A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti. Se făcea că, oamenii au atins performanța de-a ajunge unii la alții, unii să se vadă efectiv, la secundă, alții să se strângă în brațe ori să se atingă inclusiv pe suflete, indiferent de cât de mare ar fi fost distanța dintre ei, fără să se miște din fotoliu, fără să folosească vreun mijloc de transport, să se strige pe nume fără să se strige, să se supere fără să se certe, sau să râdă și să plângă alături de niște necunoscuți.
Și dacă ne gândim că pe stradă n-am face mai nimic din toate astea, am mai socoti, unii dintre noi, că platformele de social media sunt un bau-bau? Răi si buni sunt oamenii, tot așa precum si alegerile lor. Eu sunt si voi fi mereu recunoscătoare oportunităților care aduc oamenii împreuna. Iar #socialmedia mie, personal, nu mi-a răpit absolut deloc din timp, dimpotrivă mi l-a adăugat.
A venit și iarna. Pe bune. Iar! Este deja instalată, în toată puterea cuvântului, exact ca o studentă, răsfățată, venită la mumă-sa acasă, în vacanță, gata să-și facă de cap, ca mai apoi să-și încarce desagii și să plece. Deja am văzut-o cum a și început să-și dea în stambă cu cât de familiare îi sunt ei locurile… Ninge pe jos, plouă pe sus, dă cu vânt pișcăcios pe la obrajii mirenilor, pune gheață pe parbrize, chestii de-astea de copil râzgâiat.
Norocul nostru este că, dragostea-i ca vara, fiindcă, uneori ea „poate fi atât de fierbinte încât să ardă, însă și lipsa ei, usucă”. Ionel Teodoreanu zicea asta. Și ce bine zicea!
Adică poți trăi și fără dragoste și fără pasiune, cred, nu știu cum e și ce bine că nu știu. Însă, sunt convinsă că trăind așa ți se face toamnă-nceeeet, pe nesimțite și că pe măsură ce te dezfrunzești de orice sens, te trezești într-o clipă nins, de tot, înghețat-mort și că, tu, nici măcar nu ai avut habar de cum se simte înflorirea. Păi, nu-i ăsta păcat? Păi, ba da, este cel mai mare păcat.
Bine că în capul meu este vară non-stop, cu toate că sunt născută în miez de iarnă! Am și eu ceva în cap, cum s-ar spune.
Ascultați MANUALUL SUFLETULUI
foto painting credit: Iulia Șchiopu
Ș-am încălecat pe-o şa ş-am găsit și dragostea! Acest strop de dragoste – de la unica Iulia Schiopu, (sper să-mi ierte îndrăzneala) care „și-a pictat mirarea” de atâtea ori și apoi i-a dat drumu peste tot în lume -, dragoste care reprezintă o vărsătoare în viziunea ei, zodiacal vorbind, în care eu mă regăsesc perfect.
Pot vedea cum dăruirea nu împuținează ci înumulteste. De fapt, pot vedea o viață de om, înghesuită toată într-un roman făcut dar încă nenăscut.
Vedeți cât de aproape poate fi, câteodată, vara? Numai la un click distanță. Cum ar fi fost toate acestea posibile, fără internet? Hmmm, cum? Nu Facebook face rele, dragilor, ci oamenii le fac. On sau offline…
Și, totuși, ce bine că încă mai există oameni-vară, slavă Domnului! Acei romantici, visători, cei denumiți permanent „cu capu-n nori”. Fripți, copți, așa, la foc mic, arși uneori, dar care vor rămâne veșnic îndrăgostiți de bine și de frumos, de culori și de fiori, indiferent de frigul de-afară, indiferent de anotimp.
Eu sunt o vărsătoare #putinmov și un om-vară. Tu cel fel de anotimp ești?
Citește și Amantul
