G.G.Marquez: „Poate că pentru lume esti doar o singură persoană, dar pentru o persoană poți fi întreaga lume…”
“Vârsta mea sexuală nu m-a preocupat niciodată, pentru că puterile mele nu depindeau atât de mine, cât de ele, și ele știau cum s-o facă și de ce anume, atunci când voiau. Astăzi râd de băieții de optzeci de ani care se duc la doctor îngroziți de obsesiile astea, fără să știe că la nouăzeci e și mai rău, dar asta nu mai contează: sunt riscurile de a fi în viață. În schimb, e o binecuvântare a vieții că memoria bătrânilor slăbește pentru lucrurile care nu sunt esențiale, dar că rareori dă greș pentru cele care ne interesează cu adevărat. Cicero a ilustrat aceasta dintr-o trăsătură de condei: “Nu-i pe lume bătrân care să uite unde și-a ascuns comoara.”
Cu reflexiile astea, și multe altele, terminasem o primă ciornă a articolului, când soarele de august izbucni printre migdalii din parc, iar vasul poștal de pe fluviu, care întârziase o săptămână din pricina secetei, a intrat șuierând în canalul portului. Mi-am zis: Iată cum vin cei nouăzeci de ani ai mei. Nu voi ști niciodată de ce, nici nu încerc să aflu, dar imaginea aceea cutremurătoare a fost imboldul care m-a făcut să-i dau telefon Rosei Cabarcas ca să mă ajute să-mi cinstesc aniversarea cu o noapte libertină. De ani de zile făcusem pace bună cu trupul meu, dedicându-mă recitirii capricioase a clasicilor mei și programelor mele particulare de muzică cultă, însă dorința din ziua aceea a fost atât de năvalnică, încât mi s-a părut un dar de la Dumnezeu. După ce am vorbit la telefon, n-am mai putut scrie. Mi-am atârnat hamacul într-un ungher al bibliotecii, unde în cursul dimineții nu bate soarele, și m-am trântit, cu o piatră pe suflet din pricina zbuciumului așteptării.”
De ce am amintit acest fragment? Deloc întâmplător.
Soția lui Gabriel García Márquez a murit acum câteva zile în Ciudad de Mexico din cauza unor complicații respiratorii. Sau, mai bine zis, a plecat spre a-și reîntâlni sufletul pereche, dincolo de ochii muritorilor care nu cred în mituri despre viața de după trecere. Povestea lor de dragoste s-a răsfirat în toate scrierile lui, pentru că, nu-i așa, dacă un scriitor se îndrăgostește de cineva, acela are toate șansele să devină nemuritor. E scopul vieții celor înzestrați cu acea misune sacră a scrisului de a transforma în aur tot ceea ce ating.
Există suflete care s-au născut pentru a forma o pereche. Aceasta nu este una dintre figurile de stil pe care Gabriel García Márchez o folosea în cărţile sale, ci este tocmai chintesența poveștii de dragoste dintre el şi Mercedes Barcha.
Sâmbăta trecută, Mercedes şi Gabriel s-au reîntâlnit. La vârsta de 87 de ani, marea iubire a scriitorului columbian și-a urmat soțul devotat, după ce, la 22 martie 2008, cei doi celebraseră nunta de aur, ca semn al fidelității și al perenității dragostei pe care și-o purtaseră timp îndelungat.
Gabriel García Márquez în Biarritz 1995.
„Le-aș dovedi oamenilor cât greșesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să știe că îmbătrânesc numai când încetează să iubească.” G. García Márquez
Gabo a spus cândva că, de când a cunoscut-o, pe vremea când era copil, a știut fără tăgadă că ea va fi soția lui. Avea doar 13 ani când i-a mărturisit, în cuvinte simple dar cu înțeles profund, definitiv, tot ceea ce simțea pentru ea. Cu toate acestea, au trebuit să treacă mulți ani înainte ca Mercedes să spună „da”, fapt care s-a și întâmplat pe data de 21 martie 1958, la ora 11 dimineața, în biserica Perpetuo Socorro din Barranquilla (aşa cum spune şi scriitorul Dasso Saldívar „într-o zi de vineri (…), la patru ani după ce s-au logodit”).
