Într-o lume rece și ostilă, în care fiecare luptă pentru propria supraviețuire, se va contura portretul unei luptătoare, o anti-eroină. Spectatorul are, astfel, posibilitatea de-a răspunde unor întrebări: Cum se comporta Vassa Jeleznova în sânul familiei? Vassa, personajul principal din piesa scrisă de Maxim Gorki, mătură tot ce îi stă în cale pentru bani, dar și pentru a-și ocroti familia de oprobriu. Este capabilă chiar de crimă. Instinctul mână personajele într-o înlănțuire de trădări și patimi destructive. Reprezintă ea doar un produs al patimei ? Ce justifică ambiția sa  de-a deveni șefa imperiului familiei Jeleznov? Devine pasionant să urmărești, printre legăturile de sânge, obsesiile, durerea și traumele unei eroine. Ceea ce a influențat adaptarea directorului de scenă Gelu Colceag a fost importanța lumii în care Vassa acționa. Spectacolul Familia Jeleznov, montat la Teatrul Mic din București, are la bază prima variantă a piesei „Vassa Jeleznova”, scrisă în anul 1910 de Maxim Gorki și trage un semnal de alarmă (Traducerea: Tania Filip, Adaptarea: Gelu Colceag). Din perspectiva unei familii, alienarea omului mai are doar un mic pas până la dezumanizare. Așadar, textul lui Gorki primeşte straie noi, iar setea de putere, conotaţii actuale. Într-o lume în care totul e de vânzare, iar bunătatea aparține celor slabi, imperiul familiei Jeleznov este unul dominat de răutate și cinism. Totul stă sub semnul puterii banului și al matriarhatului impus de Vassa Jeleznova, femeia puternică și de neclintit, care e hotărâtă să se lupte cu oricine îi stă în cale, chiar și cu proprii ei copii, pentru a-și păstra intacte afacerile și averea. Permanenta luptă cu neșansa o pune în valoare Dana Dembinski – Medeleanu, în rolul unei femei obișnuite care înfruntă solitudinea și rabdă decepțiile care i-au marcat destinul.

Directorul de scenă se preocupă de construirea verosimilă a biografiilor şi a relaţiilor, obţinând un sistem de relaţii plauzibil şi dând relief evoluţiilor individuale, a rămas fidel scrierii lui Gorki (textul de dinaintea revoluției bolșevice), dar a îmbunătățit – prin interpretarea actoricească și  succesiunea tablourilor – psihologia eroilor. Doar conturul muzical și mișcarea scenică divulgă, din când în când, distanțarea regizorală. Adesea, întorsăturile din scenariul scenic sunt urmate de momente de introspecție, punctate de proiecțiile video de pe ecranul din fundal (Video design: Ioana Bodale, Ovidiu Cristache). Cadrul plastic al reprezentației joacă un rol hotărâtor, sugerează locul acțiunii – cu o mare economie de detalii; sub ochii privitorilor se ivesc, pe rând, tablouri ce sugerează locuința Jeleznovilor și vecinătățile acestei proprietăți. Toată panoplia de comportamente sau de situații este afișată succint, pe scena rotativă, care permite spectatorului să pătrundă în intimitatea evenimentelor, iar șarja comico-tragică, prezentă în text, e potenţată simpatetic prin acest decor funcțional. De la fățărnicia Nataliei la răutatea apropiată de sadism a lui Pavel, toate sunt tratate păstrând amprenta mentalităţii acelor vremuri, dar cu nuanțări actualizante (vezi parveniții ruși nouăzeciști – Costume: Ioana Pashca). Pentru a ilustra și mai clar lupta interioară, regizorul suprapune episoadelor dinamice volute fumurii din orizontul psihanalitic (paracomentariul video). Această poezie a naturii viciate, contaminate, corespunde luptei împotriva pudibonderiei. Sub aspect vizual, spectacolul este compus cu îngrijire, sugerând nişte ziduri fragile, ca într-un labirint al singurătăţilor iremediabile; regizorul Gelu Colceag apelează la ecleraj pentru configurarea spaţiului. Grilajele aurite, prin care doar lumina trece, sugerează că în lumea  Jeleznovilor, ca într-o uriașă colivie – „ferestrele au ochi, iar pereţii urechi” (Decor: Diana Cupșa).

