Sfinții ne-aleg pe noi sau noi îi alegem pe Ei ?!

Ispitirea Sfântului Antonie constituie un subiect apreciat de mulți dintre oamenii de artă ce au scris sau pictat, de-a lungul vremii. Subiectul are în vedere perioada petrecută de Sfântul Antonie cel Mare în deșertul egiptean, când puternice ispite i-au pus în pericol neîncetat viața. Prima menționare a acestora o face Sfântul Atanasie cel Mare, din Alexandria.

Sfântul Antonie cel Mare este cunoscut îndeobște pentru nespusele lupte și ispite pe care le-a avut de la diavoli. Tema pustnicului bântuit și sedus – pentru nevoințele și castitatea lui – de ispitele diavolului, în special în forma de femeie desfrânată, a fost una de care mulți artiști erau interesati. Grunewald înfățișeaza pe sfânt înconjurat de o junglă plină de groaznice fete strâmbe și demoni.

Cele mai vechi opere care au folosit acest subiect sunt frescele italiene de prin secolul al X-lea. Mai tarziu, în spațiul european, tema va fi folosită în scrieri iluministe și în sculpturi germane. După anul 1500, subiectul va putea fi întâlnit în mai multe tablouri celebre ale vremii: Martin Schongauer (1490), Hieronymus Bosch (1505) si Mathias Grunewald (1510).

În vremurile moderne, tema antoniană a fost preluată de scriitorul francez Gustave Flaubert și de pictorul spaniol Salvador Dali. După anul 1945, spaniolul Salvador Dali și-a îndreptat atenția spre artiștii renascentiști, preocupat fiind de teme științifice, istorice și religioase. Din aceasta perioada datează capodopera „Ispitirea Sfântului Antonie”.

Scriitorul francez Flaubert și-a calificat cartea, intitulată „Ispitirea Sfântului Antonie”, scrisă în anul 1874, drept capodopera întregii lui opere.

Salvador Dali a preluat și el tema antoniană. Lucrarea numită „Ispitirea Sfântului Antonie”, lucrată în tehnica „ulei pe pânză”, având dimensiunile 89,7 x 119,5 centimetri, a fost pictată de autor în anul 1946. Astăzi, lucrarea lui Salvador Dali se afla expusă în Muzeul Național Regal de Arte Frumoase din Bruxelles, Belgia.

„Ispitirea Sfântului Anton” a fost pictată pentru un concurs anunțat de Compania Loew-Lewin. Tabloul câștigător ar fi apărut în versiunea cinematografică a romanului lui Maupassant, „Bel Ami”.

Lucrarea lui Max Ernst a luat premiul întâi, dar și pictura lui Dali a atras atenția multora.

În pictura lui Dali, Sfântul Antonie este înfățisat într-un deșert pustiu și dezolant, foarte slab și uscat de nevoințe. Uriași elefanți înaintează spre Sfântul Antonie, care este înfățișat mic și smerit, în colțul din stânga al picturii. Sfântul îndreaptă Sfânta Cruce, arma cu putere exorcizatoare, spre un armăsar, aflat în fruntea procesiunii de elefanți cu picioare de paianjen.

Pe spatele lor, uriașele animale poartă monumente ale ispitelor desfrânarii, luxului și bogăției materiale. Armăsarul fruntaș închipuie frica și teama, primul elefant poartă cu el patima desfrânării, elefantul cel din mijloc aduce cu sine o reminiscență a precursorului lui Dali, elefantul sculptorului baroc Bernini, purtând obeliscul, iar ultimii doi elefanți sunt chipuri ale desfrânării și ale zeilor lumii.