<p>Rezonez în mare măsură cu filosofiile antice, mai ales cu Ècolile presocratice Èi pitagoreicii Èi bineinÈeles cu Aristotel. Dar Èi cu Epicur.<br />
<strong>Fiecare dibuieÈte sacrul Èi centrul lumii în altceva, după cum îi e fiinÈa.</strong> Eu l-am găsit doar în eros Èi am crezut mereu, organic, că sensul vieÈii constă în frumuseÈea ei. E tema de fond a întregii filosofii greceÈti antice. FrumuseÈea hărneÈte Èi verticalele Èi orizontalele, umple toate orizonturile de stare Èi de sens, uneÈte necesitatea cu virtutea, leagă cele convexe de cele concave, adâncul de înalt, face să fuzioneze spiritul cu materia, e logodna dintre ele.<br />
În cultură am fost mereu în tabăra esteÈilor Èi a celor care mizează pe lumea aceasta mai presus de altele. Există Èi în filosofie Èi în gândirea transcendentală curente senzorialiste. Pe scurt sunt taoistă. Am fost Èi sunt de partea deiÈtilor, de asemenea, a celor îndrăgostiÈi de viaÈă, aÈa cum e, a celor care realizează că Natura e perfectă.</p>
<p>Cel mai chinuitor pentru mine, în acest secol în care dezmăÈul raÈionalist a atins cote maxime, e că nu mai putem vorbi de natură. <strong>Nihilismul nu mai contestă acum existenÈa esenÈei divine, ci pe cea a unei esenÈe naturale. I-a plasat omului libertatea auto-creaÈiei. ExistenÈialismul postula cumva primatul acestei naturi umane asupra drepturilor raÈiunii de a inventa orice, acum s-a răsturnat balalanÈa, natura din noi e la cheremul raÈiunii.</strong> În Arhipelagul Gulag monstruosul era o creaÈie a gândirii, nu a naturii, natura pătimea schingiuită de bolile Èi deraierile minÈii. TorÈionarilor li s-a atrofiat ceva din sensibilitatea naturală. Criminalii sunt de-naturaÈi, nu lipsiÈi de logică. Nu somnul raÈiunii naÈte monÈtri, dacă raÈiunea nu are alt reper decât pe ea însăÈi Èi nici un punct de sprijin în afara ei. Ceea ce ne blochează elanurile justiÈiare, resentimentare nu e câtuÈi de puÈin bunul simÈ cartezian, gândirea sau lipsa de patimă, ci un anumit fel de a ne raporta la viaÈa ca la un miracol Èi un simÈ al transcendenÈei pe care mai ales în stările crepusculare îl avem, chiar când se crapă de ziuă sau se lasă noaptea. Când sufletul cade în prăpastia dintre lumi, i se destramă contururile personale Èi resimte chestiuni mai adânci Èi mai îndepărtate decât ceea ce conÈine creuzetul propriei identităÈi. Asta ne face buni: apartenenÈa la specie, sentimentul că există un cordon între noi Èi toate celelalte fiinÈe. Asta nu ne împiedică la ceas diurn să fim egoiÈti, narcisiÈti, apucaÈi, încrezuÈi, confruntarea socială ne ascute simÈul competiÈiei individuale, e firesc. Dar în twilight zone ne purificăm. Pavel Florenski scria despre asta.</p>
<p> ;</p>
<p>E greu de definit natura răului. Nu l-aÈ numi cruzime, căci cruzimea e instinct de supravieÈuire Èi dorinÈă de eliberare, act defensiv uneori, cruzimea e naturală, e vitală. <strong>Cele mai mari accese de cruzime vin uneori din frustrare Èi disperare.</strong> Nu e nimic de neînÈeles. Cel mai tentant ar fi să spunem că e intenÈia de a provoca suferinÈă Èi umilinÈe fără nici un profit, la modul gratuit. Dar acest rău e doar închipuit, mă tem că nu există în realitate. Cei care acÈionează aÈa au de fapt un defect congenital Èi devin psihopaÈi. Nu îÈi dau seama ce fac pentru ca le lipeÈte dimensiunea sensibilă care să le semnaleze suferinÈa produsă. Sau o substanÈă din creier.</p>
<p><strong>Răul ar fi, după mine, ceea ce e contra-natural, un atac la adresa naturii, un viol al ei.</strong> Îmi imaginam Èi eu, ca orice copil, că am un înger Èi un demon. Îngerul îmi lua apărarea, demonul e cel care mă acuza. E trivial, sigur. Mai interesant e că demonul îmi sugera alternative. Era acea voce din mine care, pe fond de disperare, îmi spunea că e posibil un compromis. Acela mă ducea de râpă. Eu eram cea compromisă, într-un final, natura mea ieÈea mereu Èifonată din fiecare încercare de a o modifica. Practic demonul îmi Èoptea că aÈ putea fi altfel, alta, altcineva, altcumva, că m-aÈ putea bucura de ceea ce, nu atât conÈtiinÈa, cât fiinÈa mea sensibilă îmi prescria ca fiind nefast Èi nepotrivit.<br />
