<p>„O moarte bruscă e dulce ca mierea pentru cel care pleacă Èi adevărată otravă pentru cei ce rămân.” Într-o carte «formidabil de indiscretă», Éric-Emmanuel Schmitt îÈi povesteÈte imensa durere după pierderea mamei sale. E mare nevoie de curaj Èi, mai ales de detaÈare de sine, atunci când eÈti recunoscut la nivel mondial, pentru a împărtăÈi o perioadă dureroasă din viaÈa ta. Pe tot parcursul acestei cărÈi-confesiune, Éric-Emmanuel Schmitt se dezvăluie aÈa cum nu mai făcuse până acum. În „<a href="https://humanitas.ro/humanitas-fiction/carte/jurnalul-unei-iubiri-pierdute">Jurnalul unei iubiri pierdute</a>”, scriitorul povesteÈte cu multă sinceritate dificultăÈile prin care a trecut în perioada de doliu pentru pierderea celei pe care-o iubise atât de mult. Naufragiat în tristeÈe, chiar dacă prietenii îi tot amintesc faptul că doliul durează doi ani, scriitorul nu poate depăÈi suferinÈa iscată după moartea celei care i-a dat viaÈă. AÈadar, la doi ani de la dispariÈia mamei sale, autorul se decide să-Èi transforme jurnalul doliului în carte, oferind cuvintelor alt statut: „De la moartea mamei tale, nu mai vrei să mergi înainte!“ opinase Alain, medicul meu curant. Dincolo de această simbolistică, trupul chiar nu-mi mai apără spiritul, provocându-mi durere fizică mai degrabă decât tristeţe, inflamare în loc de amărăciune? Durerea pansează disperarea.”</p>
<p>Scriitorul acceptă intensitatea sentimentelor Èi purcede în tainiÈele suferinÈei.Volumul, care nu e nici jurnal, nici roman propriu-zis, începe cu moartea subită a mamei sale Jeannine, în vârstă de 87 de ani, în apartamentul ei din Sainte-Foy-lès-Lyon. O mamă adorată, încă frumoasă Èi vioaie &#8211; împreună, mergeau la Festivalul d&#8217;Avignon în fiecare vară (începând încă din 1975). Încă într-o stare bună de sănătate, îi amintea mereu că fusese campioană a FranÈei la sprint în 1954. Glisând între evocarea trecutului fericit Èi consemnarea prezentului, cartea capătă accentele unei veritabile pledoarii pentru viaÈă: „În zilele în care transpirăm în mijlocul cuptorului avignonez, mă retrag la umbra casei şi încerc să înţeleg ce din mine vine de la mama. Inventarul mă uşurează. (&#8230;) Mă amuză defectele noastre comune: faptul că ne trezim greu dimineaţa, dar nu putem adormi seara, neastâmpărul de la miezul nopţii care ne împiedică să ajungem în pat înainte de a ne fi învârtit ca un titirez, de a fi pus în ordine şi parcurs coridoare şi scări pentru a îndeplini mii de sarcini superflue.” Fiul documentează, în tulburătoarele pagini ale acestei confesiuni, cei doi ani în care parcurge traseul de la deznădejde la conÈtientizarea «datoriei de a fi fericit» – singura cale de a-Èi omagia mama.</p>
<p>În acest răstimp, se confruntă cu sentimente contradictorii, momente-cheie, clipe de cumpănă Èi deapănă amintiri de-o viaÈă. De la o vârstă fragedă, autorul a trăit cuprins de teama de a-Èi pierde mama. Chiar dacă această frică nu mai este necesară, Éric-Emmanuel Schmitt rămâne, totuÈi, greu de consolat &#8211; lacrimile Èi suferinÈa intimă care se somatizează sub forma durerii de la genunchiul drept care îl împiedică să meargă în aceste lungi luni de doliu. De la mama sa a moÈtenit cultul artelor Èi teatrului, al literaturii Èi al scrisului, gustul pentru călătorii Èi gastronomie, simÈul umorului Èi plăcerea bucuriei: „Mi-a transmis cultul artelor, literaturii, gustul pentru călătorii şi o gură aptă pentru gastronomie. Nu sunt doar carne din carnea ei, sunt suflet din sufletul ei.” Scriitorul evocă o dragoste care poate părea prea posesivă Èi exclusivă, mai ales că a fost însoÈită, de-a lungul copilăriei autorului, de o respingere viscerală a tatălui său, Paul (decedat Èi el în urmă cu câÈiva ani). Acest tată, kinetoterapeut Èi sportiv desăvârÈit, fusese profesor de judo în timpul verilor petrecute în familie, în centrul de agrement Beauvallon, din Var. În timpul unei sesiuni de autografe la Strasbourg, autorul a fost abordat de doi concetăÈeni din Beauvallon, care îi lansează o provocare:„Avem dezvăluiri despre tine Èi tatăl tău. Este absolut necesar să le cunoÈti”. Drept urmare, în timp ce golea apartamentul din Lyon, autorul a găsit celebrele jurnale ale mamei sale: le devorează, sperând să găsească dezvăluiri despre originile sale.