„Poezia este un tărâm în care cuvintele îmi dau aripi şi libertatea mea este totală”
Poetul Daniel Dumitru s-a născut la 6 martie 1972 în Craiova, unde a făcut școala de la clasele primare până la Facultatea de Litere. Este profesor de limba engleză la Liceul „Matei Basarab” – Craiova, din anul 1996. În această calitate a publicat trei cărți de specialitate(„The Passive Voice”, Editura Sim Art, Craiova, 2010, „Ghid metodologic privind practica pedagogică”, Editura Arves, Craiova, 2012, „Să ne amintim stenografia”, Editura Sitech, Craiova, 2013). Ca poet, a debutat în 2016 cu volumul de poezii „A venit Umbra să mă întrebe ce faci” Editura Aius, Craiova, 2016.
Tot în 2016 și la aceeași editură i-a apărut volumul de poezii „Lumea nu are nimic împotrivă”, scris în tandem liric cu Florina Ungureanu.
Publică poezii în Revista „Noul Literator”- Craiova, precum și pe pagina Cercului Literar de la Cluj, cenaclu on line, unde a devenit membru din martie 2017.
„Daniel Dumitru are o lirică ce, per ansamblu, arată un poet format în liniile sale principale, bun cunoscător al liricii moderne și postmoderne, stăpân pe mijloacele sale expresive, răbdător cu sine și cu cititorul căruia i se adresează” a scris Ștefan Vlăduțescu în cronica din revista „Ramuri” la volum de debut al poetului.
La mult zbor
Sunt fericit și
starea asta de beatitudine se întinde
din interiorul pământului
până la cer
Sunt fericit și
muzica oaselor mele arse de pământ
se aude hoinar prin coroanele
pomilor
Nu vă spun multe
Nu vă rog nimic
doar lăsați-mă să vorbesc în fiecare noapte
cu mama
mea
Eternă
care a învățat să zboare
încă de tânără
A învățat să fie un vis
mai frumos ca orice obiect de artă
concret
iar azi când stropesc foaia de scris
cu lacrimile mele de bucurie
descopăr o șoaptă de la mulți ani dinspre cerul în care am ascuns-o doar pentr mine
E aniversarea ei de înger
La mult zbor
mama mea
veșnic tânără
***
M-am săturat
M-am săturat prea rău de libertate
Și-un fel de greață mă apucă iar
Dezbracă-mă încet de tot și toate
Și-aruncă-mă intr-un pustiu de var
Mai dă-mi și jugul ruginit de spaime
Și biciul care cântă trist cu foc
În carnea intristata să ingaime
O libertate liberă de loc
M-am săturat de libertate dusă
Într-un castel pe o uitată stea
Creăm o fericire-n limba rusă
Cu prafuri seci pentru o boală grea
Așa-i mai bine..adormiți în ape
Ascunși prin plauri trambitand minciuni
O arătare hâdă să ne-ngroape
Și săptămâna să sfârșească luni
***
Femeie
Femeie m-aș uni cu tine
Acum la început de an
Să scot secundele din sine
Sa fie-un fel de paravan
Pentru frustrarea ta din riduri
Pentru un timp schimonosit
O iederă plângând pe ziduri
Arheologic fără sit
Eu sincer m-aș uni cu tine
Sa faci copii frumoși de tot
Să ardem cinci clepsidre-n soare
Să ardem până nu mai pot.
Citiți și Sunt un om liber cu pretenții afectate grav…
