Nici măcar n-ar trebui să pronunțăm cuvântul „bătrânețe”, dacă ne gândim că fiecare cuvânt are energia lui pozitivă sau negativă. Nu, nu îmbătrânim, ne clasicizăm. Nu îmbătrânim, căpătăm experiență, valoare, continuitate.

E mare lucru să atingi o vârstă „respectabilă” – așa se spune, nu? Respectabil e omul care învață să-și trăiască vârsta cu bucurie, indiferent de care parte a decadelor s-ar afla. Ce altă bucurie poți avea mai mult decât să treci prin fiecare zi cu gândul că mâine va fi o altă zi fericită, o altă provocare pe care s-o trecu cu brio, că frumusețea nu are etate, ci este o plantă miraculoasă care nu încetează să facă muguri, mereu și mereu, așa ca orhideea…

„Cunoaşterea în tinereţe este înţelepciune la bătrâneţe.”, spunea Ziad K. Abdelnour.

Nimic nu este imposibil când crezi. Cu adevărat, cei care trec prin situații de viață crude, la limita suportabilității, vor spune că genul acesta de discurs motivațional e apă de ploaie, și da, sunt de înțeles, pentru că ceea ce trăiește omul dureros pe propria lui piele este cel mai grav lucru care se putea întâmpla… Și totuși. De renunțat e foarte ușor, pentru că gestul acesta eliberează de lupte interiore și de frământări. Dar când te gândești câte situații disperate există la nivel global în lumea asta, parcă simți că mai ai resurse, nu-i așa? Și, în fond, numai moartea e nenegociabilă, în rest totul poate fi discutat… Timpul poate sta în loc, poate fi recuperat (remember Marcel Proust), poate fi plămădit din cenușa amintirilor, așa că mai e o speranță în toate.

                      „Bătrâneţea – când începi să spui: niciodată nu m-am simţit atât de tânăr.”, spunea Jules Renard.

Lăsați dezamăgirea în grija literaturii și luați din viață forța de a privi cu seninătate clipa!

Bătrâni și tineri

Ana Blandiana

Bătrâni şi tineri,
Toţi stângaci,
Nu încă unii
Iar ceilalţi nu mai,
Şi-n sâmburul din care mă desfaci,
Un biet adult se înmulţeşte. Vai,

Ce jalnic fragmentaţi
Şi fără miez,
Timpi depărtaţi egal de mine!
O, Doamne spune-mi unde să m-aşez
Când toate vârstele îmi sunt străine
Şi în zadar
Copilul care sunt
Caută speriat un timp cărunt
Sau chiar,
Mergând cu visul mai departe,
O cât mai luminoasă moarte…

Dar nu găseşte disperat decât
O nemurire-n care i-e urât.

 

Citiți și Tinerețe fără bătrânețe