Stau rezemată de un gând, ajunsă deja în vara vieții mele și cu un ochi peste umăr revăd frânturi dintr-un trecut mare, iar cu celălalt scriu deja scenariul unui la fel de mare viitor. Trag linie, fac proba adunării: unități cu unități, zeci cu zeci și cam atât. Sutele nu ne sunt atribuite, iar de mai departe nici nu poate fi vorba. Anul acesta mi-au fost dat să număr la anii vieții mele, pe al 44-lea, adică două scaune… Hai că încet, încet schimb toată mobila! Pe unul m-am așezat eu, iar celălat este neocupat. Deși pare tentant locul, nimeni nu se așează. Ori nu se joacă piesa preferată de marea majoritate ori nu-mi convine mie compania… E liber lângă mine, liber în jurul meu și loc de întors caru’, în inima mea. Doar că nu mă mai grăbesc spre nicăieri. Deși s-ar spune că nu mai e vreme de pierdut la ora asta, mie mi se pare că aș avea tot timpul din lume. Asta nu înseamnă că nu prețuiesc minutele, orele, zilele, ci dimpotrivă… nu le-aș cheltui lângă oricine.
Am ajuns să fiu primăvară, exact în vara vieții mele. Exact, un anotimp în anotimp, prin timp. Nu poți să te bucuri de primăvară când ești abia la înmugurirea ta, de vară nici nu mai pomenesc. Nu poți fii vară dacă n-ai trecut prin vânturi și ploi, dacă nu te-a îngenuncheat niciun vânt turbat, dacă nu ți s-a suflat ger pe la toate încheieturile ființei tale, dacă nu te-ai curățat de tot urâtul și de toate uscăciunile acoperite parțial și doar pentru o perioadă limitată de timp de zăpada vreunei ierni și dacă n-ai cunoscut reînflorirea după ce te-ai scuturat de câteva ori de petale.
Privesc spre mine, spre-nlăuntrul meu și sunt împăcată cu tot ce văd acolo. Mi-e atât de vară în ființa mea! Mi-e mare cu apă limpede mintea mea, cu apă curată și disciplinată în albia cuminte a nemărginirii ei, prin care mi se vede până și cel mai mic fir de nisip… Totul este la vedere, ochi să ai să vezi cu ei! Soarele mi s-a cuibărit în suflet și mi-a înverzit toată pădurea, mi-a alungat umbrele care-mi țineau atâta frig, mi-a luminat gândurile și mi-a arătat răspunsurile, mi-a înflorit toate mușcatele de pe la ferestrele inimii. În tinda ființei mele, de cum îi treci pragul, te întâmpină două mâini de om crescut frumos, cu sarea și pâinea cea de toate zilele, ținute cu dragoste pe ștergarul devenit alb ca laptele, curățat de-acum de toate petele pe care le-au lăsat alții, când au fost poftiți să se înfrupte… Înăuntrul meu e liniște, pace și răcoare iar pe-afară cald și bine și mi-s toate coapte și rânduite în grădina casei mele, ca în cea a unui bun gospodar.
Însă de toate acestea nu se pot bucura toți deopotrivă, fiindcă gustul se potrivește numai anumitor suflete: celor ostenite de drumul lor anevoios, dar pe care l-au parcurs cu brio până la capăt, celor arși de un soare care nu le-a aparținut lor, dar care s-au ridicat din propria cenușă, celor inundați de ploi și doborâți de furtuni, pe care apele nu i-au înecat ci i-a crescut roditori și i-au învățat să înoate spre malurile unei vieți fructuoase… și celor care și-au făcut punți din încercări și au trecut biruitori peste ele.
La fel mi s-a întâmplat și mie: a tăbărât maturizarea brutal peste mine, mi se întâmpla exact atunci când nu știam cum să-mi explic paradoxul transformării mele, când deși foloseam des sintagma “tot răul spre bine”, n-o pricepeam deloc. Așa cum un buldozer nu iartă nimic când este în acțiune, care pare că distruge uneori deși în urma lui rămâne curat și lumină, tot așa face și maturizarea: dărâmă zidurile învechite, năpădite de lichenii neștiinței, de putregaiul și umezeala îndoielilor, de negreala și mirosul lor care ți-a ajuns până-n călcâiul sufletului, care prisoseau ființei tale și îi știrbeau conturul. Curăță tot răul, șlefuiește bine, alungă îndoiala, te îmbracă cu haina scumpă a acceptării și te lasă așa primenit și frumos mirositor! Asta înseamnă și asta face adevărata maturizare. Ea nu vine neapărat odată cu vârsta, dar cu siguranță vine odată cu încercarea, cu încercările din viața noastră.
Există oameni care nu se maturizează niciodată… asta nu înseamnă nicidecum că ei vor rămâne veșnic copii, nu, ci pur și simplu îmbătrânesc așa, imaturi. Este posibil ca aceștia să rămână acolo în bula lor neatinști de greu și rău, doar că ei nu au cum să simtă gustul vieții cu toată gura ci din când în când pe vârful limbii. Fiindcă degeaba barca este în perfectă stare ancorată în port, dacă nu și-a împlinit rostul de a înfrunta furtuni pe mare, pentru care ea a fost creată de fapt. Degeaba ai creionul nou, perfect ascuțit și întreg în penar dacă nu ai scris, desenat, schițat nimic cu el…
După ce am înțeles rostul derulării întâmplărilor care au dat sensul în viața mea de până acum, după ce m-am văzut cât sunt de întreagă, cât de plină de iubire, după ce-am acceptat că înfrângerile care m-au traversat mi-au fost date spre creștere spirituală, înțelepciune și iluminare, abia de-atunci mie nu mi-a mai rămas de făcut decât o singură rugăciune, cu fiecare respirație… iar aceasta este Mulțumesc! Nici nu mai știu și nici nu mai vreau să mă rog altfel, decât așa: Iartă-mă și Mulțumesc! Cer iertare pentru toată nepriceperea mea și aduc mulțumire pentru devenirea mea!
Acum știu și cum se simte “să treci prin viață”, nu doar cum se scrie asta. Știu de-acum cum se simte aerul tare, respirat de la înălțimea adevărată de om, nu doar pe acela dat de înecăciunea prafului insipirat atât de mult de la nivelul cel mai de jos, al căzăturii. Acum știu, că dimineața este bună cu adevărat când mai deschizi încă o dată ochii și-ți mai vezi încă o dată pruncii, ți se mai arată o dată verdele naturii, albastru infinit al cerului… și toate celelalte salbe de culori din jur. Acum știu să mă bucur de zâmbetele oamenilor sinceri și abia acum știu să spun mulțumesc cu tot sufletul dacă primesc vreun compliment, fiindcă îl simt, pentru că îmi place de mine așa, exact cum sunt acum.
Și da, îmi doresc lângă mine pe acei oameni lângă care și cu care aș putea să mă împart pe mine, nu care să mă completeze, fiindcă eu nu mai sunt bucăți, nici o jumătate, ci o întreagă și mai sunt întru totul de acord cu ce spune Eartha Kitt, și anume: “m-am îndrăgostit de mine și vreau pe cineva cu care să împart asta!”
https://youtu.be/IGYwf7e_cr8
