Mini-seria Sanditon (2019) înfățișează o lume a contrastelor (candoare și frivolitate, modestie și lăcomie, empatie și snobism, letargie și exuberanță, bine și rău), prin interpretarea magistrală a unor roluri de către actori care ne invită în epoca romantismului din romanele scriitoarei Jane Austen. Sanditon este, de fapt, ultimul roman nefinalizat, scris de Jane Austen cu câteva luni înainte de moartea sa.
Însă această ecranizare este diferită de celelalte ecranizări realizate după romanele lui Jane Austen, deşi anumite secvențe din film par să fie reminiscențe ale unor scene din filmul Mândrie și prejudecată/Pride and prejudice. Regizorul a încercat, totuși, să ilustreze, într-un mod cutezător, decadența celor motivați de interese financiare și să încheie mini-seria într-un mod dezamăgitor pentru fanii Jane Austen, însă mult mai apropiat de ceea ce s-ar putea întâmpla în viața reală, conferind o notă de verosimilitate, dar și de inechitate.
Să fie acest lucru un fel de vendetta masculină față de finalurile romantice și ușor neverosimile imaginate de Jane Austen? Iată o întrebare la care doar regizorul ne-ar putea răspunde.
Primul episod începe cu soții Parker, Tom și Mary, care trec prin Wellington în căutarea unui medic care să contribuie la dezvoltarea orașului Sanditon ca stațiune turistică. Incidentul răsturnării trăsurii lor îi dă prilejul lui Charlotte Heywood să acționeze ca o eroină încă de la început și să vină în sprijinul lor, invitându-i apoi acasă la părinții ei. Pe tot parcursul filmului, Charlotte își va păstra această atitudine, de a fi mereu acolo pentru ceilalți, fie pentru a le oferi primul ajutor, fie pentru a da un sfat sau pentru a-i împăca pe cei certați.
Invitată fiind de familia Parker în Sanditon, Charlotte are ocazia de a participa la diferite evenimente (petrecerea de pe plajă, primul bal, prânzul oferit de Lady Denham în cinstea domnișoarei Georgiana Lambe, meciul de crichet, balul londonez, regata, balul de la mijlocul verii, nunta lui Esther Denham cu Lordul Babington), având astfel posibilitatea de a interacționa cu o multitudine de tipologii umane pe care nu întârzie să le analizeze în cel mai minuțios și pertinent mod posibil.
Din această cauză, Charlotte stârnește furia lui Sidney Parker, fratele lui Tom, încă de la primul bal la care participă în Sanditon, desi replicile ei au fost relevante și bine-intenționate:
Sidney Parker:
„-Pe baza cărei experiențe asupra lumii îți formezi aceste păreri?
Unde ai fost?
Nicăieri!
Ce ai învățat?
Nimic, s-ar părea!
Și totuși, îți permiți să critici. Da-mi voie să te întreb așa, d-ră Heywood, care e cel mai bun mod de a trăi?
Să stai în casa tatălui tău, cu pianul tău și cu broderiile tale, așteptând să vină cineva și să te ia de la părinții tăi? Sau să iți consumi energia, încercând să schimbi ceva? Să lași lumea într-un loc mai bun decât cel în care ai găsit-o? Asta încearcă să facă fratele meu Tom, cu prețul unui mare efort și cu îngrijorare pentru o cauză bună pentru care eu fac tot ce pot ca să îl ajut și să îl susțin. Iar tu consideri că poți să îl critici, ca să te amuzi pe socoteala lui.
Charlotte Heywood:
-Îmi cer scuze. Te-am jignit. Te rog să mă ierți.
Sidney Parker:
-Nu, nu m-ai jignit. E vina mea. Nu ar fi trebuit să am așteptări atât de mari de la o fată lipsită de experiență și putere de înțelegere.”
Treptat, Sidney își schimbă părerea despre Charlotte, văzând că a emis judecați de valoare fără să o cunoască pe Charlotte cu adevărat.