Familia Jeleznov (Teatrul Mic, București)  Foto © Mihaela Tulea

Alegerea acestui cadru incită spectatorul să reflecteze asupra izolării sociale și înstrăinării dintr-o familie burgheză confruntată cu dorințele morbide și marcată de setea de bani. Personajele din această emoționantă dramă sunt, mereu, supravegheate din umbră. Un singur minus ar putea atenua întregul eșafodaj: lipsa fiorului slav, accentuând prea mult dimensiunea iconoclast-burlescă (mai ales în partea a doua a spectacolului). Într-un crescendo tulburător, pătrundem în viața membrilor familiei Jeleznov. Forța se distribuie pe două paliere: relația stăpân-servant și relația femeie-bărbat. Ochiul regizorului a tăiat „felii de viață”, sub semnul convenției teatrale (aristotelice) ca un posibil contraatac al invaziei de puritanism de paradă din zilele noastre. Edificiul său s-a sprijinit pe aportul deosebit al actorilor. Piesa vie are un adevăr al ei, valorizat de o distribuție atent aleasă. Deşi au apariţii fulgurante, actrițele Oana Pușcatu/ Dunecika și Gabriela Iacob/Lipa aduc în scenă tipologii copleşite de propriile patimi.

Datele particulare ale talentului robust, dominat de o subtilă sensibilitate, l-au impus pe Claudiu Istodor într-un repertoriu variat. De această dată, sinceritatea replicii comice sau dramatice, tonul mereu just și fermitatea caracterizărilor conferă veridicitate personajului Prohor Jeleznov impus de Claudiu Istodor pe scenă. Ușor melodramatic, în momentul decăderii, păstrează mereu tonul just și măsura, în raport cu fiecare dintre partenerii scenici. Partenera sa, Dana Dembinski – Medeleanu, este o patroană de mare forță, o prezență acută, nervoasă. Vitalitatea interpretativă a acestei actrițe inteligente și lucide, înzestrată cu multe virtuți expresive, se impune în crearea exemplară a personajului Vassa Jeleznova. Actrița domină scena, animă celelalte personaje; are acele rare calități ale actriței de compoziție care poate să încarneze un personaj și fără a apela la artificii (deși tatuaje negre se conturează pe pielea sa fină). Întrupată de Dana Dembinski-Medeleanu, Vassa jonglează cu pasiunea, durerea, bucuria și deznădejdea, precum divele aflate sub lumina reflectoarelor.

Dana Dembinski-Medeleanu aka Vassa  Foto © Mihaela Tulea

În contrapunct, se regăsește suava Ludmila. Sagace și malițioasă în replică, Alina Rotaru face din Liuba un personaj feminin împlinit. Conturul sinuos și incisiv al portretizărilor, și, mai ales, expresia tulburătoare a chipului oferă o dovadă a talentului acestei tinere actrițe. Pe parcursul întregului spectacol, recitativul său este complex (atât în tonalitatea dramatică, cât și ca nuanțare psihologică – își  exhibă sexualitatea și nu-și reprimă repulsia fizică față de Pavel). Resursele expresive: vocea cantabilă, timbrul grav și cultivat  al rostirii o impun definitv în fața spectatorilor.

Alina Rotaru aka Ludmila  Foto © Mihaela Tulea

Un partener aparte al acestei făpturi gracile devine stigmatizatul/cocoșatul Pavel. De reținut, din acest  spectacol, este o altă biruință actoricească: cea a lui Vlad Corbeanu. Cu o cocoașă à la Quasimodo, stâlcind, cu meșteșug, sunetele și rostind ambiguități, Pavel este ființa pusă în situația de-a se raporta la un larg evantai de adevăruri. Tânărul Vlad Corbeanu se identifică, remarcabil, cu firea incandescentă a personajului. Alături de tinerii actori, evoluează Liliana Pană. Tușeul rafinat al jocului acestei senioare exemplifică măiestria artistică. Interpunându-se într-o scară a păpușilor rusești Matrioșka, Anna se situează între Vassa și Liuba, iar gesturilor lor (adesea înecate în fumul țigărilor) sunt dubluri „în oglindă”.

