Licențiată în Filologie, Andra Tischer trăiește în Sibiu, fiind profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creațiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la Păltiniș, Confluențe.org, Logos și Agape (Timișoara), revista ”Singur” (Târgoviște), Melidonium (Roman, Neamț). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacție la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea ființei umane stă în iubire și în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până și cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelență, această vocație fiind cartea de vizită pe care și-a asumat-o tranșant cu fiecare ocazie.
dec.
01
2020
România nu este un cuvânt
La mulți ani, România, la mulți ani, români!
Sentimentul patriei face parte din atavisme, cu el te naști pentru a ființa… intrat prin genealogie în structura noastră sufletească, el se permanentizează prin spirit – iubirea de țară aparține acelor trăiri profunde, autentice, care nu pot fi nici disimulate, nici pervertite. Patria încetează a mai fi un cuvânt atunci când, încercând să-i pronunți numele, se face nectar pe buzele tale și dor în suflet, care ține loc de silabe… Față de simțirea pe care ți-o aduce imaginea ei, cuvintele sunt prea puține. Sunt cuvinte de viață și de moarte.
E parte din făptura ta interioară așa cum e dragostea pentru părinți și pentru natura care te învață să prețuiești ceea ce e frumos cu adevărat și durabil prin esența dumnezeiască. Așa cum e spiritul blând al moșilor noștri și lumina candelei care le pune aură deasupra capului, să ne aducă la vremuri de restriște pe drumul bun al cumințeniei. Și versul cel de jale al doinei, care-și plânge vremea dusă pe cea cale neîntoarsă, freamăt și taină a nemuririi, mereu visată, niciodată atinsă. E bucuria clipei de a fi sămânță acum și plantă magică de leac pentru ai tăi în albă zi de sărbătoare, când coboară pe pământul nins arhanghelii, să aducă dar de stea sub cerul curcubeu.
Să nu uităm că patria sunt și cei slabi și goi, pentru care astăzi, dar nu numai astăzi, haideți să întindem o mână. Cel mai frumos semn al solidarității este iubirea pentru apropele, mai cu seamă cel aflat în suferință.
Gândul bun să vă călăuzească inima!