Luigi Pirandello – „Mai bine să ai îndoieli decât false certitudini.”
Romancierul, dramaturgul, poetul și eseistul italian Luigi Pirandello s-a stins din viață într-o zi de 10 decembrie. Vă invit să ne (re)amintim împreună parcursul său personal și scriitoricesc.
Luigi Pirandello (sursă foto: isfdb.org)
„Iluziile – baloane de săpun care pot deveni la un moment dat bile de plumb.”
Luigi Pirandello s-a născut în Sicilia anului 1867, la Girgenti (azi Agrigento), pe 28 iunie. A făcut parte dintr-o familie înstărită, fiind fiul unui antreprenor de mine de sulf. Urmează studiile Facultății de Litere din Palermo, în ciuda dorinței tatălui său de a deveni om de afaceri. În anul 1888 se transferă la Universitatea din Roma, dar în următorul an își continuă studiile la Bonn (Germania). În același an publică prima sa culegere de versuri, Mal giocondo (Veselul întristat) și traduce în limba italiană Elegiile romane (Goethe). De asemenea, compune Elegiile renane.
Sursă foto: edizioniensemble.it
În anul 1891 își susține teza de licență (din domeniul dialectologiei italiene) în limba germană. Se întoarce în Italia în anul următor, urmând ca în 1893 să se stabilească la Roma. În același an scrie primul său roman, L`esclusa (Exclusa), tipărit abia în 1908. Publică primul volum nuvelistic, Amori senza amore (Iubiri fără iubire) în anul 1924.
Sursă foto: anobii.com
În același an se căsătorește cu Maria Antonietta Portulano, fiica unui asociat al tatălui său și femeia care îi va dărui trei copii.
Maria Antonietta Portulano (sursă foto: agrigentoierieoggi.it)
În 1897 lucrează ca profesor, iar în următorul an fondează revista literară Ariel, în care publică prima sa piesă de teatru, Epilogul. În anul 1903 se produce un accident la mina de sulf a tatălui său, iar soția scriitorului suferă o pareză. Situația ei se agravează, urmând ca în 1919 să fie internată într-un ospiciu. Luigi Pirandello obține definitivatul în învățământ (1908), profesând până în anul 1922.
Romanul Răposatul Mattia Pascal (1904) se bucură de succes, fiind tradus în limba germană, iar piesele de teatru ale scriitorului încep să fie din ce în ce mai cunoscute.
„Avem întotdeauna nevoie să facem pe cineva responsabil de necazurile şi nenorocirile noastre.” – Răposatul Mattia Pascal (1904)
Sursă foto: bucurestifm.ro
Fondează Teatro d`Arte di Roma (1923) și este invitat la Teatrul Fulton (New York), care se numește, timp de trei luni, Pirandello`s Theatre. Printre ecranizările după operele sale se numără pelicula Așa cum mă vrei tu (1932), în regia lui George Fitzmaurice, cu Greta Garbo în rolul Mariei.
Sursă foto: imdb.com
În anul 1934 i se acordă Premiul Nobel pentru literatură, iar în 1936 se stinge din viață, la data de 10 decembrie. Printre cele mai cunoscute opere dramatice ale autorului se numără Omul cu floarea în gură, Șase personaje în căutarea unui autor (1921) și Henric al IV-lea (1922).
Sursă foto: fleursdumal.mag
„Vei învăţa pe cheltuiala ta că de-a lungul vieţii vei întâlni mai multe măşti decât chipuri.”
„Ceea ce ştim despre noi e numai o parte, şi poate cea mai mică, din ceea ce suntem fără să ştim.”
„Sufletele au un fel al lor de a se înţelege, de a intra în intimitate, până a se tutui, în timp ce fiinţele noastre sunt încă încurcate cu schimbul cuvintelor comune, cu sclavia exigenţelor sociale.”
„Înainte de a-mi judeca viaţa, înainte de a vorbi despre mine, încalţă-te cu pantofii mei şi parcurge drumurile pe care le-am parcurs eu. Trăieşte-mi durerile, bucuriile, îndoielile. Trăieşte-mi anii pe care i-am trăit eu, şi cazi acolo unde am căzut eu, şi ridică-te, aşa cum am făcut eu.”
„Când voi muri, să nu mă îmbrăcaţi, înfăşuraţi-mă într-un cearşaf. Fără flori, fără lumânare la căpătâi. Un dric sărăcăcios. Gol. Şi nimeni să nu mă-nsoţească, nici rude, nici prieteni. Dricul, calul, birjarul, asta-i tot. Ardeţi-mă.” (rudele scriitorului au ținut cont de dorințele acestuia din Testament)
„Viaţa nu se explică, se trăieşte…”
„Aş fi putut să cred în promisiunile privirilor tale, dar ar fi fost prea periculos.”
„Adevărata singurătate este atunci când, uitându-te în jurul tău, realizezi cât de străin îţi eşti.”
Citiți și Eugen Ionescu: „Sunt o voce care caută.”
M-am născut în Cluj-Napoca, județul Cluj, la data de 22 ianuarie 1995. Am absolvit Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” (secția artă dramatică, promoția 2010-2014), Facultatea de Istorie și Filosofie (secția Filosofie, nivel licență) în cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca (promoția 2015-2018) și cursurile masterale ale Facultății de Litere, în cadrul aceleiași universități (masteratul de Studii Literare Românești, promoția 2018-2020). Am publicat poezii în revistele „Literatura de Azi”, „Cenaclul de la Păltiniș”, „eCreator” și „EgoPHobia”, fiind membră a Cercului Literar de la Cluj, începând cu iarna anului 2017 până în vara anului 2018 și membră a Cenaclului Literar Studențesc „Vox Napocensis” începând cu luna decembrie a anului 2019 până în luna mai a anului 2020. De asemenea, am publicat texte de proză scurtă în revista on-line „Catchy”. În anul 2021 am publicat un grupaj de poezii în antologia bilingvă (româno-suedeză) a editurii Bifrost „Echivalențe”. Momentan, urmez cursurile Școlii Doctorale de Filosofie în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai” (Cluj-Napoca), pregătind o teză de doctorat în domeniul eticii aplicate.
