Dragostea în vremea holerei, de Gabriel Garcia Marquez
„Când mă gândesc la moarte, singurul lucru de care-mi pare rău e că s-ar putea să nu mor din dragoste!”
Este un roman absolut SPECIAL, scris de un autor colosal prin subtilitatea observațiilor și prin frumusețea tulburătoare a exprimării.
Florentino Ariza, un tânăr de 19 ani, se îndrăgostește de o fată dintr-o familie mult mai înstărită, Fermina Daza, pe când aceasta avea numai 13 ani. Un timp, relația lor evoluează în limite firești pentru situația dată: un schimb de scrisori, din ce în ce mai pătimașe, schimburi de priviri, lucruri care pot scăpa vigilenței tatălui Ferminei, care vrea pentru ea o partidă matrimonială strălucită, care să o valideze în lumea bună, din care el nu reușise să facă parte.
Intervenția fermă a tatălui și oportunitățile care vin odată cu căsătoria cu doctorul Juvenal Urbino o fac pe Fermina să pună capăt acestui episod sentimental.
Nu și pe Florentino, care va transforma sentimentele pentru ea în obsesie. Sub acoperirea unei relații neîmplinite, va trece prin patul și inima a nu mai puțin de…622 de femei, ultima fiind doar o adolescentă (deși el avea deja 70 de ani) care îi amintește izbitor de Fermina.
O așteaptă pe femeia vieții lui 50 de ani, 9 luni și 4 zile….
Povestea cucerește pe toți nostalgicii și îndrăgostiții. Meritul este al autorului, care scrie într-un fel care topește și cele mai înghețate inimi. Analizează trecerea prin vârste, iubirea conjugală, iubirea pasiune și iubirea obsesie cu atâta firesc și empatie, încât ca cititor te zdrobește de pagini. Nimic din ce e omenesc nu e condamnat, totul este dinainte înțeles și iertat, în numele iubirii de oameni.
Deși trece drept un roman de dragoste, eu îl consider unul despre dragoste. Florentino Ariza ar putea fi doar un nebun cu o poveste frumoasă. Nu sunt așa cei mai interesanți nebuni? Iubirea lui pentru Fermina ar putea fi paravanul sub care ascunde o viață frivolă, o incapacitate de a se dedica unei relații reale, pretinzând așteptarea unui ideal feminin, în timp ce aceasta îmbătrânește și trece prin toate dramele unei vieți.
Am aflat, citind biografia autorului, că povestea este inspirată de relația părinților lui, pe care ei o consideră una de dragoste fericită, deși ea nu ar rezista în fața standardelor europene.
Nu știu cât este iubire și cât este nebunie în această poveste. Nu știu dacă Fermina a pierdut sau a câștigat alegându-l pe Juvenal Urbino. Și nu știu dacă Florentino a iubit-o pe ea sau doar imaginea ei. Dar știu că eu m-am îndrăgostit iremediabi de acest roman, care se încheie cu una dintre cel mai frumoase fraze pe care le-am citit vreodată:
„Apoi îl privi pe Florentino Ariza, calmul lui imperturbabil, iubirea lui de neînfrânt, şi-l înfioră bănuiala târzie că nu moartea, cât viaţa e fără de margini.”
Un articol recenzie de Gina Varga
foto sursa
