«Acest spectacol vă propune o „călătorie” spre inima omului, atât de părăsită astăzi, spre sufletul românesc neîntinat de vremuri, spre privilegiul de a iubi și de a râde! Cei care-și vor lua „bilet”, vor avea șansa să se regăsească în ceea ce sunt și, mai ales, în ceea ce au nevoie sa fie! Vor fi „stații” în care vor putea cugeta asupra vieții, altele în care își vor aduce aminte de taina iubirii și multe altele în care vor redescoperi bucuria vieții!» Dan Puric

Mereu vulnerabil, pendulând între universul creației și cel al materialității, Artistul își poartă cu vioiciune măștile printre semenii săi. Sensurile cuvintelor ar produce încurcături, de aceea expresia spiritualizată a privirilor meditative ale actorului ajută spectatorul să pătrunde într-o altă lume. Așadar, susținut de sensibilitatea Artistului, privitorul se furișează în vehiculul pus la dispoziție de Dan Puric în recentul spectacol: „Călătoria”.

Echipa coordonată de Dan Puric umple spațiul larg al Scenei „Ion Caramitru”, de la Teatrul Național din București, cu o energie debordantă, expunând metafore vivante organizate sub mulineta sa estetică, în care mixează clasicul/tradiționalul și postmodernul întru-un original mashup. „Călătoria” este un spectacol conceput sub forma unui discurs scenic în tablouri vii.

Bunăoară, pornind de la ideea lui Alfred Hitchcock  – conformă căreia «Auto-plagiatul înseamnă stil.» – și iscusitul Dan Puric readuce în atenția publicului momente pe care le-a folosit și în alte producții ale sale: „Toujours l`amour”, „Costumele!…”, „Made in România”. Directorul de scenă a mizat pe tonalitatea umoristică a abordării unor teme grave precum iubirea, istoria națională, îmbătrânirea, rezistența în fața shimbărilor de mentalitate,  preconcepțiile, hedonismul și globalizarea galopantă.

”Călătoria” © Florin Ghioca/TNB

Montarea se bazează pe farmecul poveștii împletite cu muzică, dans (Coregrafie: Elena Duicu) și gestică; manifestarea sincretismului se observă în interacţiunea costumului ( excepționale costume semnate de Doina Levintza) şi muzicii, mimicii, gestului, recuzitei şi butaforiei (Scenografie: Doina Levintza) cu valoare metaforică (panoul de fundal al scenei fiind mira televiziunii române de dinainte de 1989, fără hartă, ci doar cu o imensă bulină roșie). De altfel, la prima „escală”/ „stație” se revarsă o veritabilă invazie de asiatici, apoi Eduard Adam se transformă într-un guru al vremurilor actuale. În fond, șamanul de azi știe să te vindece de la distanță de o durere de cap sau poți să te pui în rezonanță cu energia particulelor elementare prin cyber-yoga. Astăzi, trendurile spirituale sunt  etalate cu generozitate în media precum cele vestimentare sau de lifestyle. Prin urmare, în acest spectacol, Zhu Rong Fu contrabalansează serviciile de tip New Age și demonstrează virtuțile reale ale medicii tradiționale chineze.

”Călătoria” © Florin Ghioca/TNB

Spectatorul este invitat să parcurgă o subiectivă hartă a metroului bucureștean, globalizat, dar pe urmele unui trecut nealterat. Regăsim, printre călătorii acestui tur artistic, metafore ale rezistenței, ale omului onest, deloc neostentativ (Amalia Ciolan rămâne o prezență-cheie). Privitorii recunosc preocuparea pentru mentalități și tipologii, dintre care s-a detașat mereu un personaj: clasicul/eleganța. Prezența unor actrițe precum Irina Cojar, Iuliana Moise sau Liliana Hodorogea sau a unor ansambluri de tineri dansatori devine o combinaţie de rafinament, seducţie şi rigoare înţeleasă ca formă a respectului de sine şi a respectului faţă de ceilalţi. În fond, eleganța poate și un lux interior, cât și – desigur – unul exterior. Frumusețea plastică se prelungeşte sonor în acordurile muzicii devenite paracomentariu estetic (selectiv, amintim creații ale unor celebri compozitori: Antonio Vivaldi, Luigi Boccherini, Dmitri Șostakovic, dar și șlagăre românești, interpretate de Cornel Constantiniu,  sau hituri ale lui Frank Sinatra, Amália Rodrigues,  Beth Hart, Lady Gaga și Caro Emerald).

