Uneori, singurul meu prieten sunt eu. No offence, my real life friends. Doar că uneori mă simt atât de missplaced. Nu știu să zic în românește asta. Ciudat, ai zice că limba română are cuvinte pentru orice. Ei bine, iată că nu. Mi se pare că sunt în locul nepotrivit de atâtea ori. Mie îmi plac hainele feminine, exagerat de feminine, nu suport blugii comozi și nici pantofii sport. Nu îmi plac bijuteriile mici și prețioase neapărat. Îmi plac bijuteriile monstruos de mari dar bine făcute. Îmi plac culorile aprinse, îmi plac pantofii cu toc și bărbații eleganți, pedanți și protectori.
Nu suport bărbații pensați sau care au unghiile date cu lac. Îmi plac petrecerile ad-hoc unde se bea vin roșu sau un whiskey bun, nu coctailuri simandicoase după care te doare capul. Îmi plac revelioanele în care te poți îmbrăca la fel ca in anii 20 sau 60, sau whatever, dar cu rochii gen haute couture. Îmi place să pot vorbi ore în șir cu cineva mai citit decât mine despre artă, despre muzică sau despre romane clasice. Îmi place să ascult muzică bună, uneori clasică, alteori disco și nu înțeleg almost nothing about rap. Îmi place să simt că trăiesc și uit să îmi plătesc facturile. Îmi place să nu mă uit în urmă și să cred că viitorul e mâine. Nu poimâine sau anul viitor.
Îmi place să fiu mamă și iubesc să vorbesc cu copilul meu. Despre oricez oricând. Îmi place să mai scriu câte ceva, și nu mă interesează dacă ce scriu are vreo valoare neapărat, îmi place să scriu. Pe hârtie prima dată, pentru că îmi place să scriu caligrafic. Îmi place să cumpăr cărți, uneori pentru că îmi place coperta. Da, sunt superficială. Uneori sau mereu. Habar nu am, dar ce contează? Îmi plac parfumurile. Nu doar unul, cum am auzit eu că ar fi bine. Îmi place să am multe, bune și cu sticle ademenitoare. Câte unul pentru toate stările.
Dacă sunt bucuroasă îmi place un parfum fresh, dacă sunt melancolică îmi place un parfum cu un ușor miros de tabac, dacă sunt plictisită îmi place un parfum cu aromă de mărgăritar. Și tot așa. Îmi place fotbalul. Foarte mult și chiar mă pricep. Aș merge pe stadion cu o pălărie cu boruri mari și o rochiță alba cu buline negre și sandale romane. Îmi place să merg la plajă și totuși să port un ruj roșu.
Îmi place să fiu singură. Și să mă gândesc cu drag dimineața, în ce mă îmbrac și ce voi citi seara. Îmi place să am de unde să aleg. Îmi place viața. Mă mai fac bine?
Citiți și Nici măcar nu m-ai sărutat, de aceeași autoare.
