Trei bărbați. Trei tăceri. Trei filme despre rafinamentul care nu se demodează niciodată
Nu e ușor să definești un bărbat manierat. Nu pentru că nu ar exista, ci pentru că el nu strigă niciodată cine e. Nu se laudă cu maniere, dar te face să te oprești din mers doar pentru a-i urmări calmul. Nu te cucerește prin forță, ci prin liniștea cu care își poartă rușinea, dragostea sau eșecul. Și poate tocmai de aceea, atunci când apare în film, nu îl uiți niciodată.
Am ales trei filme în care eleganța nu e un costum, ci o formă de rezistență. Trei bărbați care nu ridică vocea, dar care schimbă destine. Trei lecții de frumusețe interioară, în epoci și spații diferite.
Primul dintre ei este Stevens, majordomul englez din The Remains of the Day (1993), interpretat de Anthony Hopkins sub regia lui James Ivory. Stevens nu iubește cu gesturi mari, nu-și permite libertăți, nu își abandonează niciodată masca de discreție. Într-o Anglie aflată între două războaie, el rămâne fidel etichetei și loialității, chiar dacă asta înseamnă să piardă singura femeie care l-a iubit vreodată. E o poveste despre eleganța care sufocă, despre devotamentul dus prea departe și despre tăceri care dor mai mult decât refuzurile.
Regia: James Ivory
Scenariul: Ruth Prawer Jhabvala, după romanul lui Kazuo Ishiguro
Distribuție: Anthony Hopkins, Emma Thompson, James Fox
Filmul este o adaptare a romanului cu același nume, câștigător al Booker Prize, scris de Kazuo Ishiguro.
Premii și distincții:
-
8 nominalizări la Premiile Oscar (1994), inclusiv pentru Cel mai bun film, Cel mai bun actor (Hopkins), Cea mai bună actriță (Thompson), Cel mai bun scenariu adaptat
-
4 nominalizări la Globurile de Aur
-
BAFTA pentru Cel mai bun scenariu adaptat și alte 6 nominalizări
Este considerat unul dintre cele mai rafinate filme britanice ale tuturor timpurilor, o lecție de minimalism emoțional și profunzime psihologică.
Al doilea este George Falconer, profesorul din A Single Man (2009), o bijuterie regizată de Tom Ford, cu un Colin Firth atât de rafinat, încât durerea lui pare croită din cașmir. George trăiește o zi în care se gândește să-și ia viața, după moartea iubitului său. Dar în acea zi, lumea îi arată, cu gesturi mici, că merită să mai rămână. Aici, eleganța este mecanismul prin care un om își maschează abisul, un scut împotriva disperării. Filmul e o lecție despre tăcerea care îmbracă fragilitatea într-o haină de demnitate.
Regia: Tom Ford
Scenariul: Tom Ford și David Scearce, după romanul lui Christopher Isherwood
Distribuție: Colin Firth, Julianne Moore, Nicholas Hoult
Premii și distincții:
-
Nominalizare la Oscar pentru Cel mai bun actor (Colin Firth)
-
Premiul pentru interpretare masculină la Festivalul de la Veneția (Colin Firth)
-
BAFTA pentru Cel mai bun actor în rol principal
-
Nominalizări Globul de Aur: Cel mai bun actor, Cea mai bună actriță în rol secundar (Julianne Moore), Cea mai bună coloană sonoră
Un film în care forma vizuală susține fondul emoțional cu o precizie copleșitoare. Fiecare gest este o poezie reținută.
Ultimul – și poate cel mai tulburător – este Chow Mo-wan, personajul interpretat de Tony Leung în In the Mood for Love (2000), capodopera regizorului Wong Kar-Wai. Chow se îndrăgostește de vecina lui, o femeie trădată, la rândul ei, de soț. Între ei nu se consumă nimic fizic, dar în privirile lor se întâmplă toate poveștile nespuse din lume. Chow nu cedează tentației, ci alege noblețea în fața pasiunii, iar asta face dragostea mai dureroasă, dar și mai pură.
Toți trei sunt bărbați care, într-un fel sau altul, pierd. Pierd iubirea, pierd libertatea, pierd șansa de a spune „da”. Dar în înfrângerea lor există o grandoare tăcută, o eleganță care nu se arată, dar care se simte.
Aceste filme nu sunt despre bărbați perfecți. Sunt despre bărbați care aleg să fie demni când ar fi ușor să fie lași, bărbați care știu că uneori nu gestul, ci reținerea lui spune totul.
Și poate, într-o lume care aleargă, ne-ar prinde bine să ne oprim și să-i privim.
