,,…vom lua totul de la început, pe cont propriu”
Mihail Medrea
Spectacol on-line, interactiv
În mijlocul scenei, un birou pe care, în preajma laptop-ului, sunt împrăştiate hârtii, pahare de plastic, o cană mare de cafea, o scrumieră doldora de mucuri de ţigară etc. Un bărbat cu o ţigară în colţul gurii, are privirea îndreptată spre monitor…
La un moment dat, un reflector se va focaliza pe un bărbat din sală, aşezat la mijlocul primului rând. Bărbatul (Adam) poartă și mască, și vizieră de plastic, dar și mănuși groase de cauciuc. Și la fel vor fi echipate și celelalte personaje, distanțate, la 2-3 m unele de celelalte, și așezate pe rânduri diferite, însă oarecum central, ca să nu se disperseze atenția privitorilor.
Scriitorul nu poartă această costumație de protecție. El e suveranul pe scenă, deasupra personajelor sale, amplasate în sală. Desigur, în spectacol, ca ultim factor de decizie este regizorul. Dar acestea sunt detalii tehnice…
ADAM: … la cheremul tău. Vom lua totul de la început, pe cont propriu.
SCRIITORUL: N-aveţi decât. O să-mi imaginez alte personaje.
ADAM: Eşti fără scrupule!
SCRIITORUL: Asta e viaţa…
ADAM: Dar e prost ticluită de la început! Ştiai că vom cădea în ispită dar n-ai făcut nimic ca să ne opreşti
SCRIITORUL: Degeaba te răţoieşti la mine. Oi fi eu orgolios, însă n-am vrut niciodată să-i iau locul Tatălui Ceresc.
ADAM: Dar aşa te-ai comportat.
SCRIITORUL: În definitiv, cine eşti, domnule?
ADAM: Eu sunt Adam
SCRIITORUL: Iar eu nu sunt CEL CE ESTE
ADAM: Şi atunci, de ce m-ai plasat în ultima ta piesă?! Și de ce ne-ai dat nume biblice?!
SCRIITORUL: Piesa asta e o parafrază
ADAM : E o blasfemie! Cum ai îndrăznit să-mi dai o asemenea identitate?! În fapt, NU mi-ai dat nimic din personalitatea adamică
SCRIITORUL: Văd că perseverezi în distorsionarea adevărului. Tu, cel pe care l-am descris, nu eşti arhetipul. Omul de lut făcut şi însufleţit de către Demiurgos. Eşti un ipostas. O… viziune de-a mea… Tu nu eşti Primul Om. Eşti ultimul om…
ADAM: Tot timpul ţi-ai bătut joc de noi!
SCRIITORUL: N-am dat sintagmei un înţeles peiorativ. La propriu, când te-am plasat, mă rog, am încercat asta, în lumea aceea imaginară, de după Al Treilea Război Mondial, ai rămas, efectiv, cel de pe urmă exemplar uman
ADAM: Nu doar că ţi-ai imaginat un conflict mondial, dar ne-ai aruncat în lumea post-nucleară, la voia întâmplării, fără să ne întrebi măcar…
SCRIITORUL: Crezi că pe mine m-a întrebat cineva dacă vreau să vin pe lume, şi unde anume, în ce conjunctură? Ş.a.m.d. Să fim serioşi. Ne trezim pe lumea asta şi…
ADAM: Dar ce, părinţii tăi au făcut din tine ce le-a dictat fantezia lor?! Da, te-au adus pe lume, iar apoi s-au îngrijit de tine, te-au crescut, te-au educat – cam superficial, trebuie să recunoşti –, te-au dat la şcoală
SCRIITORUL: Au luat decizii în locul meu
ADAM: Asta până la un moment dat. Fiindcă, odată ajuns la maturitate, ai făcut, adică ai încercat să faci, doar ce ţi-a trecut ţie prin cap
SCRIITORUL: De unde ştii?
ADAM: Uiţi că m-ai conceput după chipul şi asemănarea…
SCRIITORUL: Chiar? Eu nu găsesc că semănăm. Dimpotrivă. De fapt, nu aveam nevoie de o fantoşă. Nu pe mine voiam să mă descriu, nu încerc să…
EVA: Dar pe mine de ce m-ai făcut o bestie? Crezi că-mi convine rolul în care m-ai aruncat?
SCRIITORUL: Tu eşti Eva, nu-i aşa?
EVA: Desigur.
SCRIITORUL: N-am avut încotro. Aşa cerea…
EVA: Cine? Bunul tău,… adică răul tău plac?!
SCRIITORUL: Aşa mi-am imaginat frântura de viaţă pe care am încercat să…
CAIN: Dar cu noi ce-ai avut?
SCRIITORUL: Cum adică?
CAIN: De ce m-ai pus să-l omor pe fratele meu?
SCRIITORUL: Aşa cerea acţiunea
CAIN: De ce n-ai dat un al curs acţiunii?
SCRIITORUL: Imposibil.
