Mâinile acestea

Mâinile acestea,
Mâinile acestea murdare
Aceste mâini
În care s-au strâns toate gunoaiele lumii;
Mâinile acestea
Cu care am spart toate clepsidrele lumii,
Aşezându-le apoi peste nisipul căzut
Aceste sensuri
Unul spre dreapta şi altul spre rău.
Acestor mâini,
Acestor fluturi,
Cu care am iubit toate femeile lumii;
Acestor mângâieri,
Acestor dezmierdări,
Să le spunem păcat.

Aceste prelungiri ale trecutului meu,
Mâinile acestea
Din linia vieţii cărora, odată, a răsărit un arbore;
Aceste negaţii
Prăbuşite pe răni,
Aceste umbre, deschizându-se rar,
Mâinile acestea murdare
Aceste mâini…
Da, Domnilor, au început să scrie,
De acum
Aceste mâini
Au început să iubească.

                                                                                                          *

                                                                          

Restituiri

 

Tot ceea ce am citit,

Îmi aparţine mie,

Iar ceea ce am scris,

Să fie al tuturor.

Restitui ce am primit;

Scântei ce pot să învie,

Să folosească lumii,

Să nu mă ştiu dator…

*

Nu-i nimeni să mă plângă

Nu-i nimeni să mă plângă,

Nici împăraţi, nici neamuri,
Sătulă-i lumea asta de-al ei obraz crăpat.
Pustie-n spate-i calea,
Pustiu pe la limanuri,
Spre care caii tineri sub mine-am deşelat.

Cu lancea mea de papuri
Şi scutul de nuiele,
M-am vânturat prin lume ca să-mi supun norod.
Umblam fălos şi mândru
Cu coiful printre stele,
Astâmpăr nu-i dam firii, nici tinereţii rod.

Dar ca şi cum visarea
Se spulberă pe vânt,
Aşa dorita-mi slavă rămase cântec orb,
Cântat pe la răspântii
De ceruri şi pământ.
Pe aripa de vultur încet se-adună colb.

Nu-i nimeni să mă plângă,
de mine mi-s pustiu.
Din când în când o ploaie,
mă plânge-n ea, de viu…