„Cu femeile trebuie să te porți elegant, pentru că, dacă te porți ca un dobitoc, nu mai scapi de ele…”.
Replica e celebră și, ca toate replicile de acest gen, și-a asigurat celebritatea tocmai prin veridicitatea ei. Pe care, desigur – între noi fie vorba, fetelor – noi, fetele, o asigurăm. Pentru că… Fetelor le place să fie căutate, să li se dea dovezi de iubire, să li se ofere dragostea… mă rog, mai departe știți cum vă câștigă sufletul un prostovan perfect deschis la suflet: pe criteriile caniculei, vine la prima întâlnire (în Centrul Vechi, ca să te facă de adorul hăhăit al prietenelor) îmbrăcat ireproșabil.
Mai clar un pic, mama lui (care de multă vreme așteaptă să iasă dracului și el la un ”date”, deși habar nu are ce e ăla ”date”, dar măcar nu mai stă cu ochii beliți în laptop)… mama lui, așadar, i-a călcat cămașa aia de pânză topită (de culoare ”albu”, la baza gâtului) și i-a dat și bermudele, altfel cum putea merge cu adidași și șosete în dungi? În privința florilor, a decis el; criteriile au fost prețul și perenitatea, așa că logic, a luat garoafe, deși tu ești mai vie decât credeai. Fumează, că… de! mai are și emoții, știi?
Văzut de departe (acolo te lasă taxiurile, parcă tocmai pentru a-ți da o șansă de a te răzgândi), prostovanul cu garoafele nu bate cu tocurile tale de zece și nici cu rochia trei sferturi, mulată. Cum dracu să stai cu ăsta la masă și să treacă vreo colegă??? Dar drumurile sunt lungi sau scurte, după gândurile din mintea noastră. Ca un făcut, de la una dintre terase se ridică… pfff! exact… El: cămașa slim, prevăzută cu cubulețe interioare, blugi pe picior, i se vede glezna, opincuțe de piele-ntoarsă, la preț de VW Polo, păr buclat, atent spre rebel geluit… și te ia-n brațe, și te pupă, și te trage de mână la masa lui, la care stau numai femei ca tine, dichisite, aranjate, încerci să te scuzi, zici că mergi să, ”lasă-l că mai așteaptă!”,”ehe, de când nu ne-am mai văzut…”.
Prostovanul cu florile asta face: așteaptă. Iei un gin cu… cu ce dracu-o fi numai să stai cu ăsta cinci minute!!! Zece. Treizeci. Vine furtuna. Pfff, ce idee salvatoare are ăsta, geluitul, e un hotel chiar aici, ferestrele dau în piață, admirați ploaia…
Stai cu coatele pe pervazul ferestrei de la camera de hotel. Ați făcut dragoste și a fost super. Fumezi, ca să nu pari interesată cine e aia cu care vorbește geluitul la telefon. Plouă. Torențial. În piața spre care dau ferestrele nu mai e nimeni. În afară de o singură persoană. Care a ascuns niște garoafe sub cămașa albă pe care știe că, dacă o pătează… Mă rog, o să fie nasol. Așa i-a zis mă-sa.
Citiți și De ce să iubești un bărbat (4)
