Refresh memory
inspiră!/viața este lejeră atâta timp
cât îți poți da examenul de titularizare pe viață/
în pavilionul bolnavilor care fac citostatice
este o modă să decorezi pereții cu stickere feng shui
printre lipotimii și refresh memory aceștia evadează în liniște
nu sunt bani pentru zile adevărate/sunt mulți bani pentru vieți artificiale
iar în ministere există doar oamenii din acte
doar ei pot fi tratați de tentația morții de seducția unui timp abolit
a unui spațiu cu mii de guri pe unde poți intra și ieși mai viu
cu condiția să ai abonament să circuli prin tine însuți
prin organele tale/virusat de absolut/ tandru cu neputințele sau umilințele omului simplu
surâd pământului bolilor adevărate care ne fortifică
apoi inspir aerul tare al încă unui Cernobîl deși port în buzunar gena unui cancer viu
care explorează orașul unde nu stau eu//
pavilonul celor care #faccitostatice
și modelez la nesfârșit pâinea nopților
Ginseng
pe vremea industrializării masive tata străbătea orașul până
la fabrica cu hale imense unde demonta orice mașinărie/
era eroul zilelor cenușii când mama lucra în schimbul trei/
știa pe de rost mecanismul pieselor pline de ulei de motor
și venea cu geanta zdrențuită burdușită de eugenii
până într-o zi plină de turbulențe și de șomaj
atunci s-a prăbușit de la peste 10 metri
de pe rampa precară unde dădea cu barosul
și toate lumile lui balansau
//mama lua pâinea fierbinte cu mâinile goale
o arunca în lăzi sordide și își bandaja buricele degetelor
cu care părea a cânta la un pian imaginar
al cărui capac s-a închis cu zgomot
peste furia mamei ce a împletit păpuși de porumb toată copilăria
încă resimt lungile așteptări de la fereastre de bloc cenușiu
din zilele acelea când părinții mei lucrau pe șantier
cărau cu roaba cărți veștejite și dormeau în cabana învăluită de viroze rebele
tata azi este plecat în pelerinaj/mama a învățat meniul azilului
iar eu strâng firele albe la ceafă
nu mai aștept binecuvântarea sau blestemul
continui să viețuiesc cu acest vacuum fără xanax / rădăcină de ginseng