De ce nu se întâlnesc frumoasele și deșteptele cu frumoșii și deștepții? Aceasta-i întrebarea!
După ce i te-ai așezat câmp cu flori la picioare, după ce i te-ai făcut umbrelă de cer cu lună și cu stele deasupra capului, după ce ți-ai deschis inima cărare picioarelor lor, după ce ți-ai certat sufletul că nu i s-a pus pe tavă mai mult și mai îndestulător, după toate acestea, ei se ridică din cuib, ridică din umeri și pleacă fluierând. Oricum nu înțelegeau nimic din tot spectacolul ăsta grandios, pe care tu-l ofereai gratuit și pe care ei l-ar fi putut urmări, savura, gusta zi de zi și în fiecare seară, din cel mai bun loc. Ba mai mult, chiar se plictiseau de toată această mărinimie pusă atent în scenă de tine pentru ei, fiindcă tu erai prea grijuliu/ grijulie, prea făceai pe mamica din punctul lor de vedere.
De exemplu, cine a mai pomenit femeie frumoasă, cu plete râu, talie frumos conturată și sânii ca de măr să-i gătească ca la Paprika TV, iubitului ei? Și nu pentru că e casnică și are tot timpul din lume ca să și-l gestioneze cum vrea, nu, ci după orele de serviciu. Cine mai crede că există acea combinație de 3 în 1, într-o singură femeie: mamă dedicată, soție iubitoare, iubită mișto? Și să nu fie o femeie întreținută, nu, ci una care muncește, care are un venit stabil, un cuib al ei, o mașină și facturile la utilități care vin adresate pe numele ei…
Ei bine, ele chiar există. La fel cum există și bărbați frumoși, deștepți, plini de calități și cu cordonul ombilical tăiat la timp. De ce nu se întâlnesc frumoasele și deșteptele cu frumoșii și deștepții? Aceasta-i întrebarea!
Nu știu cum se face că femeile frumoase, majoritatea dintre ele, culmea cele care-și cunosc potențialul, nu se dau în vânt după bărbații frumoși. În sensul că-i admiră, dar nu-i aleg neaparat pe aceștia… De nenumărate ori am auzit în jurul meu spunând-se: „mie nu-mi trebuie dragă, pe Făt- Frumos, vreau un bărbat atent, modest, cu o înălțime corespunzătoare și decent”… sau „nu mă interesează la un bărbat, neaparat cele 6 pachețele de pe abdomen, ci să fie îngrijit, să avem aceleași pasiuni, să-i placă să danseze, să fie o fire sportivă, etc…” și din același registru, multe alte asemenea cugetări ale femeilor.
Pe de altă parte, bărbații fug ca dracu’ de tămâie de femeile frumoase. „Ce să și faci cu una frumoasă, copile?” li se spune de mici (culmea, tot de către o femeie). Conform îndoctrinărilor, dacă-i frumoasă, sigur e alunecoasă, or are ea vreo meteahnă… apoi dacă mai are și manichiura întreținută, e clar că nu e capabilă să taie nici măcar o ceapa, nu? Și vechile mentalități ne urmăresc de peste tot și tot timpul, iar potrivit acestora, femeile frumoase fug cu alții, iar bărbații frumoși cu altele… Dar de ce nu se întâlnesc frumoasele și deșteptele cu frumoșii și deștepții, din prima? Aceasta-i întrebarea!
Caracterul, integritatea persoanei însă, sunt definitorii, atât pentru oamenii frumoși cât și pentru cei mai puțin frumoși, femei sau bărbați deopotrivă. Am întâlnit și am cunoscut femei lujeri de bujori, frumuseți rare, cu minte brici și bun gust în orice, cu școală și cu pasiune dăruită pentru tot ce ar putea atinge în jur… dar care au fost trădate, umilie, înșelate, mințite și neglijate total de către partenerii lor, niște burtoși soioși, cheloși, din păcate… de cele mai multe ori. De ce se întâmplă asta… habar n-am! Nu am nicio problemă cu persoanele supraponderale, care suferă de anumite afecțiuni medicale. Însă nu sunt de acord cu cei care n-au rânduială la mâncare… Nu se poate să te conducă frigiderul, la fel cum e anormal să te conducă tutunul sau alcoolul. Pune-ți limite! În orice.
Orice lucru făcut cu măsură e admis, mai puțin a iubi. Iubirea nu se poate măsura, iubirea este fără măsură!
