Toţi oamenii mari au fost cândva copii… dar doar câţiva dintre ei îşi mai amintesc.

Când spunem Pilote de Guerre, gândul nostru merge către el, Antoine  de Saint-Exupéry, romancier, eseist și reporter francez, aviator căzut pe frontul antifascist, dispărut pentru totdeauna în Marea Mediterană.
Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry (n. 29 iunie 1900, Lyon – d. 31 iulie 1944 ) s-a făcut cunoscut în special datorită povestirii Le Petit Prince (Micul Prinț, 1943), una din cele mai răspândite cărți din lume, tradusă în circa 110 limbi.
La prima ediție, autorul său a cerut iertare tuturor copiilor că  dedică Micul Prinț unui om mare, deși era scrisă pentru copii, explicând și așteptând înțelegere din partea copiilor, că acest om este prietenul său și nu are o casă a lui. Era război… Și dacă este atât de amărât, el îi oferă altceva, cu mult mai prețios: prietenia, compasiunea și, iată, cartea lui de suflet și personajul unic în istoria literaturii universale…

Acesta era omul Antoine de Saint-Exupéry, născut la 29 iunie 1900 la Lyon. În 1910 intră la colegiul din Mans și își continuă studiile la Fribourg (Elveția). În 1921 intră în aviația franceză și, în 1926, devine pilot de linie al unei companii particulare. La începutul celui de-al doilea război mondial se înrolează în aviația militară franceză și, după armistițiul din 1940, părăsește Franța și se stabilește la New York. În toamna anului 1942, odată cu debarcarea trupelor aliate în Africa de nord, Saint-Exupéry părăsește America și își reia activitatea ca pilot de război.

După o perioadă de instructaj în Statele Unite ale Americii, participă, începând din 1943, la mai multe misiuni în Africa, Sardinia și Corsica. Pentru că el credea că: Un individ trebuie să se sacrifice pentru salvarea unei colectivități. Nu este vorba aici de o aritmetică stupidă. E vorba de respectarea omului ca individ. (Pilote de guerre)
În timpul unui zbor de recunoaștere deasupra Mării Mediterane la 31 iulie 1944, avionul său este doborât și Antoine de Saint-Exupéry este considerat de atunci dispărut.

*
Primele sale romane, Courrier Sud (Curierul de Sud, 1929) și Vol de nuit ( Zbor de noapte, distins în 1931 cu Premiul Femina), ilustrează experiența sa de aviator și se remarcă prin descrierea unor situații periculoase. Operele ulterioare, Terre des Hommes ( Pământul oamenilor, premiat în 1939 de Academia Franceză cu Marele Premiu al Romanului) și Pilote de guerre Pilot de război, 1942), redau filosofia de viață impregnată de umanism, a scriitorului.

*

Povestirea modernă Le Petit Prince ( Micul prinț, 1943), având deviza: Numai cu inima poți vedea bine, lucrurile esențiale rămân ascunse ochilor, s-a bucurat în epoca de după război de o mare popularitate. Un mic locuitor al unei planete minuscule pornește într-o lungă călătorie prin lume, să caute adevăratul sens al vieții. În cursul peregrinărilor sale, ajunge să-și dea seama că pentru a fi fericit ajunge să te gândești că undeva, printre milioane de stele, există ființa iubită, iar ceea ce conferă un sens existenței sunt relațiile dintre oameni, care implică și responsabilitatea fiecăruia pentru soarta celorlalți.

Alte opere:„La Citadelle“ („Citadela“, 1948).  „Lettre à un otage“ („Scrisori către un ostatec“, 1943), „Un sens à la vie“ („Să dai un sens vieții“, postum 1956). Lettre a l’inconnue, 2008.

Citate  semnificative din Micul Prinț, o operă pe care o putem considera perfectă, nu atât pentru că nu mai are nimic de adăugat, ci pentru că nimic nu mai poate fi scos, dacă îl parafrazăm pe însuși autorul povestirii, vorbind despre perfecțiunea unui design…

* Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii.

* Oamenii mari nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea întruna explicaţii.

* Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de gata de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.

* Orice viaţă este un miracol.

* Pentru a fi fericit trebuie doar să te gândeşti că undeva, printre milioane de stele, este fiinţa iubită.

* Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită.

* Toţi oamenii mari au fost cândva copii… dar doar câţiva dintre ei îşi mai amintesc.

* Florile sunt plăpânde. Şi neştiutoare. Se apără şi ele cum pot. Se cred nemaipomenite cu spinii lor.

* Trebuie totuşi să rabd vreo două-trei omizi, dacă vreau să aflu cum arată fluturii. Pare-se că ar fi ceva nespus de frumos…

* Sunt singur… sunt singur… sunt singur… – răspunse ecoul.

* Viaţa nu are sens decât dacă o schimbi cât de cât.

* Oamenii au dat uitării adevărul acesta. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător pentru floarea ta.

* Încep să înţeleg, zise micul prinţ: e undeva o floare… mi se pare că m-a îmblânzit…

* Omul se descoperă pe el însuşi când se măsoară cu obstacolul.

* Voi sunteţi frumoase, dar sunteţi deşarte! Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, fireşte, un trecător de rând ar crede că-i asemenea vouă. Ea însă, singură, e mai de preţ decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am udat-o eu cu stropitoarea. Fiindcă pe ea am adăpostit-o eu sub clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis eu omizile, în afară doar de câteva, pentru fluturi. Fiindcă pe ea am ascultat-o eu cum plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar cum tăcea. Fiindcă e floarea mea.

* Eu nu mănânc pâine. Grâul este inutil pentru mine. Câmpurile de grâu nu înseamnă nimic pentru mine. Şi asta e trist! Dar tu ai părul blond, aurit. Atunci când tu mă vei fi domesticit va fi minunat. Grâul, care este auriu, îmi va aminti de tine. Şi îmi va plăcea zgomotul vântului prin grâu…

* Accepţi să mori doar pentru ceea ce te face să trăieşti.

* Oamenilor mari le plac numerele. Când le vorbiţi de un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: “Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?” Ei vă întreabă: “Câţi ani are? Câţi fraţi are? Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?” Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut.

* Nu iubi primăvara, ci înfăţişarea unei anumite flori în care primăvara s-a închis; nu iubi dragostea, ci pe cel în care dragostea se întruchipează.

* Vulpea: Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume…

* Eşecurile îi întăresc pe cei puternici.

* A te judeca pe tine însuţi este mult mai greu decât a-i judeca pe alţii. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, înseamnă că eşti într-adevăr un om înţelept.

Citiți și Mă tem pentru inimile prea fericite…