„Dacă micuțul acesta va începe să călătorească, va trebui să-mi închid prăvălia” exclama Liszt.

Din păcate, dispariția prematură a copilului minune avea să înlăture total această ”temere” elogiatoare.

Carl Filtsch, litografie de J. Kriehuber, 1844

Carl Filtsch (n. 28 mai 1830, Sebeșul Săsesc, Transilvania – d. 11 mai 1845, Veneția) a fost una din cele mai surprinzătoare personalități muzicale ale secolului al XIX-lea.

A început cursurile de pian la vârsta de trei ani, primul îndrumător fiind chiar tatăl său, Joseph Filtsch, pastor evanghelic în Sebeșul Săsesc.

Viena

Pentru fructificarea talentului său muzical, copilul a fost dus, în 1837, la Viena, unde a fost prezentat Curții Imperiale. A ajuns astfel coleg de educație muzicală și tovarăș de joacă al viitorului împărat Franz Joseph. Implicarea familiei Bánffy în destinul lui Filtsch i-a deschis calea către tot ce avea mai bun orașul: profesorii cei mai de seamă, prietenia unor personalități și grația întregii curți imperiale.

A debutat în public în februarie 1840, la “Wiener Musikverein”. În 1840 Carl scria familiei:

„Franz Liszt este acum în Viena. Am fost la concertele sale și m-am întâlnit și în rest adesea cu el. I-am cântat în casa contelui Amadei. Am vrut să-i sărut mâna, însă el a zis: „Nu, să nu faci asta, suntem colegi!” Când m-am întors la pian, mi s-a alăturat la improvizațiile mele, imitând cu stânga tunetul și cu dreapta fulgerul. Nu am auzit ceva mai frumos în viața mea. – Dumnezeule, cum poate să cânte acest om! Mi-a dăruit transcripția lui la Serenada lui Schubert cu dedicația: Copilului minune al Transilvaniei.”

Întreprinde un turneu și în patrie, având un impact deosebit asupra publicului, ceea ce reiese din articolele apărute în presa vremii.

Perioada pariziană (1841-1843)

A fost o perioadă specială în viața lui Carl Filtsch.

Pe lângă faptul că este elevul preferat al lui Chopin și un interpret cu adevărat excepțional al muzicii lui, Filtsch este în centrul atenției în toate cercurile înaltei societăți pariziene unde obține succes după succes interpretând lucrări monumentale.

De la declarațiile nemaiîntâlnite ale lui Meyerbeer, Chopin și Liszt, până la a primi cadou un pian de la Erard sau organizarea unei serate de adio cu 500 de invitați în casa baronului Rotschild, toate acestea relevă doar o parte din renumele pe care-l purta Filtsch la Paris.

În august 1842 Joseph, fratele lui Carl, scria părinților: „În timp ce Chopin era plecat, Liszt s-a oferit să îi dea băiatului ore de pian. Braț la braț, Liszt îl prezintă ca pe un copil-minune din țara sa. Liszt nu este căsătorit, dar are o relație de 10 ani cu contesa d’Agoult, una dintre cele mai importante familii ale Franței, iar cele două minunate fete ale ei trăiesc împreună cu mama lui, madam Liszt. El ne-a invitat la o serată în casa acestei frumoase și amabile doamne. Întreaga aristocrație a muzicii și a științelor, chiar și Berlioz (același, căruia marele Paganini i-a oferit 20.000 fr. după ce i-a ascultat simfonia) și doamne din înalta societate a lumii întregi erau prezenți aici. Carl a avut un mare succes și a fost declarat urmașul lui Liszt, la care acesta a declarat: „Dacă puștiul începe să călătorească prin lume, eu va trebui să-mi închid prăvălia!” Liszt i-a oferit orele gratuit, ca o obligație patriotică și pentru propria sa glorie, așa cum declara, în timp ce Chopin încasa regulat 20 de franci”.

