Niciodată toamna nu fu mai frumoasă „, spune poeta Raluca Faraon într-o postare pe pagina de Facebook, citându-l pe Tudor Arghezi, cu o modestie specifică acelor creatori conștienți că harul lor nu este decât o responsabilitate către ceilalți, mai mult o corvoadă decât o binecuvântare.

Și continuă:

Da, pentru că în sfârșit debutul meu în poezie, amânat de cincisprezece ani, se realiză neașteptat și tandru, aș putea spune. Împreună cu Dorina Poenaru, sunt fericita câștigătoare a premiului de debut în poezie, oferit pentru prima oară de Editura Junimea, în cadrul celei de-a XXVI-a ediții a Festivalului National de Poezie „Costache Conachi”. Juriul a fost prezidat de Ioan Holban, iar dintre membri amintesc pe: Gellu Dorian, Marian Drăghici, Pr Ioan Pintea, Emilian Galaicu Păun. 
Premierea a fost în această seară, iar publicarea va fi în 2019.”

Felicitări, Raluca Faraon, Bel-Esprit îți este alături!

unui grafician care ne-a visat despărțirile pe tabla de șah

tabla de șah pe care s-au scris poezii pure
ca mierea albinelor sălbatice
s-a sfâșiat în trei locuri

oprește-te oprește-te
i-a spus gândul din dreapta
e prea intens totul 
trebuie să trăiesc
trebuie să mai respir
din când în când

nu pot încă nu pot
a răspuns gândul din stânga
cât de curând va veni furtuna
va mătura cu furie plaja de metafore
va rupe lianele construcțiilor oximoronice
pe care s-au legănat inimile în chiasm sângerând 
va fractura osul dorinței 
va spulbera nisipul din cufărul inspirației
în care timpul a fost legat ca un gulliver
supus unor pigmei fără minte

te rog oprește-te

nu pot nu pot degeaba mă implori
furtuna va șterge tot
și nu vreau să uit nu încă

oprește-te ești prea insistentă
nu ți-a spus nimeni că umbra privirii tale
a săpat șanțuri adânci în carnea mea
din care iese un șuvoi de noroaie
uite scorpioni care acoperă
toate ferestrele sufletului
uite șerpi veninoși care rup 
plasele păianjenului-țesător

am înțeles mă opresc
îmi fac o gaură în piatra
care a scăpat din dezastru 
ca un diogene care a rupt legătura cu lumea
ca un sâmbure de ou dogmatic
în singura singurătate care nu moare
așteptând un ac gigant care să coasă 
tabla de șah ruptă cu tremur
de uraganul de sare

Poeme traduse în limba franceză:

DISPOSITION MATERNELLE

De novembre jusqu’à mai tu as tardé en moi comme un enfant prématuré

Il y a sept mois que j’écoute les battements de ton coeur malade et esseulé

Qui m’ont chagriné le sang et m’ont ralenti les pas

Qui m’ont cerné le regard et m’ont ensomméillée

Avec des sèches et pénibles insomnies.

Je t’ai chassé lorsque tu as grandi immaculé dans mes souvenirs.

Entre la mort et cette tendresse maternelle

Je t’ai accouché avec douleur frustrée;

Car j’aurais voulu que tu y traines: je m’avais habituée avec ta présence

Désincarnée, ta présence spectrale et corporelle à la fois…

Je me sens vivante et tout près du tranchant de la larme

Je sens pulser encore le creux  chaud du coeur où je t’ai abrité jadis

Pour que tu n’aies pas froid; pour que je n’aie pas peur.

 

SILENCE

Tu as survécu à mes poèmes

Où je te chassais religieusement

Tu as résisté devant ma plainte insidieuse

Qui cintrait les voyelles et fondait les consonnes

Jusqu’à rendre déconfit le sens des mots

Et personne n’entendait plus rien.

Tu as prétendu ne pas comprendre les allusions culturelles

Mais tu t’es obstiné à me déchiffrer jusqu’au moment où

L’émotion a étranglé la réponse que me devait

Ton amour que tu fuis encore  par honte, chaotiquement …

POÈME CLONÉ

 

Elle s’était assise au bord de la plaie

Les pieds baignant dans le sang chaud ne sachant pas

Si c’était elle qui avait causé cette blesssure inégale

Aux bords tranchants qui la regardait doucement

Comme si rien n’allait plus compter

que l’instant de voir  le sang coaguler ?

 

Elle avait habité des coeurs et des fantasmes

Mais dans une plaie elle n’avait jamais habité

Jusqu’au moment où, soulagée, elle a lu dans un poème de  Vișniec

Que c’est possible.

Voilà, si tu veux, tu peux me mettre de côté

Et poser au bord de la plaie

Près de la chaleur du sang

Avec sa vapeur salée

Un poème, deux ou trois

Combien équivaudrait  la mesure de mon corps

Qui a demeuré au bord de ta plaie

Bipolaire…

Traducere: Anamaria Gheorghian

Citiți și Tu vei ofta că timpul se curbează și doare, de aceeași autoare.