Spunând „Adio”
Apropie-te și își voi șopti la ureche „adio”.
Pentru că te-am cunoscut îți spun mulțumesc,
pentru că ai fost acolo în acel imens minut ale existenței mele.
Voi uita totul în cel mai scurt timp…
Niciodată n-a fost nimic și nimicul care a fost
va avea în mormânt
spațiul infinit al nimicniciei.
Dar nu totul a fost neînsemnat
întotdeauna rămâne ceva.
Rămân câteva ore, un oraș,
strălucirea din ce în ce mai îndepărtată
a potrivnicei sorți.
Apropie-te și își voi șopti la ureche adio. Plec
dar voi lua cu mine orele acestea.
***
Memoria
Nu lua în serios
tot ce-ți spune memoria.
Poate că nici n-a existat după-amiaza aceea.
Poate că totul n-a fost decât iluzie.
Că pasiunea asta imensă
a fost numai o dorință a ta.
Cine îți spune că nu, îți toarnă minciuni
pentru a prelungi sfârșitul
și pentru a te face să crezi că toate acestea
au avut cel puțin un sâmbure de adevăr.
***
Nedorit
Paza nu mă lasă să intru.
Am trecut limita de vârstă.
Vin dintr-o țară care nu mai există.
Actele mele nu sunt în ordine.
Am nevoie de o ștampilă.
Am nevoie de o altă semnătură.
Nu vorbesc limba lor.
Nu am un cont în bancă.
Am eșuat la testul de admitere.
Mi-au desființat postul din întreprindere
M-au concediat astăzi pentru totdeauna.
Nu am nicun fel de influență.
Mă știu de mult timp în această lume.
Și stăpânii noștri spun că este timpul
să tac și să mă scufund pentru totdeauna în dizgrație.
***
Astăzi am ars scrisoarea ta. Singura scrisoare pe care mi-ai scris-o. Și ți-am scris, fără să știi asta, zi de zi. Uneori cu dragoste, uneori cu dezolare, uneori cu ranchiună. Îți cunosc scrisoarea pe de rost: paisprezece linii, optzeci și opt de cuvinte, nouăzeci de virgule, unsprezece puncte de suspensie, șaptesprezece accente ortografice și nici măcar un singur adevăr.”
Traducere și adaptare din limba spaniolă: Andra Tischer
