<p><strong>Fata cu cercel de perlă</strong></p>
<p>Am ajuns la Haga într-o dimineaÈă însorită de duminică. Ca Èi tine, îmi amintesc. Nu Ètiu cât ai apucat tu să vezi în cele câteva ore în care te-ai repezit aici de la Bruxelles. Ètiu, sunt „doar” vreo 180 de kilometri Èi „era păcat” să nu vezi un loc nou, dacă tot erai pe aproape. Era păcat „să pierzi timpul” odihnindu-te într-o duminică, ziceai, chiar după o săptămână grea de muncă până seara târziu. Trebuia să mergi, să vezi. „I haven”t been everywhere but it”s on my list”, glumeai ades, cu un zâmbet indescifrabil. Èi Ètiu că lista ta era lungă, foarte lungă. Iar timpul rămas era scurt, foarte scurt. Dar n-aveai cum să Ètii asta, nu? Èi totuÈi&#8230;te grăbeai.</p>
<p>Despre „Den Haag” (în limba olandeză) Ètiam doar câteva lucruri <em>basic</em>: că aici se află cele mai importante foruri judiciare al NaÈiunilor Unite – Curtea internaÈională de justiÈie Èi Curtea penală de justiÈie (având, desigur, scopuri Èi competenÈe diferite), că aici funcÈionează guvernul Èi parlamentul Olandei (deÈi capitala este Amsterdam) Èi că, în timpul celui de-al doilea război mondial, mare parte din oraÈ fusese demolată Èi zeci de mii de oameni evacuaÈi din casele lor atunci când ocupanÈii germani ridicaseră, chiar prin oraÈ, celebrul Zid al Atlanticului – o construcÈie uriaÈă de peste 5000 de kilometri care pleca din nordul Norvegiei până în sudul Spaniei, menită să-i apere de o potenÈială debarcare a aliaÈilor.</p>
<p>AÈadar, mă aÈteptam să găsesc un oraÈ nou, reconstruit în totalitate după război, fără o amprentă proprie, personalizată, caracteristică doar oraÈelor vechi, a căror istorie de secole vorbeÈte din orice detaliu. Clădirile foarte înalte, din materiale evident moderne Èi cu arhitectură îndrăzneaÈă, care ne-au întâmpinat la intrarea în oraÈ, păreau să-mi confirme aÈteptările. AÈteptări care însă au fost contrazise când am intrat în zona centrală a oraÈului. Ne-am oprit lângă Academia de Artă, situată peste drum de unul dintre canalele care străbat circular oraÈul.</p>
<p>În timp ce merg pe jos, absorbind atmosfera tihnită de duminică însorită, mă tot gândesc unde te vei fi oprit tu, unde ai parcat maÈina Èi încotro ai ales să te îndrepÈi. Căci dacă aÈ merge exact pe urmele tale, poate aÈ găsi vreun gând stingher care, rătăcindu-se atunci de tine, a rămas hoinar aici, aÈteptând să-l culeagă cineva Èi să Èi-l înapoieze&#8230;</p>
<p>Ajungem în faÈa unei clădiri impresionante în stil neo-gotic, cu obiÈnuitul turn înalt cu ceas într-o margine. E Palatul Păcii, sediul importantelor organisme internaÈionale menÈionate mai sus Èi a altora în plus. Fiind duminică, nu se poate intra nici măcar în curtea mare Èi frumos îngrijită, la care mă uit prin porÈile ce decupează frumos gardul simbolic.</p>
<p>Mai departe, statuia din bronz patinat care îl imortalizează pe regele Willem I (primul rege al Èărilor de Jos) într-o atitudine măreaÈă Èi uÈor belicoasă ne sugerează clar că cele trei corpuri de clădire de peste stradă, în forma literei U, sunt reÈedinÈa regală din Haga. Una dintre. Îmi place simplitatea Èi sobrietatea construcÈiei cu un singur etaj, cu intrări mari Èi arcuite Èi ferestre la fel de generoase, cu obloane din lemn colorat deschise larg ca o invitaÈie de a arunca o privire înăuntru. Căreia nu-i dau curs însă, dintr-o discreÈie înăscută.</p>
<div id="attachment_45482" style="width: 444px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/Picture3.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-45482" class=" wp-image-45482" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/Picture3.jpg" alt="" width="434" height="579" /></a><p id="caption-attachment-45482" class="wp-caption-text">Fata cu perlă</p></div>
<p>Mergând pe malul lacului Hofvijver, privesc fascinată cum în apa lui se reflectă norii Èi clădirile de pe margine. Fântâna arteziană din mijloc îmi aminteÈte de una mult mai înaltă, cea din mijlocul lacului Geneva, pe malul căruia mă plimbam într-o vară mai fericită. De fapt, în <em>ultima</em> mea vară cu adevărat fericită.</p>
<p>Ajungem la Binnenhof, un întreg ansamblu de clădiri gotice, cu ulterioare adaosuri neogotice, unde se află sediul parlamentului, cabinetul prim ministrului Èi alte unităÈi administrative. Ne plimbăm în voie prin curÈile interioare ale acestor construcÈii impozante, cu ziduri din altfel de cărămidă roÈie decât la noi, anume mai mică, îngustă Èi accentuat drepunghiulară, Èi nu văd picior de paznic sau poliÈist. Pe jos e pavat tot cu piatră drepunghiular-roÈiatică, aliniată într-o Èesătură perfectă, aÈa încât ai senzaÈia că păÈeÈti peste un puzzle abia terminat de niÈte mâini iscusite.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>CurÈile acestea interioare, care dau din una în alta, ne duc exact spre locul în care aÈtept demult să ajung: Mauritshuis, muzeul ce adăposteÈte o mare parte dintre cele mai valoroase lucrări originale din epoca de aur a picturii olandeze. Clădirea nu este foarte mare, doar parter Èi un etaj, dar este în sine o bijuterie arhitectonică, iar curtea din faÈă arată ca o expoziÈie de flori multicolore.</p>
