Singurătatea iubirii e, în fapt, așa o pierdere a timpului!, o istovitoare irosire. Să mai și stea în fața unui pahar de vin, așteptând zadarnic să sune telefonul, e însăși definiția binecunoscutei suferințe… Și-atunci?

Don’t ya feel like cryin’
Cry to me
Plângi până te saturi, o iei apoi de la capăt într-o spirală a dorului pe care-l înfășori, cum te pricepi mai bine, în jurul ființei iubite, a propriei vieți sau, preț de câteva minute prelungite, peste vălătucii grei de simțire și parfum soul, lăsat domol și disperat de către Solomon Burke.

A fost demult și este și azi mai mult decât o dulce revărsare a oceanului inimii, soluție dureroasă de moment – Cry To Me – e chiar Solomon Burke, cel care a dat forma perfectă conținutului rhythm and blues al anilor ’60. 
Cântecul pentru care Burke este cel mai cunoscut se datorează, poate, punerii acestuia ca fundal al unui moment cheie și foarte sexy din filmul „Dirty Dancing”. Faptul de a fi fost folosit așa, ca preludiu sexual, este însă aproape un afront pentru cântec. Ceea ce fac cele două personaje este exact ceea ce Burke dorește, dar nu poate avea. Mai ales că în melodie nu există romantism, ci doar dor. Tot ce are Burke este dâra de parfum și lipsa iubitei și este atât de disperat, încât plânsul pare preferabil oricărei alte acțiuni.
În unduirea superbului gol lăsat de vocea și notele soul aflate sub imperiul unui pian constant, bas, tobe și maracas, îmi apare, cu totul neașteptat, ingenioasă, nebunatică și gravă în același timp, o soluție poetică, demnă de vremuri moderne, dăruită de Marius Tucă.
”Nevralgia” iubirii tratată masculin, fără semne de întrebare, curat și intens, așa:

Am să te iubesc prin sms

Departe de ochii lumii

Şi de reţelele de socializare,

Curat şi intens, cu emoticoane

Fără să ne atingem, fără să ne vorbim,

Cu litere mari, de-o şchioapă

Fără semne de întrebare, cu puncte-puncte.

Am să te iubesc prin sms

N-o să ne ştie nici cerul, nici pământul,

Singurii martori vor fi Vodafone

Şi, eventual, serviciile secrete

Dacă dragostea noastră va depăşi graniţele

Şi-n cele din urmă, definitiv şi irevocabil

Va încălca siguranţa naţională.

Am să te iubesc prin sms

Fără să apărem o clipa în lumina reflectoarelor

Cutreierând nepăsători reţelele digitale

Din antenă în antenă, din văzduh în văzduh

Din inimă în inimă, fără mesagerie vocală,

Aşa o să şi intrăm în istoria telefoniei mobile

Iar apoi, concret, în istoria literaturii române.

Am să te iubesc prin sms

Literă cu literă, cuvânt cu cuvânt,

Cu fluturi în stomac, din telefon în telefon

Poate doar operatorii şi fibrele optice

Să le simtă zborul şi aripile,

Vibraţiile lor vor rătăci prin toată lumea

Prin gând, prin suflet şi prin roaming.

Indiferent că plângem sau ”ne urcăm” pe antenă, de iubire nu ne vindecăm…