Am darul de a mă bucura
Nu-mi merg zilnic toate strună, nu sunt o îmbuibată sau o răsfățată a sorții și nici o norocoasă din fire nu sunt, însă, recunosc că simt mereu protecția divină în tot ceea ce fac și, o dată în viață, chiar am găsit un trifoi cu patru foi.
În schimb, am darul de a mă bucura din plin de simplitatea lucrurilor care mă înconjoară, de a putea să țin autoironia și autostima în perfect balans și de a nu cerși iubirea, iubind. Nu le-am avut dintotdeauna. Sau le-am avut și n-am știut de ele, le-am descoperit mai târziu. Dar cu aceste trei calități n-am cum să nu mă simt fericită. Iar uneori, din când în când, îmi permit să-mi fac dintr-o pată de culoare propriul soare, indiferent de griul zilei. Și gata-i raiu’ meu! Îmi cumpăr pantofi noi, de exemplu. Nu dați cu pietre! Am zis uneori. O femeie niciodată nu are suficiente perechi de pantofi. Sau îmi vopsesc unghiile cu o culoare mai șui. Îmi fac o programare la salon doar pentru două, trei șuvițe blonde. Îmi caut pe google și-mi traduc versurile unor melodii grecești pe care le ador și din care nu înțeleg o iotă. Oh, după ce prind și sensul vorbelor le ador și mai mult! Îmi fac planuri pentru o vacanță, în care o să merg chiar și singură dacă n-o să am cu cine, într-o țară în care n-am mai fost, undeva unde să pot ajunge cât de cât ușor și să am condiții minime, dar decente.
Unii spun că mă lăfăi, făcând asta… și nu i-aș contrazice decât pe jumătate. Da, mă lăfăi, dacă ne referim la bogățiile pe care mi le stivuiesc în vistieria inimii, prin amintirile pe care le moștenesc, astfel. În rest, plătesc pentru vacanțe singură și în rate, cam de fiecare dată. Nu-mi permit plata cu banii jos și nu-mi face nimeni astfel de cadouri, nici chiar tata.
De ce-aș fi tristă?
Așa că, de ce-aș fi tristă? Că nu fac umbră pământului degeaba? Că stau în gât unora, fiindcă nu le încap cu râsul meu larg cu tot? Că sunt pusă la colț, exact de către cei care presupun cum sunt, dar care nu știu nimic despre mine? Că se uită acuzator la mine o nevastă, care nu mai respiră relaxat în hainele XXL, în timp ce soțul ei îmi spune galant, sărut mâna, frumoasă Domniță, ce bine vă prinde culoarea rochiei… Sau, să fiu tristă pentru lucrurile pe care nu le pot controla? Pentru că nu mă place toată lumea? Pentru că nu sunt iubită cum iubesc? Pentru că nu sunt înțeleasă de către cei de la care am așteptări? Nu.
Merg mai departe cu trei de NU
Și merg mai departe, de data asta, cu trei de NU, dom’le, ca să vezi. Exact! Ca să treci în etapa următoare, uneori, ai nevoie de un nu categoric din partea ta și nu de trei sau patru de da, din partea altora. Niciun consum de energie nu merită cheltuit, în niciuna din aceste direcții. Amăgirile vin de la cei pe care dacă credem că-i iubim, ei nu ne-au iubit niciodată și atunci n-a fost iubire, ci un chin. Iubirea, dacă nu-i bidirecțională, este zero.
Cum spunea Marin Sorescu:
„Femeia pe care am iubit-o plus femeia care nu ne-a iubit, face zero.”
Zero barat. Mulțimea vidă, dacă vreți.
De la cei de care, credeam că avem nevoie, însă lor, noi nu le-am trebuit.
De la cei care s-au întors pe un călcâi, cu spatele către noi, cu cea mai mare ușurință, în timp ce noi nu ne-am fi ars doar o mână pentru ei, ci pe amândouă.
De la cei pentru care am răbda dorul anotimpuri la rând, pentru care am traversa mări, dar ei n-ar sări peste o băltoacă pentru noi.
Și dacă v-ați aflat în oricare din aceste cazuri, de partea „învinșilor”, deja ar trebui să fiți fericiți, fiindcă voi sunteți adevărații câștigători, căci v-ați debarasat de balast și ați devenit ușori pentru zborul către visele voastre. Ei sunt nimic altceva decât perdanții, iar voi n-ați pierdut nimic, dimpotrivă! Fiindcă nu mai aveți în preajmă asemenea specimene, accidente umane, putem să le spunem așa, căci nu greșim cu nimic; însă, ei, dincolo de lipsa calității umane, pe care, oricum n-au avut-o, v-au mai pierdut și pe voi, cei care i-ați fi putut crește așa cum mamele de multe ori nu pot sau ratează, din binecuvântate pricini, s-o facă.
Așa că, bucuria este la îndemâna fiecăruia, n-o mai alungați. Și, mai ales, nu mai căutați bucurii pe la alții! Ale voastre se înghesuie să le primiți si să vă înfruptați din ele. Ochi și urechi să avem, ca să vedem cu ei și să auzim cu ele!
foto arhiva personală
Citește și N-am timp pentru tine