Liliana Pană (Anna) & Dana Dembinski – Medeleanu (Vassa) Foto © Mihaela Tulea

Eficiența decupajului se regăsește în portretele compuse, cu eficiență, de actorii Ana Bart și Alexandru Voicu. Inepuizabili în registrul de portretizare, aceștia îi transformă pe alunecoșii Natalia și Semion într-un duo de excepție. Natalia întrupată cu aplomb de Ana Bart apare la înmormântare cu juponul roșu la vedere, anticipând secvențele din final, de altfel ea mânuiește cu abilitate cărțile…de joc. Tinerii interpreți fac treceri bine controlate între caracterizările comico-dramatice, transferând către spectatori fiorul ambiguităţii şi îndoielii, amplificând incertidudinea indusă (și) de cerbul care domină tabloul de familie: „Cine și cui îi pune, de fapt, coarne?”.

Momentul de groază și de durere – moartea lui Jeleznov – din partea a doua a reprezentației va provoca disperarea din viața personajelor, urmată de toate umorile nocive: ambiție, lăcomie, invidie și ură. Această secvență introduce motivul copiiilor și al patimii bănești și stabilește tonul tragediei. Se practică un joc de echipă, care solicită multiplu actorii în evoluțiile individuale, dar și în ciclica revenire colectivă. Efectele vizuale sunt copleșitoare (Light design: Daniel Klinger), iar  muzica (Coloana sonoră: Gelu Colceag) amplifică emoția, ca într-un thriller psihologic. Întreaga atmosferă e încărcată de tensiuni sexuale și de rivalități până la exacerbare, când totul explodează într-o veritabilă „petrecere pe timp de ciumă”. Lumea  de pe scenă mustește de vitalitate, colcăind  de patimi și uneltiri, întocmai ca în lumea descrisă de Maxim Gorki. Textul unui clasic al dramaturgiei rusești, care pune în pagină o societate ce nu s-a modificat prea mult  – din 1910 –  este valorificat de echipa coordonată – cu măiestrie – de Gelu Colceag (Asistent regie: Teodora Petre). Spectrul societăţii dominate de bani este construit prin situaţii violente şi groteşti. Farsa parabolică (microuniversul familiei) este menită să demonstreze că actul raţional de justiţie nu este cu putinţă în această lume a junglei. Lumea Jeleznovilor capătă astfel atributele unei jungle în miniatură, întreţinută de mecanismul absurd al puterii banului.

Familia Jeleznov (Afișul spectacolului – Teatrul Mic, București)

„Familia Jeleznov” după „Vassa Jeleznova”

Adaptarea: Gelu Colceag

Traducerea: Tania Filip

Regia artistic: Gelu Colceag

Coloana sonoră: Gelu Colceag

Decor: Diana Cupșa

Costume: Ioana Pashca

Video design: Ioana Bodale, Ovidiu Cristache

Light design: Daniel Klinger

Asistent regie: Teodora Petre

Producător delegate: Arti Stancu

Distribuție:

Vassa – Dana Dembinski – Medeleanu

Anna – Liliana Pană

Natalia – Ana Bart

Ludmila – Alina Rotaru

Dunecika – Oana Pușcatu

Lipa – Gabriela Iacob

Prohor Jeleznov – Claudiu Istodor

Pavel – Vlad Corbeanu

Mihailo Vasiliev – Virgil Aioanei

Semion – Alexandru Voicu

Zahar Jeleznov – Liviu Ștefan

Fotografie Jeleznov tânăr – Vitalie Bantaș

Durată: 2h 40′ (cu pauză)

Premiera oficială: 18 și 20 noiembrie 2018