Ostilitatea replicilor dintre ei este atât de intensă pe parcursul primelor 2 episoade, încât erau necesare momente de o încărcătură emoțională profundă ca să echilibreze balanța legăturii lor. Cele două momente sunt momentul dansului de la balul londonez (când replicile dintre ei lipsesc și sunt înlocuite de o comunicare intensă a privilor, moment în care Charlotte excelează prin candoare și eleganță)
Charlotte si Sidney la balul londonez
și momentul declarației pe care i-o face Sidney lui Charlotte în seara regatei. Sidney, marcat de întrebările lui Charlotte din cadrul regatei („Doar atât însemn eu pentru tine? O sursă de amuzament?”), îi face o confesiune sub forma unei declarații, ca o concluzie la care a ajuns în urma unui profund proces de introspecție:
„-Sunt departe de a fi perfect. M-ai făcut să devin mult prea conștient de asta. Dar, dacă mai are vreo importanță, cred că sunt cea mai bună variantă a mea, cea mai adevărată variantă a mea când sunt cu tine. Asta e tot.”
Vedem eforturile lui Tom Parker de a-și face un renume prin transformarea orașului Sanditon într-o stațiune cunoscută iar pentru realizarea visului lui contribuie Lady Denham, Sidney Parker, tânărul Stringer și echipa sa de muncitori și chiar Charlotte prin sprijinul său necondiționat. Spre final, acest vis este năruit când este mistuită de flacări clădirea în care investise enorm și pentru care se îndatorase fară știrea soției sale.
Stângăciile regizorale constau în lipsa unei continuități între anumite scene (ca atunci când Charlotte rămâne neclintită în sala balului londonez, văzându-l pe Sidney vorbind cu Eliza Campion, apoi se face brusc trecerea la scena în care Sidney, Tom, Charlotte și Georgiana Lambe sunt deja întorși din Londra în Sanditon), ceea ce creează impresia de fragmentare, precum și în neverosimilitatea unor detalii (precum durata nejustificată a șederii lui Charlotte Heywood care rămâne, ca invitată, mai mult de o lună în casa soților Parker, sau faptul că ea îndrăznește să-i vorbească uneori lui Sidney, fratele lui Tom, într-un mod mult prea autoritar, deşi din motive întemeiate, pentru un invitat).
Un alt minus este diferența dintre standardele și calitatea replicilor actorilor din primele episoade și calitatea inferioară a replicilor din episodul final:
Sidney:
-Nu puteam să te las să pleci fără…Spune-mi că nu ai o părere prea rea despre mine.
Charlotte:
-Nu am o părere rea despre tine.
Sidney:
-Nu o iubesc, să știi.
Charlotte:
-Nu trebuie să vorbești așa. Ea te iubește și ai acceptat să te căsătorești cu ea. Trebuie să încerci să o faci fericită.
Sidney:
-Da. Da, ai dreptate. Trebuie să îndeplinesc partea mea a înțelegerii.
-La revedere, Charlotte! Iți doresc toată fericirea din lume!
Charlotte:
-La revedere!
Îl vedem, pe de o parte, pe Sidney Parker frustrat de neputința de a-și ajuta fratele să își rezolve problemele financiare, altfel decât printr-o căsătorie din interes cu fosta sa logodnică, Eliza Campion, care îl părăsise inițial pentru un bărbat mai bătrân și mai bogat, şi, pe de altă parte, pe Tom Parker, rușinat de greșeala de a fi distrus siguranța financiară a familiei sale și apoi super-entuziasmat de ideea căsătoriei lui Sidney cu văduva Eliza Campion, fără să fie conştient de legătura profundă care se crease între Sidney și Charlotte.
Sanditon impresionează prin interpretarea desăvârșită a rolurilor de către toți actorii, prin eleganța ținutelor ce creează impresia de verosimilitate, ca o invitație de a pătrunde pentru câteva ore în epoca romanelor lui Jane Austen, dar, mai ales, prin abilitatea lui Charlotte Heywood de a schimba în bine personalitatea lui Sidney Parker, de la un om nepoliticos, snob, indiferent și rece, la un om empatic și altruist, chiar cu prețul propriei fericiri.
Distribuție selectivă:
Rose Williams – Charlotte Heywood
Theo James – Sidney Parker Cei doi sunt căsătoriți şi în viața reală.
Ruth Kearney-Eliza Campion
Anne Reid – Lady Denham
Kris Marshall – Tom Parker
Kate Ashfield – Mary Parker
