Katherine Hepburn cu siguranță a trăit toată viața conform acestei devize. A încălcat reguli, s-a distrat, și-a organizat agenda după cum a dorit. În îndelungata și ilustra carieră de peste 60 de ani, a apărut în peste 30 de filme, câștigând premiul Oscar pentru rol principal de patru ori.
Strălucitoare, cu o constituție atletică și teribil de independentă, Hepburn a avut o relație pasională secretă, timp de peste un sfert de secol, cu partenerul ei de film, Spencer Tracy (1900-1967), care a apărut în peste 70 de filme și a fost la rândul său laureat cu premiul Oscar de două ori.
Astăzi, ne putem întreba de ce o asemenea proto-feministă nestingherită s-ar fi supus rolului de amantă neoficială timp de peste 25 de ani. De ce a durat atât de mult povestea de iubire? Probabil că numai ei doi au știut răspunsul.
„În momentul în care Katherine intra undeva, era ca și când ar fi început muzica. Bang!” – Dick Cavett, fost realizator de show-uri de televiziune.
„Să joci e cel mai mărunt talent. La urma urmelor, Shirley Temple a reușit asta la 4 ani.” – spunea în show-ului lui Dick Cavett.
Katherine Hepburn s-a născut în 1907 în Connecticut într-o familie cu idei liberale, tatăl a fost medic neurolog, mama sufragetă. Plantând semințele unei inteligențe independente, care vor înflori de-a lungul întregii ei vieți, ambii părinți au încurajat-o și au avut așteptări de la fiica lor să exceleze la școală, sport și orice alegere ar fi făcut. Alerga, înota, mergea cu bicicleta, juca tenis și golf. La golf a câștigat niște campionate locale în timpul liceului.
A absolvit universitatea în 1928 cu o diplomă în istorie și filosofie. S-a căsătorit în același an cu Ludlow Ogden Smith, un om de afaceri bogat din Pennsylvania, de care a divorțat șase ani mai târziu, dar au rămas prieteni până la moartea lui. Mai mult, a locuit toată viața în apartamentul din New York pe care l-au cumpărat împreună în anul 1933.
După divorț a mai fost cerută în căsătorie, inclusiv de către miliardarul Howard Hughes, dar a refuzat. Era mai preocupată de carieră decât de statusul marital.
După ce a absolvit facultatea, Hepburn a urmat o carieră teatrală, pe Broadway, cu sincope, fiindcă unii regizori au fost deranjați de aspectul ei fizic „ciudat” și, mai ales, de vocea stridentă. Când a debutat în film, în 1932, succesul ei instantaneu a început să devină o amenințare pentru Greta Garbo, diva „en titre.” Ea a lansat modelul seducției inteligente în cinematografie, calitate pe care a pedalat de-a lungul întregii cariere.
În 1934 a câștigat primul Oscar pentru rol principal în filmul Morning Glory.
Mulți au asemuit-o cu personajul Tracy Lord, o mondenă din comedia de mare succes Poveste din Philadelphia (1941).
Era o intrusă intelectuală cu o personalitate extrem de puternică, ce a întruchipat o imagine cu totul nouă a femeii pe ecran, imagine pe care a reușit să o controleze jucându-se abil cu sistemul studiourilor cinematografice. Ca și colegele ei de generație, Greta Garbo și Marlene Dietrich, prefera să poarte pantaloni.
Pe platoul de filmare la Femeia anului (1942) Katherine, atunci în vârstă de 34 de ani l-a întâlnit pe Spencer Tracy, care avea 41 de ani, era căsătorit și nu și-a părăsit soția niciodată. Scenariul picant, plin de tachinări specifice dialogurilor din filmele epocii, a accentuat atracția evidentă dintre ei, provocând scântei pe platou și marcând începutul relației lor.
„Domnule Tracy, sunteți un pic cam scund pentru mine.”
„Nu vă faceți griji, vă mai tai eu din înălțime.”
Împreună au făcut nouă filme care reflectă destul de apropiat relația lor din realitate. În film erau soț și soție, în realitate se iubeau clandestin într-una dintre cele mai frumoase și longevive povești de dragoste din lumea filmului.
Din exterior, relația lor a fost una cel puțin curioasă; el era atrăgător, dar și alcoolic și uneori depresiv. Kate, care era atât de voluntară și implicată, devenea aproape supusă în preajma lui, având grijă de nevoile lui și respectându-i dorințele. El, un catolic convins, n-ar fi divorțat niciodată de soție și nu și-ar fi părăsit cei doi copii. În ultimii ani ai vieții lui, când a început să aibă probleme cu inima, Katherine s-a mutat împreună cu el pentru a-l putea îngriji. După moartea lui, nu a asistat la înmormântare și nu a făcut publică relația, decât după dispariția soției lui, în 1983. Apoi s-a împrietenit și cu fiica lui Tracy.
În ultimul lor film împreună – Ghici cine vine la cină? (1967) – au jucat rolul unor părinți care se confruntă cu alegerea fiicei lor (jucată de actrița Katherine Houghton, o nepoată a lui Hepburn) pentru un soț de culoare, o concepție radicală pentru acei ani. Tracy a murit la scurt timp după încheierea filmărilor, pelicula devenind astfel cântecul lor de lebădă pe ecran. Când Hepburn a primit cel de-al doilea premiu Oscar din carieră, a susținut că îl consideră un tribut adus amândurora.
Dupa moartea lui Spencer se cufundă în muncă, joacă rolul principal în filmul Leul în iarnă (1968) alături de Peter O’Toole, pentru care obține cel de-al treilea premiu Oscar.
„Uneori mă întreb dacă bărbații și femeile se potrivesc între ei. Probabil că ar trebui să fie vecini și să se viziteze din când în când.”
În timp ce Hollywood-ul este neîndurător cu actrițele care îmbătrânesc, Hepburn a continuat să joace și caracteristicile definitorii ale jocului ei s-au ascuțit odată cu înaintarea în vârstă. Rolul ei din pelicula Pe iazul auriu (1981), unde l-a avut partener pe Henry Fonda, i-a adus al patrulea Oscar din carieră. Fonda a fost și el recompensat cu Oscar pentru rol. Împreună au jucat rolul unui cuplu de vârstnici a căror fiică a fost jucată chiar de Jane Fonda, fiica lui Henry.
Unii au considerat premiul unul sentimental și simbolic pentru longevitatea ei în branșă. În ultimii ani ai vieții a suferit de Parkinson, ceea ce i-a dat un tremolo involuntar al capului, dar nu i-a știrbit câtuși de puțin farmecul.
După o carieră prolifică cu roluri memorabile, una dintre cele mai importante actrițe ale secolului al XX-lea, Katherine Hepburn, moare în 2003 la vârsta de 96 de ani, lăsând în urmă o moștenire culturală colosală.