Dan Puric îi aduce, odată cu acest spectacol, un omagiu îndrăgitei coregrafe Malou Iosif, care împlinește 98 de ani. Reverența artistului-dansator se regăsește în dimensiunea vizuală a coregrafiei. Dan Puric se transformă, rând-pe- rând, ba în Charlot, ba în dansator de flamenco și excelează în pașii de step.

”Călătoria” © Florin Ghioca/TNB

Identificăm expresivitatea unor întrebări fără răspuns despre destin, despre raportul dintre bărbat și femeie, despre dragoste sau visuri. La „stația” Tudor Arghezi, tema îmbătrânirii (în cuplu) frumos asumate contrastează cu acele promisiuni de fericire și antidoturi împotriva depresiei pe care le regăsim la „stația”  Izvor (tablouri psihedelice/‘nimfe’ și multă ‘iarbă’).

În demersul său artistic, Dan Puric folosește o cronologie subiectivă și alternează momentele de farmec cu cele de umor (dedus și dintr-o ironizare voită a moravurilor) și intercalează un soi de meditație ( à la Beckett) prin prezența a doi clovni derutați de mersul vremurilor actuale. În această bufonadă a vieții, realizatorul desenează hedonismul cu toate hibele sale (fină și senzuală, Irina Cojar devine o expresie a ‘ispitelor’ obsedate de imagine/selfie). Apoi, la „stația” Parcul Bazilescu, manelele sau recitalurile Francescăi Ilie servesc pentru „ciocnirea mentalităților”. Realitatea cotidiană nu-i ascunde nici pe acei inși mai aparte/artiștii sau indivizii care nu se aliniază normativelor și-i încadrează în pavilioane pentru alienați sau ‘deranjați’.

Coregrafia şi mişcarea scenică contribuie la dezlănţuirea de energii a unei echipe de artişti bine închegate. Printre multele halte de la metrou, la Timpuri Noi, plonjăm în anii ’90, alături de o trupă de break dance (coregrafie: Dan Puric și Silviu Mircescu). Cu ironie fină și subtilitate, moravurile sunt re-evaluate de Dan Puric, Eduard Adam, Amalia Ciolan, Armand Calotă, Tomi Cristin, Ovidiu Cuncea, Irina Cojar, Iuliana Moise, Liliana Hodorogea, Zhu Rong Fu, Georgeta Marin Vîlcu, Emanuela Ciucan, Alexandra Neacșu-Puric, Petrică Voicu, Cristiana Ioniță, Beatrice Rubică, Silviu Oltean, Andreea Moustache, Meda Topîrceanu, Silviu Mircescu, Mihai Răducu, Anca Roxana Constantin Van Der Zee, Lucian Maxim, Elena Duicu, acompaniați de Raluca Țiplic, Anne Bezusenco, Robert Andrei Vlădescu, Antonio Șerban Andrei, Lucas Molina Perez, George Olar, Cezara Petredeanu, Teodora Calagiu, Costache Theodor, Ioana Budu Alexandra, Daniel Burcea, Horațiu Băcilă, Francesca Ilie, Matei Pîrvulescu, Luca Gudină, Luca Demezzo, Luca Udățeanu, Marius Teodorescu, David Hodos, Theodora Calotă, Antonio Piculeață.

Directorul de scenă introduce mereu câte o tușă ironic-caustică, în acord cu momentul istoric descris. La „stațiile” Piața Unirii sau Ștefan cel Mare, tonalitatea umoristică este pusă în valoare de charismaticul Armand Calotă și de Meda Topîrceanu (o Moldovă ‘dodoloață’!).

