Zece lucruri mai puțin discutate despre studenție

Indiferent dacă ești în clasa a XII-a și te gândești la facultate sau au trecut niște ani de la absolvirea liceului, dar iei în calcul posibilitatea de a fi student/ă, cu siguranță îți pui problema cum e, la ce să te aștepți, iar dacă ai „norocul” de a primi sfaturi contradictorii e doar pentru că fiecare experiență personală e unică, reflectând, implicit, percepția fiecărui individ, fiecare facultate având specificul ei. Având în vedere faptul că am făcut un an la o facultate care nu mi s-a potrivit, apoi am absolvit o facultate într-un alt domeniu, absolvind, ulterior, cursurile unui masterat dintr-un domeniu diferit față de cel al licenței, în acest moment aflându-mă din nou în postura studentului (doctorand, de această dată), mă simt îndreptățită să fac o listă cu zece lucruri pe care mi-ar fi plăcut să le fi știut în ultimul an de liceu. Voi face referire, desigur, la situații normale, nu la perioada actuală a pandemiei (cel puțin nu în acest articol).

1. Vei studia discipline care te vor plictisi/ nu vor reprezenta interesul tău

… cel puțin în primul an. Sigur, s-ar putea să nu fie cazul, s-ar putea să te numeri printre norocoșii studenți mulțumiți de tot ce se întâmplă în facultate, dar cam 99% dintre noi am avut cel puțin o disciplină care ni s-a părut mai mult decât inutilă pentru că un anumit domeniu e ca un copac ale cărui ramuri reprezintă specializările posibile după absolvire, respectiv postul pe care îl vei ocupa după angajare, iar tu, în calitate de student, vei avea o ramură, maxim două-trei preferate… cum să spun? Nu toți studenții stau pe aceeași „ramură”, ceea ce înseamnă că preferințele diferă.

sursă foto: unsplash.com

2. Vei întâlni profesori în extreme

Din păcate „miturile” despre profesori „neprofesioniști” în mediul universitar, nu sunt mituri. Sigur, s-ar putea să nu fie cazul în facultatea ta/ anul tău/ grupa ta, așa cum s-ar putea să întâlnești inclusiv profesori pe care să-i admiri, să păstrezi legătura cu ei după absolvire sau să-ți rămână în minte mai degrabă pentru o prezență originală/ efervescentă decât pentru disciplina predată. Am întâlnit profesori excesiv de indulgenți cu studenții, așa cum am întâlnit profesori cu manifestări totalitariste, care te ironizează cu malițiozitate și în mod gratuit dacă „îndrăznești” să ai o părere diferită de a lor sau care fac aluzii la faptul că ești un student inutil dacă nu pui întrebări, profesori care citesc cu voce tare dintr-o carte, timp de două ore, dar atât. Nu te întreabă nimic, nu acceptă sugestii, nu vor să știe cum gândești. De asemenea, am întâlnit profesori- profesori (așa cum îmi place mie să-i numesc), genul acela de profesori pe care îi admir, care mi-au rămas în suflet și de care îmi amintec de fiecare dată cu drag; ei sunt profesorii care își țin cursurile cu pasiune, care te întreabă, te provoacă să gândești, ei îți propun activități extracurriculare, îți prezintă oportunități, te invită la conferințe, îți acceptă părerile, ba chiar te încurajează să gândești diferit, atâta timp cât îți susții punctul de vedere prin intermediul argumentelor pertinente (ultima caracteristică este valabilă, desigur, în cazul anumitor discipline studiate în domeniul uman).

3. E posibil ca majoritatea conferințelor să ți se pară plictisitoare

… exceptând situația în care subiectul te pasionează atât de mult încât vei trece peste faptul că emițătorul e lipit cu Superglue de un scaun, în fața ta, și își ascunde chipul după niște foi de hârtie. Ideea e că, în calitate de student, ți se va cere/ sugera să asiști la anumite conferințe, preferabil cât mai multe, mai ales pentru că printre cei care vor conferenția se vor număra inclusiv unii dintre profesorii tăi, alături de anumiți invitați din străinătate/ de la alte universități din țară. Deși s-ar putea să îți placă mult modul în care conferențiază cineva (aceasta fiind situația ideală), cu atât mai mult cu cât în ultimii ani din ce în ce mai multe persoane țin conferințe cu ajutorul unui suport digital, în același timp să-ți placă și subiectul, eventual să pui anumite întrebări la final, s-ar putea, în egală măsură, să fii dezamăgit din varii motive. Sincer, totul se reduce la ce-ți place și ce nu în acest context întrucât nu există o formulă magică pentru conferința perfectă, există doar posibilitatea ca tu să întâlnești atât conferențiari care să te fascineze, cât și conferențiari care, cel puțin ție, să nu-ți transmită mai nimic; eu prefer să primesc pe e-mail un PDF cu articolul/ lucrarea care stă la baza discursului respectiv sau pur și simplu să caut eu acea lucrare pe internet și să stau în intimitatea locuinței mele, lecturând în liniște decât să mă înghesui într-o mulțime care, nu de puține ori, depășește capacitatea sălii respective, ascultând pe cineva care citește de pe o foaie/ un PowerPoint, fără nicio implicare reală în discurs, fără elan. Aceasta, însă, sunt eu; după cum am menționat la începutul paragrafului, s-ar putea ca tu să vezi situația diferit și mi se pare normal, diversitatea e de dorit.

