bonjour, mon ange!
tipografia de vise
în care îngerul licurici
își scutură aripile
la fiecare zâmbet adormit
între buzele întredeschise ale femeii
și scrie
ca și cum ar desena un regret
dintr-o lume
pe care și-o amintește
întâmplată într-o seară de toamnă
îngerul licurici are alături
o sticlă de vin furată îngerește
din miezul unui strugure adormit în palma
tipografia de vise
ca pozele dintr-o revistă pentru adulţi
în mâna unei jeanne d’arc
chinuită noaptea
de demonii feminităţii sale
neîmplinite
cum zburătorul la geamurile bordelurilor
din place pigalle
venit să îşi aline durerile
provocate de un romantism desuet
pe care doar oraşul lumiere
I le poate vindeca
Îngerul licurici
se pregăteşte să doarmă
îi este somn
şi
aprinde lumina
*
sărut franțuzesc de toamnă
când de fapt anotimpul acesta nu
apaține nimănui
să te retragi undeva unde vântul
se descompune barbar în
mușcături simetrice în
carnea in care vara mai
stă într-o somnolență vinovată
învățând pronunția corectă
a celor mai deocheate
cuvinte de dragoste
sărut franțuzesc
cu buzele însângerate când
ritualul trebuie dus
pâna la capăt prin pielea
devenită povară…
toamnă, cu ferestrele
aburite…
copacul cu nume de gară uitată
nicăieriului din voi i-aş fi dăruit
o floare oarbă din naştere
înfiată de la un câmp
-orfan şi el de lumină-
v-aţi fi uitat pieziş
dar aţi fi primit-o
ca să o aruncaţi apoi
întunericului
care vă naşte progeniturile
aş fi cântat cu voi
mirosul parfumului
de silabă îndrăgostită
dar ştiu
că nicăieriul nu iubeşte
mirosurile tari
este o curvă prin care
au trecut toate trenurile
cu destinație necunoscută
ca avangardă a tunelurilor
în care cresc
florile acelea vorbitoare
ce adună silabele desperecheate
și rareori se nimerește
ca același cuvânt
să aibă șapte litere potrivite
cu șapte îngeri
și-abia atunci nicăieriul
devine monedă de schimb
pentru totdeauna..
Violeta Pintea – Poeme din volumul BORDEL