<p>Înăuntru, păÈesc cu veneraÈie, ca într-o biserică, prin sălile dedicate marilor pictori. DeÈi văzusem majoritatea picturilor celebre în multe albume, originalele expuse aici induc o fascinaÈie generală, se pare, din moment ce sălile sunt pline de vizitatori dar liniÈtea e absolută, ca Èi cum ar fi goale. Lumea uită să Èi respire în faÈa „LecÈiei de anatomie” alui Rembrandt, unde rămân Èi eu minute în Èir.</p>
<p>Alunec dintr-o sală în alta ca Èi cum aÈ aluneca printre secole, legate între ele prin eÈarfa invizibilă a nemuririi Artei. Rembrandt, ambii Peter Breughel, Rubens, Hans Holbein, Van Eyck, Van Dyck au găsit, prin picturile lor, secretul vieÈii veÈnice.</p>
<p>Èi deÈi Ètiam că o voi vedea Èi aÈteptam cu nerăbdare, privirea misterioasă a „Fetei cu cercel de perlă” (cea mai cunoscută lucrare a lui Vermeer) îmi înÈepeneÈte brusc picioarele în uÈa unei săli. Timpul se opreÈte în loc, pe lângă mine trec oameni în toate direcÈiile Èi doar la un moment dat mă trag puÈin într-o parte din calea lor, fără să-mi pot lua ochii de la acest tablou care pentru mine are o semnificaÈie specială, dureroasă.</p>
<p>Demult, cumpăraseÈi cartea cu acelaÈi nume, scrisă de Tracy Chevalier. O citiseÈi, îÈi plăcuse, apoi o citisem Èi eu. Èi aÈa am început să visăm că <em>vom</em> ajunge să o vedem odată împreună. Nu cred că ai avut timp să vii la muzeu să o vezi atunci, altfel precis mi-ai fi spus, aÈa cum încerc eu să-Èi spun Èie acum. Dar e târziu, mult prea târziu, Èi mă gândesc că poate nici nu trebuia s-o văd singură&#8230;</p>
<p>Orele s-au scurs prea repede Èi, în cele doar două pe care le mai avem până la plecare, hoinărim pe unde ne duc paÈii, ca să simÈim pulsul oraÈului. Un oraÈ viu, studenÈesc unde, deÈi mai sunt vreo două săptămâni până începe anul universitar, agitaÈia se simte peste tot, în freamătul străzilor Èi miÈcarea dezinvoltă a grupurilor de tineri veniÈi din toată lumea (după limbile vorbite), care deja încep să se adune în zona campusului Èi clădirilor universitare, pe unde am ajuns din întâmplare.</p>
<p>Mileniul al treilea respiră din arhitectura îndrăzneaÈă a tuturor clădirilor noi, potenÈând, datorită unui plan urbanistic coerent Èi armonios, construcÈiile ridicate în mileniul trecut, din care respiră multe secole de istorie Èi cultură. SpaÈiilele verzi generoase, atent întreÈinute, designul stradal plin de imaginaÈie Èi canalele pe care plutesc deopotrivă raÈe, lebede Èi bărci de agrement, fără a se stingheri reciproc, completează imaginea unui oraÈ în care îÈi doreÈti să revii.</p>
<p>Fixez atent parcarea de vis-a-vis de locul de unde trebuie să plecăm, căci văd multe motociclete intrând sau ieÈind. Apoi îmi amintesc că tu veniseÈi aici cu maÈina&#8230; Èi-n timp ce ieÈim din oraÈ, îmi doresc, mai mult ca orice, să fi putut vedea totul cu ochii tăi. Iar tu să Ètii cât de frumoasă este, Èi în realitate, misterioasa Fată cu cercelul ei de perlă.</p>
<p> ;</p>
<p>Un text de <strong>CORINA CIOLACU</strong></p>
<p><em>După absolvirea FacultăÈii de filologie – secÈia engleză, din cadrul UniversităÈii ”Al. I. Cuza” din IaÈi, Corina Ciolacu a profesat în învăÈământul liceal, ca profesoară de limba engleză. </em><em>După marea tragedie personală suferită (pierderea Sabinei, unicul copil, într-un accident rutier), a publicat două cărÈi. </em><em>„PoveÈtile unei motocicliste (Èi nu numai)” a apărut în 2019 la editura Dexon Office din BucureÈti Èi a fost publicată sub numele fiicei sale, ca un dureros omagiu, întrucât este construită pornind de la un blog scris de aceasta. </em><em>Apoi, în 2022 i-a apărut volumul „error 2017: Timp inversat”, sub nume propriu, la editura Creator/Libris.</em></p>
<p><em>În prezent are în lucru un nou volum.</em></p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="DKysSyteMV"><p><a href="https://bel-esprit.ro/dincolo-de-noi-aceasta-cruda-primavara/">Dincolo de noi, această crudă primăvară…</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;Dincolo de noi, această crudă primăvară…&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/dincolo-de-noi-aceasta-cruda-primavara/embed/#?secret=82htQcfmOC#?secret=DKysSyteMV" data-secret="DKysSyteMV" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:pc&#111;&#110;&#099;&#117;&#114;s&#064;&#121;ah&#111;&#111;.com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>