Dragostea albă
dragostea albă
creşte case la Santorini
pe lave stinse
cafeaua longevității
ademeneşte cel mai frumos răsărit
pe terase cu aer de mare
chemarea ta are ochii verzi
brațele tale albastre
întinderea cerului
prin care sufletul
capătă incomensurabile aripi
iubirea mea e străvezie
îmi vezi inima
şi tot cerul respirației
îmi simți dorul
cum palpită în toate venele
mi le poți măsura
dacă le amprentezi
cu eşarfa ta
o corabie minoică
aşteaptă în port
vreau să rămân alături de tine
până la următoarea erupție
şi apoi să coborâm pe pământ
aici pe stânci
să construim o casă albă
Noi nu avem amintiri
noi nu avem amintiri
am fost în inima ta
de la-nceput
ai fost căutarea mea
ți-am simțit şi parfumul zilei
te-am zămislit dintotdeauna
în visele mele
te-am eliberat în zori
să mă aştepți la poarta sărutului
să ne aşezăm la masa noastră
ne-am imaginat pasărea iubirii
în prea multă tăcere
Citiți și Orizontul se îneca în albastru, de același autor