4. Nu e în avantajul tău să renunți ușor

Anii trec mai repede decât crezi și dacă până la 30 de ani te-ai plimbat de la o facultate la alta din diverse motive, fără a finaliza vreuna, probabil vei trăi o frustrare continuă și vei simți că nu ai făcut mare lucru cu viața ta, deși ți-ai fi dorit. Aud din ce în ce mai des în mass-media ideea, propagată sub o formă sau alta, de a renuța la facultate dacă simți că nu-ți place, că nu te regăsești, idee pe care o îmbrățișez doar în condițiile în care reflectă faptul de a nu te regăsi în absolut nimic sau în prea puțin, de a fi clar că nu ți se potrivește domeniul respectiv și nu vei putea să lucrezi în viitor în acel domeniu. Altminteri, din punctul meu de vedere, nu merită să-ți scoți dosarul pentru că nu-ți place o anume disciplină/ un anumit profesor sau pentru că nu rezonezi cu unii colegi (eu nu am rezonat cu majoritatea, asta e!). Nicio instituție nu-ți va garanta faptul că te vei integra 100%, însă îți va garanta, în cazul în care poți și vrei să faci față acestei provocări, o pregătire și o diplomă care s-ar putea (pentru că nimic nu e bătut în cuie, trăind într-o perpetuă schimbare, atât la nivel individual, cât și socio-politic) să-ți deschidă niște porți la care, în alte circumstanțe, nu ai avea acces.

sursă foto: unsplash.com

5. Nu e în avantajul tău să forțezi nota într-un domeniu care nu are legătură cu tine

Pe de altă parte, la polul opus, se află categoria studenților care insistă mult și bine într-un domeniu care nu le place, doar de dragul de a-și mulțumi părinții/ apropiații/ societatea, ceea ce e profund greșit, din punctul meu de vedere. Eu am continuat, în virtutea inerției, în domeniul pentru care m-a pregătit liceul absolvit, însă acel an la facultatea de actorie, plus doi profesori absolut îngrozitori din punctul meu de vedere, m-au făcut să realizez că dacă aș fi continuat, nu doar că mi-aș fi garantat încă minim doi ani în infern, ci o viață întreagă. În ceea ce te privește, tu știi cel mai bine despre ce e vorba, dar sugestia mea este să identifici problema din timp pentru că, oricât de clișeic ar suna, adevărul e că anii nu se întorc și vine o vreme când nu mai ai timp.

6.  „BAC-ul e nimic față de ce examene vei avea în facultate” nu se aplică oricărei facultăți

Cu siguranță nu se aplică examenelor teoretice ale anumitor facultăți cu profil artistic, asta pot să confirm. Sigur, aici intervine chestiunea subiectivismului, însă nu e în regulă să generalizăm. Indiferent dacă ne place sau nu, există facultăți mai grele, în general, așa cum există facultăți mai ușoare, în general; acesta este motivul pentru care nu e în regulă să facem comparații între domenii diferite. De asemenea, există specializări identice, însă în cadrul universităților diferite, existând probabilitatea ca la Universitatea K din orașul L Facultatea de Litere, specializarea română-engleză să fie un joc al nervilor, în timp ce la Universitatea X din orașul Y, aceeași specializare să fie ceea ce ar numi unii „o glumă de facultate”… Oamenii au tendința, după cum am menționat la începutul articolului, să se raporteze foarte mult la sine, la experiențele personale, făcând abstracție de faptul că anumite aspecte nu sunt valabile în genere.

