Moștenit de la Shakespeare, bufonul este, de fapt. o formă a conștiinței. Bufoneria lui este prezentă prin cuvinte, nu are nevoie să facă giumbușlucuri ca să distreze. Nici scopul lui nu este acela de a distra, ci de a pune în discuție logica pragmatică a lumii și a o nega prin cuvinte. La toate curțile, rolul bufonilor a fost, se stie, unul singur – să-i amuze pe stăpânii lor, să le alunge plictiseala, să coboare filosofia la condiția de „paiață”, pentru ca ea să distreze, în loc să tulbure. Mereu inspirat, neobositul artist, Gigi Căciuleanu, stimulat de unicitatea și de farmecul #Amfiteatrului în aer liber și entuziasmat de creativitatea tinerilor actori selecționați la Gala HOP – Gala Tânărului Actor, al cărui director artistic este în acest an, a invitat spectatorii osteniți de statul în fața micilor ecrane la un zbor înalt…«On the Roof» !
Intențiile artistului-coregraf sunt clare: „Bufonii nu aparţin unei naţii anume. Constituie o tagmă trans-naţională. Nu exersează o meserie ci profesează o artă. Mai mult decât îngerii, măscăriciul, nu că nu ar avea sex dar, poate lua aparenţa oricărui gen pe care și l-ar propune. Bufonii nu vorbesc o limbă anume, dar chiar și o onomatopee bine ţintită poate să rănească și să-l răzbune pe bufon de toate biciuelile primite.”
Așadar, echipa coordonată de Gigi Căciuleanu, asistat de coregrafa Lelia Marcu – Vladu, umple spațiul cu o energie debordantă, expunând metafore vivante organizate sub mulineta sa estetică, în care mixează clasicul și postmodernul într-un original mashup. On the Roof reunește cuvântul și mișcarea, confererind o fizicalitate a sensurilor: „Ca și dansActorul măscăriciul trebuie să fie mai versatil decât un actor și mai “a-toate-mișcător” decât un balerin sau dansator” – mărturisește Gigi Căciuleanu. Bunăoară, paisprezece tineri actori rămân fideli unei esențializări atât a gesturilor, cât și-a logosului. Trupurile bine antrenate desenează cu virtuozitate metafore scenice, fiindcă bufoneria lor este (tot) o artă “extremă”, sunt adevărați acrobați ai spațiului, dar și ai cuvintelor, într-un permanent zbor.
Mereu, prezența trupurilor încadrează în spațiu (nu multe) cuvintele. Coregraful a găsit și a eliberat ceea ce dansul a avut mereu în el: esența, adevărul mișcării, tocmai prin recursul la cuvânt. Aici, la cotele cele mai înalte – la propriu și la figurat – cerul se reflectă în lumea personajelor, dar și a spectatorilor; spațiul acumulează energiile umane care îl animă, On the Roof devine, așadar, un spectacol sub cerul tuturor oportunităților, complex, incluzând dans, actorie, muzică, poezie, desene, artă vizuală. Permanent, uriașele umbre (Proiecții video cu texte și desene realizate de Gigi Căciuleanu) completează portretele în mișcare din scenă/podeaua înnegrită.
Totul se reflectă într-un nou univers al bufoniclor contemporani, care trasează, prin mișcare și rostire, o poetică de geometrie spaţială, o matematică de jonglerii clovneşti. Cuvântul se adaugă mișcării până la punctul în care diferențele nu mai contează, artiștii reinventând, aici, şi un vocabular:„o Introfugă, un Giumbușglonț, o Zvîrlucitelniță, un Titirezache, o Căzutcîșă, un Ricoșluc, un Învîrtișag, o Zburătăcitură” şi câte altele. Nu doar autenticul românesc (vezi sufixele de la noul vocabular propus de bufonii lui Gigi Căciuleanu), ci și termenii anglo-saxoni, care ne-au invadat viețile odată cu tehnologia, sunt luate în răspăr. În exploatarea noilor limbaje și în integrarea lor într-un context scenic înnoit, teatrul (coregrafic) se dăruiește cu totul deliciilor globalizării. Sub cupola înnegrită a cerului, trupurile agile ale tinerilor actori re-configurează atât primii pași din viață (jocurile inocente ale copilăriei, apoi primele legături amoroase), cât și primii pași ai omului pe…Lună. Ca orice mișcare dansată, pasul e o rupere de simetrii, iar mersul ajunge o serie de desfaceri și recompuneri ale acestora.
