contăm pe prezența ta
s-a strecurat înăuntru și pe
bâjbâite
a început să rotească încet – două la dreapta, una spre stânga –
combinații dictate de lună, răbdare cât în deșert
umbra cămilei
din dinți strângea și sângera alb
seiful
ai văzut vreo cămilă roșie zburând? – se întreba atentă
să-l distingă pe da…
la palatul congreselor
are loc și anul acesta
reuniunea inimilor furate
contăm pe prezența ta
foto credit sursa
***
nu sunt
pe fundul prăpastiei, eu sunt prăpastia.
și nu sunt pe vârful muntelui, sunt piscul… vibră grămăjoara
de întuneric și lumină.
nedumerire. splendoare.
îmi închipui că ești acul nebun de patefon
ce sapă finalul, dar refuză
sfârșitul.
oare-l va ridica vreo mână,
o va lua de la capăt? … Citește și nedumerire
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
