căci, în fapt, tratează religia ca pe o ideologie, este aceea că poÈi fi convertit, că spiritul religios se educă Èi învaÈă. Nu, el Èine de o anumită orânduire a vieÈii, vine dintr-un mod de coexistenÈă Èi convieÈuire, el nu e posibil decât în societăÈi tradiÈionale.</div>
<div dir="auto">Nu poÈi fi religios Èi să fii nevoit totodată să trăieÈti într-un mediu profund individualist, în care cuvântul suflet e ”tabu”, în care auzi doar despre competiÈie, performanÈe, provocări, obiective, în care detaÈarea e lege, în care cultul independenÈei face ravagii, iar dragostea dintre bărbat Èi femeie e tratată drept o chestiune desuetă Èi facultativă, în care Èi se cere să fii un brav soldat al unui tip de egoism alienant, în care lupta pentru putere e mai gratificată decât dorinÈa unei femei de a fi soÈie Èi mamă.</div>
<div dir="auto">Nu putem fi, nici să ne străduim, atât de egoiÈti, de trufaÈi, de parveniÈi Èi superficiali, de terre a terre, pragmatici Èi obsedaÈi de imagine pe cât ne cer vremurile. În mediile laice postmoderne, convingerea mea e că prea puÈin contează că se face sau nu religie în Ècoli. Copiii vor sfârÈi prin a conchide că ”toate acele aiureli antice” sunt depăÈite de progresul civilizaÈiei. Pe bună dreptate. Dacă te-ai născut într-un mediu urban sau hiper-metropolitan n-ai nici o Èansă. CredinÈa presupune mai ales un mod de viaÈă, nu un sistem de idei.</div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto">Cartea lui <strong>Umberto Eco</strong> Èi a cardinalului <strong>Carlo Maria Martini</strong> ”În ce cred cei care nu cred” nu elucidează problema. Eco vorbeÈte de pe poziÈiile unui umanist secular, dar e ateu sadea. Eu vorbesc de pe poziÈiile unui agnostic filosof care caută esenÈe tari Èi adevărul vieÈii.</div>
<div dir="auto">Agnosticismul nu e o alegere, cum nu e nici credinÈa.</div>
<div dir="auto">AÈa ziÈii religioÈi care îÈi închipuie că a fi credincios e o alegere sunt marcaÈi de un grad destul de mare de ignoranÈă, tipic modernă. Libertatea de care se prevalează, culmea, nu e <em>liber arbitru</em> augustinian, ci e una concepută de cei mai daÈi dracului existenÈialiÈti.</div>
<div dir="auto">Omul nu alege să creadă sau să nu creadă, să înÈeleagă sau să nu înÈeleagă, să gândească sau să nu gândească. Uneori subconÈtientul sabotează conÈtiinÈa cu folos.</div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto">Agnosticismul e legat de un mod de viaÈă, de un angrenaj social complex, de gradul de evoluÈie al conÈtiinÈei Èi de complexitate a cunoaÈterii Èi gândirii, de hiper-intelectualismul specific mediilor metropolitane, de era informaÈională&#8230;Nu de afurisiÈi ce suntem ne-am pomenit sceptici, când e ”atât de simplu” să trăieÈti în spirit medieval.</div>
<div dir="auto">Misticismul e Èi el o capcană, pentru că se manifestă ca formă de pseudo-cunoaÈtere, or nu de cunoaÈtere cu miză aÈa zis ”spirituală” ducem lipsă, ci de o simÈire unificatoare, de o fiinÈă a lumii care să ne reconecteze, pe un plan superior celui în care ne dăm în stambă, prin reÈea.</div>
<div dir="auto">ReÈeaua de internet e un mimetism jalnic al comuniunii religioase întru acestă fiinÈă a lumii.</div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto">Ca Èi Guenon, acest uimitor sufi, cred că procesul e inevitabil. Nu e nimic condamnabil, orice poziÈie partizană este din start una perdantă. Nu ne putem opune acestei transformări care Èine, ea însăÈi, de un ciclu natural. Brahmanii vorbesc de kali-yuga.</div>
<div dir="auto">Din această perspectivă, în polemica pe care o susÈine cu Jordan Peterson, are mai degrabă dreptate Sam Harris. Èi dacă ar fi nevoie de religie, spiritul postmodern o dezintegrează. Omul o avea nostalgia unui univers cu sensuri Èi valori unitare, în care totul e rostuit, cu sărbători Èi taine, cu consacrări interioare ale unor întâmplări care devin puncte nodale de destin. Doar nu se mai poate întâmpla aÈa ceva. Se poate doar în anumite comunităÈi tradiÈionale, izolate, Èi mai cu seamă din Africa, America de Sud, Australia, Asia mică sau mare.</div>
<div dir="auto">Spiritul vremurilor este hotărât anti-mister, este unul căruia nu îi rezistă nici un secret. Trăim sub spectrul unei primejdioase superficialităÈi ale cărei forÈe centrifuge spulberă toate aspiraÈiile fiinÈei intime la forme de trăire simbiotică.</div>
<div dir="auto">Ceea ce înainte vreme reprezenta un ”împreună” acum e calificat peiorativ drept dependenÈă. Or spiritul religios, în ce are &#8211; interiorizat, pur, nepolitic Èi nejustiÈiar &#8211; creează punÈi.</div>
<div dir="auto">CredinÈa mizează pe o realitate comună, pe un împreună ”în cuget Èi simÈire”. Nu e posibilă în condiÈiile în care norma individualistă pretinde ”originalitate” în orice.</div>
