Încă n-am pierdut cu totul sensul Divinului, nu ne-am îndepărtat cu totul de Dumnezeu, mai găsim în noi resurse – uneori chiar foarte puternice – de a ne adresa acelei instanțe îndepărtate rațional dar apropiate spiritual, pentru că forța invocației ne ajută să ne echilibrăm sufletește. În zilele de sărbătoare încă mai frecventăm lăcașurile sfinte, încă mai mergem în pelerinaj pe urmele celor Sfinți, încă ne închinăm – și ce liniștitor e efectul rugăciunii, îl simțim cu toții!
Dar suntem parcă din ce în ce mai lacomi și mai egoiști, nu ne mai ajung păcatele noastre, nu ne mai ajunge posesia noastră, ne lăsăm cotropiți de umbre din ce în ce mai mult, pentru că zilele noastre înseși ne abat de la drumul cel drept.
Iată o rugăciune a părintelui Arsenie Boca, atât de simplă în ordinea cuvintelor ei, dar cu efecte nebănuite pentru acela care se încrede în puterea ei tămăduitoare!
„Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi, în toată ziua, să am grijă să mă lepăd de mine însumi, ca nu cumva, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată, păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minţii noastre.
Uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem fără cercetare, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi desădiţi până la pământ.
Doamne, Cela ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei ce Te ține, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă şi vino de Te sălăşluieşte întru noi, dimpreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi minte noastră rămân neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină, ai milă de noi, că nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvîrşiţi şi cât eşti Tu de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi de Tine prin păcatele noastre. Ci luminează, Doamne, lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi şi să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie!”
Citiți și Sufletul desenează instinctiv dincolo de real…
