Compilațiile de vis ale șoferului de taxi arată o altă parte a Japoniei. Issui Enomoto cunoaște la perfecție toate colțurile metropolei Tokyo și ale orașului Yokohama.

„Camera captează lumina, mintea noastră captează imagini.”

Pentru mai mult de un deceniu, taximetristul în vârstă de 43 de ani a fotografiat cele două orașe, scoțând în evidență calitatea lor de a se schimba precum semafoarele care își schimbă culoarea în timpul în care el așteaptă un pasager nou.

Arta fotografiei

Într-o imagine, el a reușit să surprindă două eleve pe bicicletă care traversează strada, în timp ce luminile saltă în jurul lor precum niște licurici. În altă imagine, o femeie dispare pe o stradă a Yokohamei slab luminată, flancată pe ambele străzi cu magazine.

Enomoto face fotografiile în timpul turei sale de noapte, apoi suprapune mai multe fotografii pentru a crea un efect aproape halucinant, cu expuneri variate.

Arta sa nu rămâne nerăsplătită

Lucrările sale au făcut parte dintr-un vernisaj al Muzeului de Artă Fotografică din Tokyo. A mai avut expoziții solo în spații mai mici și independente, cum ar fi Tokyo’s Gallery Kan.

El a fost inspirat de pictori europeni precum Vincent van Gogh și Francisco Goya. Imaginile exprimă singurătatea șoferului de taxi care traversează orașul împreună cu niște străini. În Japonia, șoferii nu prea încep o conversație decât pasagerii sunt primii care li se adresează.

Opera lui Enomoto surprinde aceste întâlniri trecătoare, nerostite, cu pasageri (sau doar trecătoare).

„Chiar îmi place să fac poze pasagerilor sau persoanelor de pe stradă, oameni pe care oricum nu îi cunosc”, a spus Enomoto. „Îi surprind când trec pe lângă vehicolul meu. Sunt ca o reflecție a mea , deoarece pot vedea ceva din mine în fiecare persoană care trece.”

Recrearea amintirilor

Emoto s-a născut și a crescut în Tokyo. Datorită unei perioade nostalgice din trecut, a decis să își continuie viața în Yokohama. El a spus că este atras de clădirile mai vechi, din lemn – mai exact cele care încă mai rezistă să nu fie înlocuite cu conacele construite din beton armat în zonele cu risc seismic. Este deosebit de atras de luminile strălucitoare ale orașului. În special sunt ales cele verzi, neon și roșii. Ele se strecoară și împodobesc magazinile și străzile din centrul comercial al orașului Yokohama.

„Peisajul orașului Tokyo cu care am crescut este aproape dispărut. Yokohoma îmi amintește de aspecte mai vechi ale Tokyo-ului, care acum nu mai există.”, a spus Enomoto, care își începe tura în jurul orei 11 dimineața.

Cum a început totul

Enomoto nu are o pregătire formală în domeniul artelor. Fotografia a început ca hobby, când mama lui i-a oferit o cameră compactă, ca adolescent.

El a folosit-o pentru a fotografia cerul și peisajul de la fereastra apartamentului lor din Tokyo.

După ce a lucrat la un restaurant, la o fabrică de prelucrare a alimentelor și la o companie de proiectare, Enomoto a decis în urmă cu 15 ani să se concentreze pe abilitățile sale. El a crezut că fiind șofer de taxi va avea un venit stabil și, totodată, îi va permite să-și împlinească și pasiunea de a captura peisaje urbane schimbătoare. De-a lungul anilor, Enomoto a experimentat diferite stiluri fotografice.  Obișnuia să îi întrebe pe unii pasageri, la finalul cursei,  dacă le poate face o poză. Dacă pasagerilor le plăcea poza, el le-o trimitea pe e-mail. Cu toate acestea, Enomoto a devenit curând nemulțumit: „De fiecare dată când am interacționat cu un pasager, am simțit că schimb relația dintre noi„, a spus el.  Așa că, după doar doi ani, s-a limitat la captarea unor momente tranzitorii.

„De cele mai multe ori, fotografiile îşi aleg fotograful. Fotograful trebuie doar să le vadă.”

Lumea văzută dint-un taxi

În urmă cu zece ani, Enomoto a început fotografierea unor imagini pe care le-a captat și le-a stratificat una peste alta pentru a crea un efect aproape magic. Imaginile rezultate, a spus el, surprind mai exact felul în care își amintește peisajele, reperele și oamenii.

Această tehnică se numește expunere multiplă. Expunerea multiplă este o tehnică fotografică ce implică, în principal, combinarea a două expuneri pentru a crea o singură imagine. Tehnica dă rezultate foarte interesante și permite fotografului să producă imagini-fantomă și imagini în oglindă care să spună o poveste într-un mod unic, care n-ar putea fi realizat cu o singură fotografie.

„Camerele de astăzi surprind totul la rezoluție înaltă, dar am simțit că există o diferență între ceea ce am surprins cu camera foto și memoria mea„, a spus Enomoto. „Am vrut să-mi exprim memoria prin fotografie și am simțit efectul încețoșat văzut prin metoda expunerii duble și multiple, exprimând asta mai mult decât o singură fotografie.”

La un moment dat, Enomoto a încercat să fotografieze oamenii, reperele și peisajele din afara taxiului său. Dar, de fiecare dată, a ajuns la aceeași concluzie: „Scena nu arăta niciodată la fel de frumoasă pe cât am crezut că a apărut din interiorul taxiului , așa că până la urmă, m-am concentrat să surprind filmarea prin geamul ferestrei.”

Abordarea a funcționat. Printr-o singură captură, el suprinde o mulțime de locuitori ocupați care se grăbesc, plus ondulările reflectate pe parbrizul său umed care se strecoară pe lângă ele, ca niște lumini stroboscopice. Se simt simultan aproape, și totuși departe.

„Fotografia e o reacție imediată care conturează meditația.”

Văzând ceva nou în familiar

Enomoto a spus că uneori editează fotografiile în taxi, în timp ce așteaptă pasageri noi. Imaginile mai complicate le editează acasă. În ultimii ani, Enomoto a atașat o cameră de luat vederi la bord pentru a se asigura că nu pierde nicio șansă de a face o fotografie la acele lucruri/persoane/locuri care îi incită imaginația. „Când sunt cu un pasager, sunt șanse să văd ceva care îmi place, dar nu pot să-mi iau mâinile de pe volan. Îmi iau fotogtafiile de pe cameră după aceea. Nu reprezintă vreo problemă.”

Dar găsirea de noi inspirații pe străzi cunoscute se poate dovedi uneori provocatoare. Deci, pentru a-și reîmprospăta privirea, Enomoto se îndreaptă ocazional spre nordul Japoniei pentru a fotografia festivaluri tradiționale precum Sansa Odori, un festival de dans tradițional din prefectura Iwate, și festivalul de felinare din orașul Yuzuwa, în prefectura Akita.

„Când revin la (Yokohoma), văd peisaje familiare într-o lumină nouă”, a spus Enomoto. „În calitate de șofer de taxi, trec de aceleași locuri de mai multe ori, dar vremea și oamenii de pe străzi sunt întotdeauna diferiți.”

Citiți și Fotografia la rang de artă