<div dir="auto">Criza aproape permanentizată de ”identitate” a postmodernilor are, pe de o parte, un substrat organic, real: e, de fapt, sentiment al rupturii de fiinÈa profundă, e durerea de a trăi în exilul raÈionamentelor oarbe Èi al relativismelor angoasante, pe de altă parte ea se ”compensează” în falset, prin simularea unei identităÈi de suprafaÈă, printr-o fantasmagorie, iar această falsă ieÈire din criză contribuie la amplificarea ei.</div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto">CredinÈa, câtă e, cum e, nu trebuie justificată. Are nevoie doar de mărturii, nu de mărturisitori.</div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto">Unicul mobil al credinÈei este, din punctul meu de vedere, faptul că nu putem fi întru totul contemporani cu propria biografie Èi cu lumea actuală, că nu putem fi întru totul prezenÈi în planul contingent, că nu putem trăi integral, oricât ne-am strădui, pur intelectual sau pur senzorial sau pur emoÈional. Nu putem fi nici doar ”aici Èi acum”, deconectaÈi, desprinÈi de trecut Èi de ficÈiune.</div>
<div dir="auto">Avem nevoie să plăsmuim icoane, aÈa cum am arunca niÈte ancore în ceÈurile devenirii, ca să nu ne simÈim complet pierduÈi. Nu peroraÈiile teologale, nu misticismul, nu pildele, nu miturile, nu profeÈiile, nu visele, nu angoasele ne scot din planul realităÈii imediate, ci o anumită proprietate a simÈirii, care vine din faptul de a avea memorie. Memoria afectivă produce nostalgie Èi ecouri, dă o adâncime în plus fiecărei noi experienÈe sensibile: ele se se suprapun Èi se intercalează. Fiecare nouă iubire e cu un grad mai cuprinzătoare, mai intensă, mai profundă decât anterioara.</div>
<div dir="auto">Pe lângă faptul că ne naÈtem cu o memorie a strămoÈilor incorporată în gene Èi absorbim ca niÈte bureÈi destoinici trăirile Èi experienÈele sufleteÈti ale părinÈilor în primii ani de viaÈă, simÈirea însăÈi refuză cu încăpăÈânare să încapă în prezentul contingent, în atingerile din planul manifestărilor aparente, ea vine întotdeauna cu un surplus, cu conÈinuturi -fantomă care se infiltrează în substanÈa trăirilor prezente. Un melanj tulbure de ficÈiune, dorinÈă, neliniÈte, dor, amintire se strecoară în ce ne e dat să simÈim în prezent Èi suntem nevoiÈi să trăim simultan pe mai multe planuri, erotismul plenar, Èi trăit pe viaÈă Èi pe moarte, fiind singurul care are forÈa să le unifice.</div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto">ViaÈa asta e în sine ceva mai mult decât doar viaÈă.</div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto">*</div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto">În fiecare dintre noi cineva face raÈionamentul lui Epicur Èi cineva slujeÈte, nu un zeu, într-un templu, ci o putere universală.</div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto">Spiritul religios, ca trăire pură, e acea gravitaÈie a simÈirii, care dă dimensiuni de parabolă Èi o charismă mitologică investiÈiilor noastre sufleteÈti, e acel suflu al experienÈelor pe care memoria îl captează Èi transportă în sânge Èi în gene Èi îl transmite mai departe&#8230; e ceea ce face ca toate fiinÈele Èi toate lucrurile de care se ating să fie ceva mai mult decât doar ele însele, mai mult decât egale cu sine.</div>
<div dir="auto">Acestui spirit, însă, nu i se opune ateismul tradiÈional, i-aÈ zice, acela de tip heraclitian, socratic Èi epicurean, aristotelic.</div>
<div dir="auto">Ateismul antic nu le reneagă zeilor puterile, ci pune la îndoială reprezentările naive despre ei.</div>
<div dir="auto">Întreaga istorie a ateismului nici nu e altceva decât una a contestaÈiilor la adresa unor precepte Èi reprezentări teologice care, chiar din perspectivă religioasă pot cădea sub incidenÈa încălcării primei porunci.</div>
<div dir="auto">Ateismul e o formă primordială de iconoclasm.</div>
<div dir="auto">Întrebarea e ce fel de icoane dărâmă. Doar ”chipurile cioplite” în piatră ale animiÈtilor sau Èi cele cioplite în sânge?</div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto">Singurul motiv pentru care scriu astfel de eseuri este intenÈia de a dezamorsa bombe Èi de a arăta că lucrurile nu sunt atât de uÈor de tranÈat. Cu cât te adânceÈti mai tare în fenomenul religios, cu atât pare mai greu de etichetat ateismul, care nu e decât umbra lui, care se lăÈeÈte pe măsură ce Èi el capătă amploare.</div>
</div>
<div dir="auto">CitiÈi Èi despre <strong><a href="https://bel-esprit.ro/revolutia-culturala-a-invins/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">RevoluÈia culturală</a></strong></div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ilinca Bernea' src='https://secure.gravatar.com/avatar/eeb361f3784e94ab48c662f829d4867631ab0b2e4a6819e509a6eabeabf81a63?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/eeb361f3784e94ab48c662f829d4867631ab0b2e4a6819e509a6eabeabf81a63?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ilinca-bernea/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ilinca Bernea</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#102;i&#108;&#111;z&#111;fi&#101;&#064;&#103;&#109;&#097;il&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>