De un haz sănătos este apariția dezinhibată a tinerei Meda Topîrceanu și la defileul de modă de la „stația” Piața Victoriei. Fără nicio urmă de „corectitudine politică”, directorul de scenă a recalibrat tempoul care aluneca spre un paseism desuet (Bucureștiul interbelic sau lungile inserturi de fado) cu prezențele pline de naturalețe, fără stridențe.

Apoi, Istoria nu e un tărâm uşor, kitsch-ul e o draperie, iar turismul o faţadă. Mărturiile Istoriei devin pretext pentru etalarea succesului. Cinismul neîndurător al banului rămâne, totuşi, suveran. În acest paradis al succesului facil, unde totul e permis şi nimic nu pare să lipsească, tehnologia îşi are preţul şi prestaţia ei.

Un loc aparte în economia spectacolului îi revine muzicii live: percuție Lucian Maxim, muzică originală pian: David Hodos, vioară: Antonio Piculeață, muzică originală hip-hop: Ad Litteram. Candoare şi vulgaritate se lasă analizate în lumina reflectoarelor (Light design: Mircea Mitroi, Bogdan Golumbeanu), iar semnele globalizării sunt prezente în toate momentele spectacolului.

În acest demers artistic, calea  (My Way) aleasă de Dan Puric şi-a găsit echivalenţe scenice expresive cu ajutorul unui colectiv actoricesc plin de entuziasm, permiţând evadarea, preţ de două ore, din realitatea aflată sub dictatura mass-media/mainstream, şi, în acelaşi timp, un avertisment asupra pierderii reperelor. Deşi strigă în pustiul unei urbe europene cât suntem de-ai noştri, reprezentația dă un imbold pentru acei spectatori decişi să întâlnească emoţia vie.

Călătoria un spectacol de Dan Puric

Regie: Dan Puric

Scenografie: Doina Levintza

Asistent scenografie: Anda Eftimie

Coregrafie: Elena Duicu

Maestru arte marțiale: Zhu Rong Fu

Asistent arte marțiale: Roxana Vlăduț

Coregrafie step: Dan Puric

Coregrafie flamenco: Lucas Molina Perez

Coregrafie Break Dance: Dan Puric,Silviu Mircescu

Editor și ilustrație muzicală: Lucas Molina Perez

Percuție: Lucian Maxim

Muzică originală pian: David Hodos

Muzică originală hip-hop: Ad Litteram

Vioară: Antonio Piculeață

Asistent regie: Eduard Adam

Light design: Mircea Mitroi,Bogdan Golumbeanu

Regia tehnică: Costi Lupșa

Durata: 2 h / Pauză: Nu

Distribuția : Dan Puric, Eduard Adam, Amalia Ciolan, Armand Calotă, Tomi Cristin, Ovidiu Cuncea, Irina Cojar, Iuliana Moise, Liliana Hodorogea, Zhu Rong Fu, Georgeta Marin Vîlcu, Emanuela Ciucan, Alexandra Neacșu-Puric, Petrică Voicu, Cristiana Ioniță, Beatrice Rubică, Silviu Oltean, Andreea Moustache, Meda Topîrceanu, Silviu Mircescu, Mihai Răducu, Anca Roxana Constantin Van Der Zee, Lucian Maxim, Elena Duicu, Raluca Țiplic, Anne Bezusenco, Robert Andrei Vlădescu, Antonio Șerban Andrei, Lucas Molina Perez, George Olar, Cezara Petredeanu, Teodora Calagiu, Costache Theodor, Ioana Budu Alexandra, Daniel Burcea, Horațiu Băcilă, Francesca Ilie, Matei Pîrvulescu, Luca Gudină, Luca Demezzo, Luca Udățeanu, Marius Teodorescu, David Hodos, Theodora Calotă, Antonio Piculeață.

Spectacolul conține efecte stroboscopice. Nu este recomandat persoanelor sensibile și copiilor sub 12 ani.