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Éric-Emmanuel Schmitt mărturiseÈte că în timpul acestui calvar teribil, credinÈa nu i-a fost o mângâiere, dimpotrivă i-a ascuÈit durerea.TentaÈia de a se sinucide îi trece prin minte într-o croazieră: „Gândul meu a fost spulberat pentru că trupul meu a rămas de partea vieÈii”- îÈi aminteÈte el. „Stăteam acolo, nemiÈcat, hipnotizat de valuri.” Autorul are nevoie de recâÈtigarea lentă a echilibrului, iar revenirea e anevoioasă. DeÈi e un optimist, scriitorul încă îÈi mai caută bucuria sub straturile groase de tristeÈe, îngrijorare Èi chiar angoasă. EmoÈionanta incursiune în viaÈa personală a scriitorului ne dezvăluie latura profund umană, devoalând o făptură vulnerabilă, fragilizată în faÈa pierderii mamei. Schmitt scrie despre relaÈia complicată cu defunctul său tată, despre munca sa de autor complet, despre momentele la limita dintre viaÈă Èi moarte prin care a trecut una dintre fiicele sale vitrege Èi despre cum toate acestea l-au ajutat să se regăsească. Autorul a găsit mântuirea în acÈiune. «Îngenunchează Èi vei găsi credinÈă», a spus Pascal. Pentru scriitorul franco-belgian salvarea a venit din scris Èi joc: „<em>Écris, joue, et tu retrouveras le bonheur.</em>”/„Scrie, joacă-te Èi vei regăsi fericirea.” Deplin conÈtient că nu mai e copilul nimănui, se hotărăÈte să rămână «un copil», trăind prezentul pe deplin. Un aspect deosebit al acestui tom eseistic îl reprezintă faptul că Éric-Emmanuel Schmitt evocă, de asemenea, &#8211; ceea ce face rar &#8211; viaÈa de zi cu zi în Belgia &#8211; înconjurat de cei trei câini japonezi &#8211; Èi multiplele sale activităÈi de scriitor, regizor, compozitor, actor &#8211; în special pentru spectacolele sale din FranÈa. În fapt, opera sa îl ajută să iasă din depresie. Pierderea mamei îi oferă orizontul unei vieÈi viitoare: „Nu m-am erijat niciodată în fiu rebel, rămân un moştenitor. Scrisul meu, axă a propriului destin, a pasionat-o dinainte de naşterea mea. A avea un vlăstar dramaturg şi romancier nu a uimit-o. De fapt, i-am păstrat înclinaţiile şi i-am împlinit anumite dorinţe.Viaţa mea: opera ei.”</p>
<p>Întreg volumul conÈine slăbiciunea unui băieÈel abandonat Èi cuvintele unui magician capabil să convoace trecutul cu scopul de a înfrunta prezentul Èi viitorul. Figura solară a mamei care nu l-a lăsat niciodată să cedeze în faÈa neputinÈelor îl călăuzeÈte în continuare pe scriitorul care se pune în slujba datoriei de a fi fericit. Bunăoară, scriitorul schimbă statutul amintirilor Èi nu le mai lasă să-i golească sufletul, ci să-l îmbogăÈească. Schimbându-Èi perspectiva, transformă amintirile în pagini evocatoare, pline de lumină. Stilul clar, scriitura plăcută, ideea profundă îmbrăcată în cuvinte cizelate, slalomul printre amintiri Èi prezentul autorului îmbie cititorul să dea pagina mai departe, urmându-i parcursul presărat cu maxime: „Nu există fericit ca un fost nefericit”. Pentru a se reconstrui Èi, în cele din urmă, a trăi fericit, scriitorul a încercat să aducă la viaÈă toate darurile primite de la mama sa:„Moartea nu a expulzat-o din viaţa mea. Din contră, am devenit monumentul ei.” Treptat, neobositul autor îmblânzeÈte inacceptabilul. Pentru a-i aduce un omagiu mamei sale, Jeannine, o femeie energică Èi luminoasă, Éric-Emmanuel Schmitt a ales renaÈterea, oferind cititorilor o generoasă lecÈie de viaÈă.</p>
<div id="attachment_32621" style="width: 742px" class="wp-caption alignnone"><img aria-describedby="caption-attachment-32621" class="wp-image-32621" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/03/Jurnalul-unei-iubiri-pierdute-195x300.jpg" alt="" width="732" height="1126" /><p id="caption-attachment-32621" class="wp-caption-text">Jurnalul unei iubiri pierdute, Editura: Humanitas Fiction 2021 Coperta: Angela Rotaru © Humanitas</p></div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/10/89.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/madalina-dumitrache/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Mădălina Dumitrache</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura Èi că întotdeauna “Les <em>beaux esprits se rencontrent</em><em>”</em>.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Addthis" target="_self" href="https://www.facebook.com/madalina.dumitrache.3" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-addthis" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 448 512"><path fill="currentColor" d="M400 32H48C21.5 32 0 53.5 0 80v352c0 26.5 21.5 48 48 48h352c26.5 0 48-21.5 48-48V80c0-26.5-21.5-48-48-48zm-32 252c0 6.6-5.4 12-12 12h-92v92c0 6.6-5.4 12-12 12h-56c-6.6 0-12-5.4-12-12v-92H92c-6.6 0-12-5.4-12-12v-56c0-6.6 5.4-12 12-12h92v-92c0-6.6 5.4-12 12-12h56c6.6 0 12 5.4 12 12v92h92c6.6 0 12 5.4 12 12v56z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:mad&#097;l&#105;&#110;a&#046;d&#117;&#109;&#105;t&#114;&#097;&#099;&#104;&#101;&#064;&#121;mail&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>