Filosofia pe înțelesul tuturor românilor

Iată un fel de alfabet al celor mai importante noțiuni care stau la baza existenței umane, traduse de Emil Cioran, filozoful nostru de la Răsinari, în limbajul simplu al scrierilor sale eseistice:

A:-adevăr: „Iubirea este o fugă de adevăr. Şi iubim cu adevărat numai când nu vrem adevărul. Iubirea împotriva adevărului, iată o luptă pentru viaţă, pentru propriile extazuri şi pentru propriile greşeli.”

-autocunoaștere:- ,,Despre viață nu se poate scrie decât cu un toc muiat în lacrimi. ,,Doamne, fără tine sunt nebun, și cu tine înnebunesc.”

B:-bărbat: „Între bărbaţi şi femei prefer femeile, pentru că au asupra primilor avantajul de-a fi mai dezechilibrate, deci mai complicate, mai perspicace şi mai cinice, fără să mai vorbesc de acea superioritate misterioasă pe care o conferă o sclavie milenară.”

-bine:- ,,Binele este ce a fost sau ar fi, niciodată ceea ce este.’’

            -bunătate:- ,,Bunătatea nu creează: îi lipsește imaginația: or, e nevoie de imaginație pentru a plăsmui o lume, fie și una de mântuială.’’

            -boală: – ,,Lepra este nerăbdatoare și lacomă îi place să se lățească.’’

C:-creator:- ,,Creatorul e absolutul omului exterior, în schimb, omul lăuntric vede în Creațiune un detaliu jenant, un episod inutil, chiar nefast.’’

    -cunoaștere:-,,Cunoașterea adevărată este cel mai mare întuneric.”

-cuvânt: „Cuvântul pe care nu l-ai spus, e sclavul tău. Cuvântul pe care l-ai spus e stăpânul tău.”

D:-Dumnezeu:- ,,Dumnezeul cel rău e Dumnezeul cel mai util din câți au fost  vreodată.’’

            -destin:- ,,Destinul nu există decât în acțiune, fiindcă numai în ea riști totul, fără să știi unde vei ajunge.’’

E:-erotică:- ,,Erotica emană de dincolo de om; îl copleșește și-l năruie.’’

    -eternitate:-,,Eternitatea nu e inteligibilă decât dacă e privită ca experiență, în funcție de o trăire subiectivă.”

                       -,,În eternitate trăiești fără să regreți și fără să aștepți ceva.”  

F:-femei: „Îmi place femeia fiindcă alături de ea realizez pentru scurt timp experienţa iraţionalului. Alături de femeie uiţi că suferi din cauza spiritului… Graţia femeii temperează tragedia bărbatului.”

-filozofie:- ,,Filozofia este expresia neliniștii oamenilor impersonali.’’

              -ființă:- ,,Ruptura de ființă te face bolnav de tine însuți încât este destul să pronunți cuvinte ca uitare, nefericire, despărțire, pentru a te dizolva într-un fior mortal.’’

G:-gânduri:- ,,Gândurile cele mai adânci și cele mai scumpe sunt acelea pentru care regretăm că n-avem lacrimi.’’

H:-haos:-,,De ce mi-ar părea rău când de haosul meu nu se poate allege decât haos?”

I:-iubire:- ,,Iubirea este o fugă de adevăr. Și iubim cu adevărat numai când nu vrem adevărul.’’

J:-justificare:-,,Justificarea ei este inutilă chiar și în fața deznădăjduiților, întrucât aceștia sau sînt organic deznădăjduiți și atunci bucuria este o imposibilitate sau nu sînt organic și atunci bucuria le oferă destule seducții pentru a face inutilă orice justificare.”      

L:-lume:- ,,Nu eu sufăr în lume, ci lumea suferă în mine.’’

              -literatură:- ,,Literatura e o mărturie sigură că noi ne simțim mai aproape de plante decât de animale.’’

M:-muzică:- ,,Muzica este timp sonor.’’

                            – ,,Mozart mă face să regret păcatul lui Adam.’’

                            -,,Muzica e refugiul sufletelor pe  are le-a rănit fericirea.”

              -melancolie:- ,,Melancolia- nimb vaporos al Temporalității.’’

                                   –  ,,Melancolia e starea de vis a egoismului.’’

               -moarte:- ,,Moartea este sublimul la îndemâna fiecăruia.’’

                              -,,Să fii Raskolnikov- fără să ai omorul drept scuză.”

N:-naiv:-,,Doar trăind nemijlocit și naiv înveșnicit, ai înfrânt energia organului temporal.”

     -nostalgia:-,,Nostalgia infinitului, fiind prea vagă, ia formă și contur în dorul de moarte.”

O:-omul:- ,,Indivizii sunt organe ale durerii.’’

P:-poezie:- ,,Poezia, față de filozofie, reprezintă un plus de intensitate, de suferință și singurătate.’’

    -puritate:-,,Voi ajunge vreodată atît de pur, că nu mă voi putea oglindi decât în lacrimi de sfinți?”

R:-religie:- ,,Acel ce nu cunoaște dezgustul de sfinți este pierdut.’’

S:-singurătate:- ,,Singuratatea te transformă într-un Christofor Columb navigând spre continentul propriei inimi.’’

    -spirit:-,,Spiritul sfâșie, nu înalță.”

    -sentiment:-,,Accesul la sentimentul unei veșnicii subiective i-a dat iluzia unei eiberări totale.”