7. Stilul de viață din cămin nu e pentru toată lumea

Se spune că adevărata experiență a studenției se reflectă în faptul de a locui în căminul unui oraș străin pe parcursul anilor universitari, însă acest stil de viață nu se potrivește oricui. În primul meu an de facultate, cel „experimental”, am stat la cămin și nu exagerez când spun că pentru mine a fost traumatizant… cu toate acestea, am auzit diverse opinii de-a lungul timpului, majoritatea necorespunzând cu percepția mea. Trebuie să ai în vedere următoarele aspecte:

  • majoritatea studenților din cămine (care rămân în cămin inclusiv la masterat, poate și la doctorat) sunt, în primul rând, persoane adaptabile, altminteri nici măcar o situație financiară precară nu i-ar determina să stea minim 3 ani în cămin, ci ar prefera să găsească o altă variantă.
  • în cămin nu ai intimitate, indiferent dacă discutăm de un cămin decent (cum a fost cel în care am stat eu), cu două persoane în cameră sau unul cu gândaci și 5 persoane într-o cameră. 
  • în majoritatea cazurilor, vei fi pus în fața faptului împlinit, ceea ce înseamnă că vei avea colegi de cameră cu care s-ar putea să nu te înțelegi/ să nu rezonezi. Pe de altă parte, s-ar putea să te înțelegi cu ei/ ele și să legați prietenii frumoase, care să dăinuie.
  • vei asculta muzică de o calitate îndoielnică, indiferent dacă vrei sau nu… cel mai probabil manele (da, din păcate în cămine cele mai comune chefuri sunt cele cu manele).
  • unii colegi de cameră consideră că e perfect normal să invite pe cine vor, fără să te întrebe, tu trezindu-te în fața faptului împlinit, în timp ce alții au bunul-simț de-a te anunța/ întreba dacă nu te deranjează.
  • ușile trântite, urletele, prosteala adolescentină, glumele proaste, atmosfera generală de mahala îți vor lăsa un gust amar (sau nu, din nou îți spun, depinde de tine) pentru că te vei gândi că genul acesta de persoane urmează cursurile unei facultăți.

În cazul în care ești o persoană adaptabilă, acestea nu sunt impedimente pe care să nu le depășești pentru că indiferent de situație, cu siguranță vei întâlni cel puțin o persoană (dacă nu în cămin, atunci la facultate) cu care să rezonezi și care să-ți facă anii de studenție într-un oraș străin mai frumoși. Majoritatea studenților din orașe mici/ din mediul rural, vor să plece cât mai repede de-acasă, vrăjiți de iluzia „marelui oraș”. Poate te numeri printre ei și poate că pentru tine această „iluzie” este cât se poate de reală; vreau să spun că dacă mie nu mi s-a potrivit acest stil de viață, nu înseamnă că nici ție nu ți se va potrivi, dimpotrivă: s-ar putea să consideri această experiență o reală provocare, dar totodată cea mai frumoasă perioadă a tinereții tale, s-ar putea să te muți în „marele oraș”, indiferent care, după facultate și să te regăsești… sau s-ar putea să faci o facultate în orașul tău natal, apoi un masterat, apoi un doctorat, ca mine. Suntem diferiți, nu există Rețeta General Valabilă a Studentului de Succes.

sursă foto: unsplash.com

8. Nu ar trebui să accepți abuzuri

Pentru a nu accepta un abuz, trebuie să înțelegi ce înseamnă să fii abuzat în mediul universitar în care te afli. Situațiile sunt diferite, de multe ori contextul face ca ceea ce pare a fi abuziv într-o anumită instituție să nu fie într-o altă instituție sau într-un alt domeniu. În cadrul facultăților teoretice, abuzurile nu sunt inexistente sau imposibil de realizat, însă sunt, în general, mai puțin frecvente, comparativ cu cele din cadrul facultăților cu profil vocațional-artistic, iar aici mă refer în mod deosebit la actorie și coregrafie. Arta scenică, în România, se „învață” cu scopul de a face performanță, intenția fiind admirabilă. Din punctul meu de vedere și contrar principiului machiavelic, scopul nu scuză mijloacele și degeaba rezultatul este deosebit, memorabil, unic, dacă prețul constă în traume pe viață. Cred cu tărie că o facultate artistică nu poate și nici nu ar trebui să fie ușoară, însă între „greu” și „traumatizant” uneori e doar o linie fină, care de cele mai multe ori este depășită în acest mediu. De asemenea, trebuie luat în considerare faptul că cele două concepte pot prinde nuanțe, dimensiuni și intensități diferite, fiind trecute prin prisma subiectivismului fiecărui student. În astfel de facultăți, nu de puține ori profesorii au tendința de a-și vărsa propriile frustrări și neputințe pe studenți, dorind să-i transforme – metaforic vorbind – în câini docili și bine dresați în raport cu aceștia. A nu se înțelege, desigur, că toți profesorii de actorie/ coregrafie sunt despotici, eu am avut ocazia să cunosc câțiva pe care îi voi prețui mereu și îmi voi aduce aminte de ei cu drag. După cum am spus, fiecare situație e diferită și unică, însă voi da câteva exemple de abuzuri din mediul universitar, cu scopul de a te ajuta să le identifici dacă vei avea ghinionul de a le întâlni, sfătuindu-te, totodată, să faci tot ce îți stă în putință pentru a nu le accepta:

  • ironizarea studenților pentru sexul, etnia, regiunea din care provin, aspectul fizic, situația financiară, personalitatea și convingerile personale reprezintă un abuz întâlnit atât în facultățile teoretice, cât și în cele vocațional-artistice, însă cu precădere în cele din urmă.
  • amenințările, repetițiile până la epuizare, jignirile și urletele, ignorarea faptului că un student se simte rău și faptul de a-l obliga să participe la repetiții în ciuda acestui lucru reprezintă abuzuri întâlnite în mediul vocațional-artistic.
  • avansurile sexuale/ propunerea „neconvențională” de mărire a notei venită din partea unui profesor/ glumele cu tentă sexuală reprezintă abuzuri care pot fi întâlnite în orice facultate, însă cu precădere în facultățile cu profil artistic.

Nu uita că e dreptul tău să faci plângeri și nu uita că liniștea și sănătatea ta psihică sunt sau ar trebui să fie mai importante decât să ai 10 pe linie, așa că ideal ar fi să vă mobilizați cu toții (din an sau din grupă) și să depuneți o plângere conducerii facultății (cel mai probabil nu vei fi doar tu ținta abuzurilor respective) pentru că, din păcate, dacă o vei face doar tu, s-ar putea să nu fie luată în considerare sau să fii singurul care va avea de suferit; asta nu înseamnă că dacă ești singurul persecutat sau singurul care vrea să schimbe ceva, ar trebui să rămâi în tăcere… După cum am explicat la punctul 5, atunci când ești convins că pentru tine ceva depășește limita suportabilului, nu ai de ce să rămâi acolo.

9. Sesiunea e un infern pentru unii și o vacanță prelungită pentru alții

În timpul sesiunii vei fi mai mult sau mai puțin stresat, în funcție de domeniul tău, de cerințele profesorilor tăi, de timpul de care dispui (dacă lucrezi, s-ar putea să-ți fie greu, indiferent de situație), de capacitatea ta de acumulare a cunoștiințelor și de informațiile acumulate (sau nu) pe parcursul semestrului. S-ar putea să întâlnești diferite atitudini în rândul colegilor tăi de facultate, în funcție de felul lor de-a fi și de raportarea lor la mediul universitar; nu uita că nu toată lumea dorește performanță, un număr considerabil de studenți visând la momentul absolvirii și/ sau să-și vadă diploma de licență în mâini, apoi ei își încheie definitiv socotelile cu facultatea, în timp ce alții visează încă din primul semestru al anului I să fie cândva profesori universitari și/ sau cercetători științifici, astfel încât s-ar putea să întâlnești studenți care merg la mărire de notă pentru că au luat 9, studenți care se roagă pentru „Sfântul 5”, care „învață” materia într-o singură noapte lungă și cafeinizată, precum și studenți care își dau restanțe din primul an abia cu o săptămână înainte de absolvire sau intră în prelungirea studiilor universitare, nefiind integraliști. Important e să știi ce vrei de la tine din acest punct de vedere și să identifici stilul ideal de a învăța (dacă știi pe cineva care poate acumula multă informație într-un timp extrem de limitat, nu înseamnă că și tu poți, așa cum în cazul anumitor discipline/ profesori e posibil să depui un efort suplimentar, în timp ce altele nu necesită foarte multă implicare sau, cel puțin, nu în cazul tău). De asemenea, există facultăți unde se impun examene parțiale, constând, de regulă, în evaluări scrise pe parcursul semestrului, astfel încât studenții sunt impulsionați să se implice mai mult în aprofundarea disciplinelor, așa cum există facultăți care impun anumite stagii de practică pe parcursul semestrelor, în funcție de domeniu.

sursă foto: unsplash.com

10. Un program de masterat poate fi o adevărată provocare…

… dacă nu e în domeniul facultății pe care ai absolvit-o la nivel licență. Sigur că nu e imposibil, cu atât mai mult cu cât sistemul universitar Bologna oferă această oportunitate, însă vei avea „surpriza” de a constata că majoritatea colegilor tăi de masterat (dacă nu chiar toți) sunt absolvenții acelei facultăți și nu e exclus să auzi la fiecare curs „Vă amintiți când în anul I/II/III am discutat despre…?”, întrebare la care tu nu vei putea niciodată să răspunzi, ceea ce îți va crea, cel mai probabil, frustrări. Pe de altă parte, acesta e un mod prin care îți poți deschide orizontul și poți învăța lucruri noi, care să te ajute în viitorul apropiat, din perspectivă profesională.

Zece

sursă foto: unsplash.com

citește și Ziua Internațională a Studenților: Gaudeamus Igitur!