CAIN: Cum adică? au nu eşti tu atotputernic? nu faci ce vrei din personajele tale?
SCRIITORUL: Nu-i deloc aşa. Din momentul în care mi-a venit ideea s-au declanşat resorturi pe care nu le-am mai putut controla. Parcă era cineva în mine mai puternic decât…
ŞARPELE: Eu eram. Numai că m-ai plasat într-o lumină falsă. Mi-ai impus acţiuni reprobabile care…
SCRIITORUL: … care pre-existau în tine. Eu n-am făcut decât să le aduc la lumină.
ŞARPELE: Şi atunci, cine? Cine a coordonat totul?
SCRIITORUL: N-aş putea spune precis. La un moment dat aţi devenit autonomi. Eu n-am făcut altceva decât să vă anim, Voi existaţi undeva… în multitudinea probabilităţilor sapienţiale… Am avut nevoie de voi, am apelat la voi, după care acţiunea a început să se desfăşoare de la sine. De-abia mă puteam ţine după voi
EVA: Adică?
SCRIITORUL: … adică, voi, cei din mintea mea, sunteţi incomparabili mai rapizi în reacţii şi mai complicaţi decât sunt eu în stare să…
ADAM: Complicaţi? noi? Tu ai complicat totul!
SCRIITORUL: Am încercat să simplific pe cât de…
ŞARPELE: Şi ai creat o lume rudimentară
EVA: sordidă
CAIN: personaje schematice
SCRIITORUL: Am încercat să ajung la esenţă
ADAM: şi ai ajuns la demenţă
CAIN: ai pus în noi obsesiile şi angoasele tale
ŞARPELE. şi ne-ai atribuit, în mod absolut arbitrar, intenţii şi convingeri improprii
SCRIITORUL: N-am făcut decât să urmez cursul acţiunii.
ŞARPELE: Şi de ce mă rog n-ai dat alt curs acţiunii?
EVA: De ce nu ai ales alt subiect? unul frumos, o poveste romantică de iubire
ŞARPELE: Chiar – de ce n-ai scris o comèdie, dom’le?!
SCRIITORUL: Şi ce rol crezi că ţi s-ar fi potrivit?
ŞARPELE: Al cinicului
EVA: al intrigantului
ADAM: al lui Iago
SCRIITORUL: Piesa aia nu mi se pare a fi o comedie
ŞARPELE: A fi sau a nu fi…
ADAM: totul e relativ
EVA: Totul e iubire. Dar unde e iubirea în piesa ta? ce s-a întâmplat cu ea?
SCRIITORUL: lumea pe care am încercat să o descriu eu
ADAM: folosindu-te de noi
SCRIITORUL: Asta e arta, n-am ce face…
EVA: Artă ai spus? Cât tupeu ai !…
CAIN: Ceea ce ai scris tu nu e artă! E abjecţie, ură, … orice altceva decât arta
SCRIITORUL: E şi o estetică a urâtului
EVA: estetică? Omule, tu nu eşti în toate minţile!
ADAM: Ce ghinion pe noi! Să ne dea viaţă un… un… smintit
CAIN: un complexat
EVA: care ne aruncă nouă în cârcă nimicnicia lui sufletească
SCRIITORUL: Ajunge! M-am săturat de voi
ADAM: Şi ce-o să ne faci? O să ne omori?…
CAIN: Ăsta ne-a pus să ne omorâm între noi
SCRIITORUL: V-am mai spus: nu eu, aşa a cerut mersul lucrurilor
EVA: Şi noi ţi-am mai spus: schimbă totul – locul, timpul şi, mai ales, schimbă subiectul!
SCRIITORUL: Asta nu.
ADAM: De ce?
SCRIITORUL: Fiindcă ar ieşi altă piesă decât…
CAIN: O ţii de-a surda!
SCRIITORUL: N-are rost să mai discutăm
ŞARPELE : Atunci, declarăm grevă
SCRIITORUL: Şi ce-o să faceţi?
ADAM: o să… o să…
SCRIITORUL: o să încetaţi să mai existaţi
CAIN: Decât o soartă îngrozitoare, mai bine lipsă
SCRIITORUL: O să fac apel la arte personaje
CAIN: ca să le maltratezi şi pe ălea!
SCRIITORUL: …depinde… Oricum, m-am săturat de voi şi de pretenţiile voastre!
EVA: Ce-o să ne faci?
SCRIITORUL: … o să… o să… (întorcându-se pentru prima oară către public🙂 Dvs. Ce propuneţi? daţi-ne un subiect…
ŞARPELE: propuneţi alte personaje
ADAM : iar noi vom încerca să le interpretăm
Ar trebui să urmeze un happening. În care caz, spectatorii se vor adresa în direct scriitorului sau personajelor, vor face (sau nu) comentarii sau propuneri, vor alege, sau nu, dintre multiplele variante… Eventual, se va supune la vot, dacă vor fi mai multe propuneri. Iar actorii vor improviza. Ceea ce rămâne de văzut.
foto tumblr.com
Citește și Așa s-o fi născut legenda