Paradoxal însă, acele femei frumoase și pline de alte calități, au fost capabile de încă ceva în plus în relațiile lor, de ceva tot mai rar spre deloc întâlnit și aproape nepămîntean: să iubească curat, să (se) dăruiască total și fără să țină nimic pentru ele. Pe cine să iubească? Pe acei bărbați amintiți mai sus, cu defectele lor cu tot. Ce-au primit în schimb? Minciună pe pâine, dimineța, la amiază și seara. Inima li s-a chircit apoi, precum o murătură, iar sufletul lor abia li se mai târa, prin glodul ăsta al falsității. Știți cum se simte când dai ochii cu trădarea, cu minciuna, tocmai acolo unde tu ți-ai așternut culcuș, acolo unde-ți era cald și bine, acolo unde mirosea a el sau a ea? Mai bine să nu știți…
Ideea este că oamenii care mint, care își înșală, trădează partenerii, nu sunt neaparat cei frumoși. Culmea, de cele mai multe ori, sunt chiar ceilalți. După dezastru care se întămplă inevitabil, te uiți la tine și la substitutul tău, o ea sau el, după caz, și te apucă mirarea mirărilor. Ce are ea/ el și nu am eu? Chiar nimic nu are în plus, ba dimpotrivă le are cam pe toate în minus, doar că e altceva și punct. Însă cu siguranță un altceva muuult mai nasol! Să ne spună feromonu’, ce…! „Și te-ai dus dulce minune, și-a murit iubirea noastră” și tu ai plecat după (alte) orgasme, fiindcă de cele mai multe ori, aceasta ar fi cauza…
Se spune că nimeni nu pleacă de la bine, așa cum nici câinele nu se dă dus din fața măcelăriei. Eu cred că oamenii se satură și de bine, altfel nu-mi explic cum poți distruge o relație precum ai călca un vierme cu piciorul. De ce nu se poate pleca de lângă cineva, fără să se întineze povestea? De ce, daca tot sunt unii dispuși să riște totul, nu-și asumă din start și eventualele socoteli care le iasă cu virgulă? Credeți că după o succesiune de minciuni trăite și servite celuilalt, la plecare, se atenuează durerea pricinuită sau cum? Greșit! În ambele cazuri, doare la fel: și atunci când spui, vreau să ne despărțim, fiindcă nu te mai iubesc sau, vreau să ne despărțim fiindcă sunt cu altcineva de vreo trei ani. Diferența este că în prima variantă, îți mai rămâne măcar demnitatea, după ce pleci…
Fiindcă nimeni nu te poate opri să pleci și să-ți trăiești fericirea, presupusa fericire de cele mai multe ori, de-aia avem liberul arbitru evident, așa cum nimeni nu ne este dator cu nimic. Totuși, de ce nu se întâlnesc frumoasele și deșteptele cu frumoșii și deștepții? Aceasta-i întrebarea!
Ce am constatat eu pe pielea mea, este următorul aspect: omul care iubește cu toată ființa lui, dar care poate nu este iubit la fel, sau mai mult, nu este nici măcar respectat(ă) de către perechea lui/ei, după inevitabila ruptură dintre parteneri, acesta dintâi nu va iubi mai puțin, acestuia nu-i va muri iubirea, ci dimpotrivă i se va intensifica. Va fi capabil de sentimente mult mai profunde decât i-a fost dat să simtă până în acest moment, cu mențiunea că le va nutri pentru o altă persoană, cea potrivită care va apărea la un moment dat.
Numai că, după un timp destul de îndelungat de haiducie a celui care a preferat calea separării, dar care duce inevitabil la trezirea acestuia și către întărire în credință și în iubire a celuilalt, minunea/minunatul vrea înapoi și se tot minunează prin toate grimasele posibile ale feței lui de geniu neînțeles, cum de nu-l mai accepți în viața ta, fiindcă i-au mai rămas nespuse niște basme. Aici intervine demnitatea ta, ce-ai învățat din toate lecțiile, dar mai presus de toate, intervine inima ta. Cât poți duce, cu alte cuvinte, sau cât te poți automutila. Cei care se iubesc și se autostimează se opresc aici și își văd de vite, cum ar fi zis bunicu’… celorlați în schimb, li se va repeta lecția iar și iar și iar, spre bună fixare în căpuț, de câte ori va fi nevoie.
Un om frumos autentic, se cunoaște după vorbă, după port… după cum iubește, după cum privește o floare, după cum se salută cu vecinii, după gesturi, mimică, după cum îți strânge mâna. Un om frumos iasă la suprafață ca uleiul din apă, fiindcă la acest fel de oameni la care mă refer, totul este frumos: sufletul, zâmbetul, mersul, gândul… totul. Mai există desigur și frumusețe contrafăcută, chirurgical sau prin alte mijloace, dar autenticul întodeauna va bate fake ul. Așa că, vă rog, nu mai trageți concluzii pripite despre oamenii frumoși și fiți iubire!
Dar de ce nu se întâlnesc frumoasele și deșteptele cu frumoșii și deștepții? Aceasta-i întrebarea!
Citiți și Mitologii compensatorii…