”Natura a murit”, aceasta e piatra de încercare a contemporaneităÈii. Ce e de făcut?<br />
Ne aflăm în Simulacra. (vezi cartea lui Beaudrillard). <strong>Simulacra e un labirint, dar nu are ieÈire, cu cât te apropii de o ieÈire posibilă, sistemul generează alte încăperi, alte coridoare.</strong> Era un film horror în trei episoade numit CUBUL. O puÈcărie fără ieÈire. În el trăim.<br />
<strong>Salvarea în afara lumii sau mai presus de ea nu mă interesează. E ca Èi cum am juca un joc fără soluÈie Èi ni s-ar cere să ne simÈim când vinovaÈi că nu o găsim, deÈi nu există, când preafericiÈi că jucăm.</strong></p>
<p><img class=" wp-image-21784 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/04/559059_356297137746172_1011450911_n.jpg" alt="" width="536" height="536" /></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Când aveam Èi eu studenÈi le mai aruncam nada Èi îi lăsam să se amuze cu câte o problemă filosofică. Cel mai ades se încăierau în problema fericirii. După tot ce am trăit am ajuns Èi eu la concluzia că e imposibil de schiÈat un model teoretic în domeniu. Fericirea în cazul meu a constat în întrepătrunderea unor variabile imposibil de cuantificat sau de asimilat altor destine&#8230; E vorba de o formulă foarte particulară care întruneÈte multe valori manifeste simultan Èi e un fapt pur relaÈional, nu e o performanÈă individuală, aÈadar Èine de Èansa de a întâlni exact ceea ce cauÈi Èi de a acÈiona fără greÈeală. E ceva mult prea particular ca să poată fi postulat sau predat teoretic. Èi nu e o formulă aplicabilă, e hazard pur&#8230;<br />
Unii cred că un anume fel de a gândi sau de a simÈi atrage conjunctura favorabilă. Vă spun fără rezerve că atunci când mi-a fost dată fericirea eram într-o formă tulbure Èi destul de chinuită. Întâlnirea aceea care m-a fericit mi-a schimbat într-adevăr toate coordonatele, m-a transformat, totul a fost altfel după. Dar nu înainte. N-am gândit cumva ca s-o provoc sau atrag. N-am făcut nimic special, eram vag mohorâtă Èi exasperată.<br />
AlÈii cred că dacă îÈi doreÈti imens un lucru Èi îl ceri proniei cereÈti se întâmplă. E o tâmpenie, mă scuzaÈi. Femeile care Èi-au văzut copiii duÈi la camerele de gazare s-au rugat, au implorat, au cerut Èi nu li s-a dat. Nu e cazul să ne pierdem vremea argumentând că nu depinde de curăÈenia inimii sau de calitatea rugăciunii ce se întâmplă în ultimă instanÈă.<br />
<strong>Lao Tzu zice bine că nu e cazul să ne opintim Èi că atitudinea stoică în faÈa soartei e cea justă.</strong></p>
<p> ;</p>
<p>ÎnÈeleg preabine că fiecare ierarhizează meritele umane după ale sale proprii Èi valorile după cele pe care le poate sluji, ba chiar face Èi speculaÈii despre ce e mai pe placul lui Dumnezeu, după cum îi convine. Ce Ètie el să facă e mai bun decât ce Ètie altul. Pentru unii credinÈa este literalmente ce au mai de preÈ.<br />
Pentru alÈii iubirea e ce au mai de preÈ. Sau dreapta judecată.Sau înÈelepciunea. Sau compasiunea.<br />
De aceea pentru unii Dumnezeu e iubire, pentru alÈii Judecată, pentru alÈii Pace sau Libertate sau toate la un loc.<br />
Pentru mine e ForÈă Vitală Èi FrumuseÈe.<strong> FrumuseÈea e starea de îndrăgostire a simÈurilor, e o stare prin excelenÈă poetică. GraÈie. Ea transfigurează tot ce atinge, de la gesturile cele mai simple la formele cele mai complexe de manifestare, senzaÈii, gânduri, stări, contemplaÈie, tot.</strong><br />
Tata trăieÈte în raiul lui Borges de când îl Ètiu. Doar când face piaÈa mai iese de acolo. Eu sunt pe dos.</p>
<p>Dacă e ceva ce îmi place în toate trei religiile e povestea asociată genezei. Îmi place ideea că raiul e mut sau în orice caz că limbajul paradisiac nu era supus nici unui echivoc. Adam Èi Eva vorbeau ”aceeaÈi limbă”.<br />
<strong>Limbajul trupului Èi mimicii Èi gesturilor este Èi acum unul fără echivoc. </strong></p>
<p>***</p>
