<p>”Gândirea utopică ratează realitatea”, spune <strong>Adela Toplean.</strong></p>
<p>Ceea ce îmi pare cel mai relevant la cei cu gândire utopică este reducÈionismul, schematizarea. Dacă idealul îi cere realităÈii mai mult decât poate da, utopia e o insuficienÈă perceptivă a acesteia.Dau un exemplu.<br />
Pragmatismul &#8211; ca utopie &#8211; simplifică realitatea în mod brutal, îi amputează niÈte dimensiuni. NU întâmplător pragmaticii trag tare cu ”realismul” Èi se laudă că ei nu sunt ca filosofii Èi visătorii, ei sunt ancoraÈi, ei au în vedere ”planul concret”.<br />
Nu au nici cea mai vagă bănuială că acel ”plan concret” e doar o reprezentare, o paradigma simplificatoare, un vis Èi o filosofie schematice, rudimentare. Păi nu sunt, căci filosofii Èi visătorii au acces la complexitatea vieÈii Èi la anumite straturi tectonice ale realului care pragmaticului îi scapă.</p>
<div class="text_exposed_show">
<p><img class="wp-image-12056 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/57467787_859955307700268_4425916687031730176_n.jpg" alt="" width="589" height="589">Visătorii înÈeleg ceva mai mult, văd ceva mai mult.<br />
Utopistul, de orice fel, e un visător nevrotic.<br />
El vrea să schimbe întregul univers după formula înÈelegerii lui sau în funcÈie de frustrările Èi resentimentele proprii.</p>
<p>Dacă fanteziile primului sunt alimentate de presiuni Èi pulsiuni naturale &#8211; visezi să ai o familie, o grădină, un <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">copil</a>, să ai parte de dragoste &#8211; iar aspiraÈiile idealismului de imperative morale, ideile celui atins de febra utopiei au o rigiditate implacabilă, sunt fixe, redundante Èi isterice.</p>
<p>Caraterul rudimentar al utopiei spre deosebire de caracterul tanscendental al idealului înghesuie realitatea într-un pat al lui Procust.</p>
<p>Visarea îÈi trage sevele din dorinÈe, idealul din înÈelegerea principiilor fondatoare de lume Èi civilizaÈie, iar utopia din resentiment, aÈ adăuga.<strong>Se poate spune Èi că utopia e idealul prostului. Omenirea nu a fost prostită niciodată cu morală aristotelică sau kantiană, ci cu utopii.</strong></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><img class="wp-image-12058 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/64873270_10162096767505512_7654871618400813056_n.jpg" alt="" width="628" height="628"></p>
<p><span class="text_exposed_show">”Dacă gândirea utopică ratează realitatea, realitatea în schimb NU ratează niciodată gândirea utopică! Între cele două apare, aproape mereu, un divorÈ urât, cu multe daune colaterale. Fiecare îi smulge celeilalte ce poate, cât poate Èi când poate (neo-comunismul e o astfel de consecinÈă târzie a unor valori utopice mai vechi).<br />
În termeni formali, ce am spus mai sus ar putea suna aÈa: când sistemul social e prea vulnerabil pentru a mobiliza mecanisme Èi procese adaptative care să acomodeze &#8211; în varianta lor domolită, acceptabilă social &#8211; niÈte valori utopice care l-au infestat, nu vor întârzia să apară, în amonte, procese sociale aberante care AMPLIFICĂ răul.<br />
Îmi vine să spun că realitatea se revoltă împotriva acestui corp străin care este valoarea utopică. </span></p>
<p><span class="text_exposed_show">De altfel, îmi aduc aminte că <strong>Parsons</strong> scria despre sistemele de credinÈe că pun cele mai mari probleme de instituÈionalizare, ajungându-se chiar la situaÈia interesantă în care valorile respective, în varianta lor pură, neinstituÈionalizată, să fie opusul a ceea ce ajung să fie efectiv prin instituÈionalizare!<br />
Perspectiva lui Parsons nu-mi pare nici fundamental diferită Èi nici mai prejos de explicaÈia pe care o dădea, la finele anilor ’70, <strong>André Scrima</strong>. Scrima vorbea acolo de deturnarea simbolurilor, de degradarea suflului religios Èi transformarea sa în ideologie care compromite credinÈa, fără să compromită însă din punct de vedere social religia instituÈionalizată. De pierdut, adică, pierd întotdeauna credincioÈii autentici, nu cei care se cred “religioÈi”. (Într-un fel &#8211; deÈi aici e nevoie de multă nuanÈare -, pe bună dreptate se spune că răul vine întotdeauna din interior.)” <strong>Adela Toplean</strong><br />
</span></p>
</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ilinca Bernea' src='https://secure.gravatar.com/avatar/eeb361f3784e94ab48c662f829d4867631ab0b2e4a6819e509a6eabeabf81a63?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/eeb361f3784e94ab48c662f829d4867631ab0b2e4a6819e509a6eabeabf81a63?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ilinca-bernea/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ilinca Bernea</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#102;&#105;loz&#111;fi&#101;&#064;g&#109;ai&#108;&#046;c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>