    -sărut:-,,Pentru un sărut vinovat de sfîntă, aș accepta ciuma ca un leagăn.”

T:-trup-suflet:- ,,Fiorul ce ne dezvăluie că spiritual a rămas clar și neatins, dar că sîngle și carnea și-au pierdut mințile…’’

             -tristețe:- ,,Un singur lucru dureros există in tristețe: imposibilitatea de a fi superficial.’’

              -timp:-,,Anemia este înfrângerea prin sânge a timpului.”

U:-univers:- ,,Universul e pauză a spiritului.’’

V:-viață:- ,,Viața-i eterică și funebră ca sinuciderea unui fluture.’’

Z:-zeu:- ,,Dacă ar exista un zeu al tristeții, lui nu i-ar putea crește decât aripi negre și grele, pentru a zbura nu însă pe ceruri, ci în infern.’’

„Oamenii se împart în două categorii: cei care caută sensul vieții fără să-l găsească și cei care l-au găsit fără să-l caute.”

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari – d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român devenit apatrid și stabilit în Franța, unde a trăit până la moarte fără să ceară cetățenia franceză.

Prima lui carte apărută în 1934 în România, „Pe culmile disperării”, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și Premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: „Cartea amăgirilor” (1935), ”Schimbarea la față a României”(1936), ”Lacrimi și Sfinți”(1937). Cel de-al doilea volum, „Schimbarea la față a României” a fost autocenzurat în ediția a doua apărută la începutul anilor ’90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, „pretențioase și stupide”.
Emil Cioran a început prin a fi un gânditor torturat de sentimente și senzații violente. Preocupat de problema morții și a suferinței, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajută supraviețuirii. Tema alienării omului, temă existențialistă prin excelență, prezentă la Jean-Paul Sartre sau Albert Camus, este formulată astfel, în 1932, de tânărul Cioran: „Să fie oare pentru noi existența un exil și neantul o patrie?”

In 1937 Emil Cioran pleacă în Franța cu o bursă a Institutului Francez din București. După o scurtă întoarcere în România (două luni, sfârșitul lui 1940- începutul lui 1941), el părăsește pentru totdeauna România și se stabilește la Paris. Din acest moment Cioran va publica numai în limba franceză, operele lui fiind apreciate nu numai pentru conținutul lor, dar și pentru stilul plin de distincție și finețe al limbii. În 1949 îi apare la editura Gallimard – editură care va publica mai târziu majoritatea cărților sale – prima lucrare scrisă în limba franceză, Précis de décomposition, distinsă în 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuză toate distincțiile literare care i-au fost atribuite.

Emil Cioran a locuit la Paris în Cartierul Latin, pe care nu l-a părăsit niciodată. A trăit mult timp retras, evitând publicitatea. În schimb a cultivat darul conversației cu numeroșii săi prieteni (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Barbu Fundoianu , Samuel Beckett, Henri Michaux). Cioran a întreținut o vastă corespondență, dezvăluindu-se ca un remarcabil autor epistolar.

Epuizând încă din tinerețe interesul pentru filozofia de catedră, Cioran a părăsit devreme gândirea sistematică și speculațiile abstracte, pentru a se consacra unor cugetări profund personale. „N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzațiilor mele”, va constata mai târziu.[necesită citare] Din eseurile apărute în limba română se desprinde portretul unui tânăr gânditor din anii treizeci, influențat de mișcarea de idei din acea epocă în care intelectualii români descopereau gândirea existențialistă (sub varianta ei românească, cu accente creștine și mistice, „trăirismul”).

Câteva teme mari străbat opera lui Emil Cioran: contingența ființei umane, păcatul originar, sensul tragic al istoriei, sfârșitul civilizației, amenințarea Răului, refuzul consolidării prin credință, obsesia absolutului, viața ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost un gânditor pasionat de istorie, pe care o cunoaștea bine din vastele sale lecturi și mai ales din autorii și memorialiștii perioadelor de decadență, de unde reflecțiile marcat gnostice și antimoderniste, oarecum în linia spengleriană, asupra destinului omului și civilizației. Atâta vreme cât a păstrat legătura cu originile și nu s-a înstrăinat de sine, omul a rezistat. Astăzi, el este pe cale să se distrugă prin obiectivare de sine, producție și reproducție irepresibilă, exces de autoanaliză, de transparență și prin triumful artificialului.

Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran să devină celebru tocmai în limba franceză, ale cărei constrângeri le repudiase în tinerețe.

„Am avut, mai mult ca oricine altcineva, exact viaţa pe care am vrut-o: liberă, fără constrângerile unei profesii, fără umilinţe usturătoare şi griji meschine. O viaţă de vis, aproape, o viaţă de leneş, cum nu sunt multe în acest veac. Am citit mult, însă numai ce mi-a plăcut, şi dacă m-am străduit să scriu şi eu cărţi, efortul mi-a fost răsplătit de satisfacţia că nu m-am abătut, în ele, nicio clipă de la ideile şi gusturile proprii. Dacă sunt nemulţumit de ce am făcut, genul de viaţă pe care am dus-o, în schimb, nu mă nemulţumeşte. Şi asta înseamnă enorm […] Marele succes al vieţii mele e că am reuşit să trăiesc fără o meserie. În fond, mi-am trăit viaţa destul de bine. M-am prefăcut că a fost un eşec. Însă n-a fost.”