4 martie

Oja verde mi-era puțin sărită

De pe vârful arătătorului

De la mâna dreaptă

Așa cum eram eu însămi

Puțin sărită de pe fix

Pentru că vina ta nu există

Sau dacă se-ascunde-n scorburi

Îmi aparține fără discuție

Gloanțele tale personalizate

Sunt din seria

„Tua Colpa”

Îmi amintesc de parc-am plonjat

În derivă acum o oră

Nu acum un an

Vor trece zece

Îmi voi aminti tot așa…

*

4 martie - Miruna-Maria Miron

Tu niciodată

Așa cum ți-aș scrie doar ție

Scriu pe pietre

Și tu nu

Tu niciodată nu

Decât poveștile tale

Scrise mereu cu sânge femeiesc

Mușcate de hazard

Scriu așa cum te așteptam

Din prima clipă

Cum ai fost tu

Nu voi fi eu niciodată

Prima stea (de)căzută

S-a-nscris în mine

Pentru că eu nu voi fi ca ea

Nu am cum să fiu

Și-mi pare rău

Dar ție nu

Ție niciodată nu.

*

4 martie - Miruna-Maria Miron

Sfârșit

Paradoxul iubirii noastre

S-a destrămat

Cu fast de iarbă crudă

Într-o primăvară deșănțată

Ne-a trăznit haosul

Unui martie sordid

Întrupat din jale

Ca Electra

Steaua ta blestemată

Mi s-a-nfipt în creștet

La trei ani

De la ivirea ta în lume

Eu nu am dreptul să simt

Dar simt clepsidra din piept

Eu nu am dreptul să știu

Dar știu că icnește

A sticlă și a sfârșit.

***

4 martie - Miruna-Maria Miron

Citește și Miruna-Maria Miron: Îmi aduc aminte