„Vârsta nu e cea pe care o ai, ci aceea pe care o simţi.” G. García Márquez
Cuplul a avut doi copii: Gonzalo, 56 de ani, grafician și expert în tipografii, și Rodrigo, 60 de ani, regizor și producător de film și televiziune.
„Poate că pentru lume esti doar o singură persoană, dar pentru o persoană ești întreaga lume.„
Gabriel García Márquez și Mercedes Barcha, într-o fotografie din 2007, în tren.
„Ea a jucat rolul Beatricei lui Dante, însă doar Gabo a reușit să se căsătorească cu Beatrice și să trăiască împreună mai mult de 50 de ani. El era deja un geniu când s-au căsătorit, dar fără Mercedes nu ar fi reușit să facă tot ce a obținut ulterior în literatură și în viață ”, a declarat scriitorul englez Gerald Martin, autorul biografiei Gabriel García Márquez: “O viață”.
La Gaba – așa cum au numit-o afectuos pe Mercedes – a fost sprijinul său neprețuit și tovarășul său de suflet în acele călătorii pe care Gabo le-a turnat în sufletul alb al hârtiei.
Mercedes Raquel Barcha Pardo s-a născut la Magangué (Bolívar) pe 6 noiembrie 1932. A crescut în apropierea râului Magdalena, dar ani mai târziu a plecat cu familia pentru a trăi în Sucre și apoi în Barranquilla.
La fel ca Gabo – spune Martin în biografia sa – a fost prima născută din cei șase copii ai frumoasei Raquel Pardo López, descendentă a unei familii de crescători de vite, și a farmacistului Demetrio Barcha Velilla, ai cărui strămoși erau imigranți din Orientul Mijlociu. În cartea lui Martin sunt redate scenele din copilăria lui Mercedes: „La acea vreme, ea era de ajutor la farmacia deţinută de familia ei.”
Nu a fost niciodată încântată să dea interviuri și au fost puține pe care le-a oferit în viața ei. A fost mereu liniștită, proiectând imaginea unei femei timide. Deși, atunci când a câștigat încredere, a exploatat acea personalitate din Caraibe pe care o purta în interior.
„Mercedes este o mamă minunată pentru copiii ei, Rodrigo și Gonzalo, și o bunică foarte generoasă„, a remarcat Rodrigo Castaño când” la Gaba „a împlinit 80 de ani.
Mercedes se bucura de mâncare bună și vinuri. Fumase, îi plăcea să fie la curent cu ceea ce se întâmplă în Columbia și era un cititor împlinit. Așa cum numai iubirea știe să dea plinătate oamenilor și lucrurilor.
„I-aș scoate în evidență inteligența, eleganța, demnitatea și – foarte important pentru Gabo, îmi imaginez – că a reușit să continue să fie fata pe care a cunoscut-o la doar 9 ani„, a recunoscut Martin în aceeași discuție.
Pentru mulți, Mercedes a fost soția perfectă pentru Gabo. În spusele regretatului Álvaro Castaño Castillo – care a fost împreună cu soția sa, Gloria Valencia, o mare prietenă a scriitorului și a familiei sale – „a știut întotdeauna să anticipeze pe Gabo plăcut cu cuvinte, gânduri, dar și tăcere. Este o femeie extrem de discretă. A reușit să dispară în timp pentru ca Gabo să se proiecteze în adevărata sa dimensiune. Măsoară cu atenție distanța, nu ocupă poziții care nu îi corespund. Întotdeauna am admirat-o pentru asta ”.
Citiți și cele mai frumoase citate despre dragoste
*
Imaginile au rol pur ilustrativ!