Metaforic şi senzorial, cadrul scenic este domeniul de joacă şi reflecție, în egală măsură, iar polisemia (termenul «stat») tulbură și emoționează spectatorul. Fragilitatea de sens a cuvântului reflectă instabilitatea relațiilor umane, dominate mereu de spectrul aparențelor. Dezambiguizarea își dă mâna și cu ironia, căci, profitând de disponibilitățile bufonadelor, tinerii îi „iau peste picior” ba pe Picasso sau Dali, ba chiar și un fouettés en tournant sau un grand jeté. Nici Cehov nu e uitat – Nina Zarecinaia: „Eu sunt un pescăruş”. Tonalitatea umoristică a abordării este susținută și de ilustrația sonoră (Muzica: Paul Ilea/Sensor): fie că e remixată muzica preclasică, fie că e reasamblată chiar vreo melodie de-ale Mariei Tănase.
Teatrul coregrafic uzează de farmecul acțiunii (mișcarea dansată) în alternanță și simbioză cu logosul convertiti în metaforă vizuală. Prin urmare, cuvântul nu devine mișcare, iar mișcarea nu se transformă în verbalizare. Ele coexistă ntr-o misterioasă simbioză pe care logica explicațiilor teoretice nu o poate descifra. De aceea cei paisprezece tineri devin “dansActori” (termen născocit de Gigi Căciuleanu pentru a defini unicitatea lor (G.C. – «un termen pe care l-am inventat tocmai pentru a sublinia factura speciala a dansActorului, care, in conceptia mea, trebuie sa fie mai versatil decât un actor și să devină mai “a-toate-mișcător” decât un balerin sau dansator»). Generozitatea maestrului Căciuleanu a scos la iveală/rampă paisprezece tineri talentați: Adela Mihai, Adrian Loghin, Alexandra Oişte, Alin Potop, Andrei Atabay, Andrei Ianuş, George Olar, Ioana Beatrice Tănasă, Mara Pogângeanu, Maria Panainte, Mihai Vasilescu, Nadina Cîmpianu, Nicolae Dumitru, Theodora Sandu.
Întreaga echipă – prezentă în seara de 28 iulie la altitudini celeste – a oferit o baie de spiritualitate și un prilej de trăiri emoționale, de destindere, de acumulări sufletești, de încântare, într-o veritabilă sarabandă a trăirilor. On the Roof a reprezentat un triumf al inovației, o paradă a măiestriei artistice și tehnice, un salt până la… nori. Reprezentația sparge barierele, strivește rutina, aduce un suflu nou, cucerește spirite, răspândește o molipsitoare bucurie pentru a trăi frumos.
On the Roof de Gigi Căciuleanu
Regie: Gigi Căciuleanu
Asistent coregrafie: Lelia Marcu – Vladu
Muzica: Paul Ilea/Sensor
Texte/Desene: Gigi Căciuleanu
Pauză: Nu
DansActori:
Adela Mihai, Adrian Loghin, Alexandra Oişte, Alin Potop, Andrei Atabay, Andrei Ianuş, George Olar, Ioana Beatrice Tănasă, Mara Pogângeanu, Maria Panainte, Mihai Vasilescu, Nadina Cîmpianu, Nicolae Dumitru, Theodora Sandu
Spectacolul este produs de TNB, prin Centrul de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava”, în parteneriat cu UNITER, Fundația Art Production/Gigi Căciuleanu “Ad Hop” Company, cu sprijinul JTI, în cadrul Programului 9G la TNB.
Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura și că întotdeauna “Les beaux esprits se rencontrent”.