<div id="attachment_21779" style="width: 529px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-21779" class="wp-image-21779" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/04/12509134_1021741914559012_5177248950692008541_n.jpg" alt="" width="519" height="779" /><p id="caption-attachment-21779" class="wp-caption-text">Madona lacrimand</p></div>
<p>E cât se poate de enervantă pretenÈia cuiva că ar Èti ce gândeÈte ”ORICE” ateu, musulman, buddhist etc sau cum îÈi creÈte copiii, cum se poartă cu semenii, ce e în sinea lui, cât e de uman sau de dobitoc.</p>
<p>E supărător Èi faptul că termenul ”ateu” e asimilat celui de ”păgân”. Cei care filosofează, de cele mai multe ori au un simÈ al sacrului foarte puternic, dar nu se înregimentează, nu se autodefinesc printr-o afiliere religioasă. Dar asta nu înseamnă că ar fi atei. Că nu n-ar avea niciun Dumnezeu.</p>
<p>PoÈi avea un simÈ al sacrului Èi o viziune clară a lui Èi să fii <strong>Immanuel Kant.</strong><br />
Nu au inventat marxiÈtii secularismul Èi nici ateismul, să fim demni. <strong>Socrate</strong> nu era socialist.<br />
Iar figura lui Isus pare a fi mai degrabă una de stânga. Nu m-aÈ dedulci la aÈa speculaÈii, evident, zic doar în sensul că m-am cam săturat de maniile conservatorilor locali care blamează ateismul fără nici o bază. Sigur că aici majoritate atrocităÈilor le-au făcut comuniÈtii la adresa credincioÈilor, dar asta nu înseamnă că în lume nu au existat Èi cruciade Èi InchiziÈie Èi orori iniÈiate în numele lui Dumnezeu că nu există talibani, terorism religios Èi altele.</p>
<p>Partizanatele care sfidează realitatea istorică sunt cam jenante.<br />
A condamna un om în funcÈie de credinÈa sau necredinÈa lui este o bădărănie Èi un primitivism. O pildă de incultură crasă.<strong> CivilizaÈia a fost ctitorită în egală măsură de religioÈi Èi seculari, de laici Èi de credincioÈi.</strong> Trebuie să îÈi lipsească din cultura generală circa 3000 de lecturi esenÈiale ca să îÈi permiÈi neobrăzarea de a contesta meritele unora sau altora. E treaba fiecăria cum trăieÈte în sinea lui Èi cum îÈi primeneÈte conÈtiinÈa.<br />
Fudulia în materie de credinÈă e la fel de găunoasă Èi de penibilă ca Èi în orice altă privinÈă. Că omul are nevoie de credinÈă e o chestiune fireascaă, dar ea nu este o performanÈă, nu este demnă de o medalie, nu e un merit. E o nevoie ca toate celelalte.<br />
<strong>DispreÈul faÈă de necredincioÈi este esenÈa idolatriei Èi pildă de totalitarism religios.</strong><br />
Unii nu au credinÈă din motive logice sau afective. Treaba lor. Nu e un păcat, nu îi face cu nimic vinovaÈi faÈă de viaÈă, natură Èi semeni. Nici măcar faÈă de o instanÈă divină. Un Dumnezeu care pretinde idolatrie sau închinători nu există. E doar o contradicÈie în termeni. Noi avem nevoie să ne închinăm, dacă avem, nu El.</p>
<p>Hristos se spune că a venit pentru toÈi. De aceea nu se justifică pretenÈia de superioritate morală sau sufletească a unora pe motiv că dau mai des pe la biserică sau respectă canoane. Acolo se duce omul când simte nevoia&#8230; dacă simte. <strong>Casa Domnului nu e un loc de pelerinaj pentru fuduli, justiÈiari, apucaÈi, haini, furioÈi care n-au altă chemare decât să arunce piatra.</strong><br />
Sigur orice fel de păcătos e îndreptăÈit să caute alinare la biserică, dar nu e bisericosul în măsură să facă pe procurorul Preabunului. Toate marile religii consideră că diavolul e acuzatorul, aÈa îl numesc: cel care separă.</p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/postmodernismul-bilanturi/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Postmodernismul</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ilinca Bernea' src='https://secure.gravatar.com/avatar/eeb361f3784e94ab48c662f829d4867631ab0b2e4a6819e509a6eabeabf81a63?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/eeb361f3784e94ab48c662f829d4867631ab0b2e4a6819e509a6eabeabf81a63?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ilinca-bernea/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ilinca Bernea</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:f&#105;&#108;o&#122;o&#102;ie&#064;&#103;mail&#046;c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Despre sacru din perspectivă laică
