Constantinos Papageorgiou – zvonurile străzii

Emigranții se adună
în fiecare după-amiază
pe maidanul din împrejurimi
jucându-se ca niște copii.

Nu pot să spun ce joacă.
Cricket, rugby sau baseball?

Nu pot spune care e țara lor de origine.
Sri Lanka, Bangladesh sau India?

Habar n-am ce care e situația lor.
Au venit din motive economice, ilegal sau au azil politic?

Singurul lucru cert este că jocul lor
anunță venirea Primăverii.

___________________

Oameni

De atâtea ori am fost nevoit să mă peticesc
cu tot ce mi-a venit la îndemână × * # ¥ ●  ▒ ╗∆

că am ajuns să fiu
suma
peticelor mele.

N-a mai rămas nimic din materia mea primă.

Chiar dacă sunt în continuare aceeași persoană
n-a mai rămas nimic întreg
din toți oamenii care s-au perindat prin mine.

__________________

Probabilități

Am o mulțime de chei
care habar n-am ce descuie.

Am tot încercat cu ele
uși, mansarde, cutii de scrisori
mașini, lacăte, serviete,
oameni, oameni, oameni.

Nimic.
De parcă cheile mele au expirat.

Nu le voi arunca.
Nu se știe niciodată.
Există fabrici care fac mai întâi chiele
și abia apoi zăvorul potrivit.

____________________

Începutul

Zeii au fost destul de clari:

Nu te uita în urmă
până nu ajungi în vârf.
Altfel vei regreta.

Am fost întotdeauna predispus să nu ascult.

M-am tot uitat
La început am văzut ce am lăsat în urmă la treizeci și cinci de ani.
Apoi am privit tot mai în urmă
Infinit

Am explodat în fața viziunii ca o supernovă.

M-am întors în prezent
Fără glas

Dar, ciudat, pot scrie.

* Traduse din original de Despina Pirketti și de mine din engleză