Frații Joseph și Karl Filtsch, ulei pe pânză,1841

Odată, după interpretarea Concertului său în mi minor, Chopin a declarat cu lacrimi în ochi:

„Dumnezeule, ce copil! Nici un om nu m-a înțeles așa de bine ca acest copil, este cel mai deosebit din toți cei pe care i-am întâlnit. Nu este copie, este un sentiment, o simțire muzicală care îl face să cânte spontan, fără intenție, ca și când așa trebuie să fie. Aproape toate piesele mele el așa le cântă, fără să le fi auzit interpretate de mine vreodată, fără cea mai mică indicație din partea mea – el nu le interpretează exact ca mine, pentru că își pune propria amprentă – dar interpretarea lui nu este mai puțin valoroasă decât a mea.”

Turneul din Londra (1843)

În 3 luni petrecute la Londra, alături de apariția în fața reginei Victoria la Palatul Buckingham, lui Filtsch îi este atribuit și meritul de a-l fi făcut pe Chopin iubit de publicul englez.

„Musical World” nota: „Carl Filtsch este una din cele mai minunate apariții din istoria artei. În cele două luni de când se află la noi, el a dobândit un renume rar. El ne-a demonstrat că nu este capricios ca un adolescent, acest copil are chiar spiritul și energia unui bărbat. Nu există un viitor mai strălucit decât promite acest copil.”

Tot „Musical World” mai scria: „Carl Filtsch își merită pe drept renumele de a fi acela care l-a făcut pe Chopin să fie pe placul publicului englez. În plus și-a pus piatra de temelie la o glorie care – aceasta e profeția noastră – nu va avea egal în analele muzicii”. Regina i-a dăruit băiatului un lanț de aur ca semn al aprecierii ei.

Umbrele sfârșitului (1843 – 1845)

Carl se întoarce pentru scurt timp în Viena, apoi își petrece vara lui 1844 fericit în Transilvania. În scrisorile lui apăruseră deja simptome precum gripa sau răgușeala. La recomandarea medicilor, este trimis la Veneția la băi, alături fiindu-i contesa Bánffy, însă deși spera și credea că este pe drumul spre însănătoșire, în vara anului 1845 îi lasă în urmă pe cei care-l iubeau atât de mult. (sursa)

Compoziții

Din cele treisprezece compoziții cunoscute din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, s-au putut găsi,până nu demult în Europa, doar opt. Abia la sfârșitul anului 2005, printr-o întâmplare excepțională, prin intermediul muzicologului și pianistului american Ferdinand Gajewsky de la Universitatea Harvard s-a putut descoperi ceea ce se consideră astăzi întreaga operă a lui Carl Filtsch (sursa).

Aceasta a fost obținută de la un strănepot al lui Joseph, fratele lui Carl, sir Francis Loring Gwyne Ewans din Londra. Astfel, întreaga moștenire, cuprinzând 25 de lucrări, a fost făcută publică. Compozițiile sale cunoscute sunt:

  • Andante Opus 1 Nr 1 în re bemol major, 1838-1839
  • Nocturne Op. 1 și 2, 1839
  • Șase preludii mici, 1839-1840
  • Romanță în mi minor, 1840
  • Mazurca în mi bemol minor
  • Barcarola
  • Impromptu în sol bemol major, 1843
  • Impromtu în si bemol minor
  • Oevre2 (cuprinde introducerea și variațiuni pentru pian pe un motiv favorit din Opera Il Pirata de Bellini.
  • Concertul pentru pian și orchestră în si minor, 1843
  • Uvertura în re major pentru orchestră mare, 1840/1841
  • Studiul în fa major, Op. 8
  • Studiul în la major, Op. 10, 1842-1843
  • Adagio în do minor (Adieu), 1844

Festival Internațional de interpretare și compoziție Carl Filtsch

Anual, la Sebeș și la Sibiu au loc două festivaluri de interpretare pianistică și compoziție, care îi poartă numele.

Prima ediție a Concursului Festival Internațional de interpretare și compoziție Carl Filtsch a avut loc între 28 august şi 3 septembrie 1995.

Orașul Sibiu găzduiește evenimentul de 26 de ani, fiind cel mai apropiat centru cultural de locul nașterii copilului minune Carl Filtsch (Sebeș-Alba/Mühlbach), iar ideea înființării acestui concurs-festival aparține profesorilor Peter Szaunig și Walter Krafft.

Citește și Soarele negru al clapelor – Clara Haskil