”Ține minte”
Charles Bukowsky
există întotdeauna cineva sau ceva
care te așteaptă,
ceva mult mai puternic, mult mai inteligent
mai diavolesc, mai blând, mai durabil,
ceva cu mult mai mare, mai bun
mai rău, ceva cu ochi de tigru, fălci de rechin,
ceva mai nebunesc decât nebunia însăși,
mai normal decât orice normalitate
există întotdeauna cineva în așteptarea ta
în timp ce te încalți
sau dormi
sau când duci gunoiul
sau îți drăgălești pisica
sau te speli pe dinți
sau sărbătorești ceva
întotdeauna va fi cineva sau ceva
așteptându-te pe tine
ține minte bine lucrul acesta
ca atunci când se va întâmpla
să fii pregătit pe deplin
între timp, îți doresc să ai o zi perfectă
dacă mai ești pe-aici.
Eu cred că mai sunt-
Tocmai m-am ars la degete
cu țigara asta.
Traducerea: Andra Tischer
De ce să-l citim pe Charles Bukowski?
Pentru că uneori, ca să ajungi la inimă, trebuie să treci prin rugină.
Pentru că nu toți poeții scriu despre trandafiri, unii scriu despre scrum și șanțuri.
Pentru că Bukowski nu te mângâie. Te scutură. Și după ce te-a făcut praf — te lasă cu o frază care îți luminează toată durerea.
Citim Bukowski nu pentru că e „frumos”. Ci pentru că e adevărat.
Pentru că nu se teme de urât, de greșit, de rușine. Pentru că acolo unde majoritatea pun machiaj, el pune lumină.
Scrie despre ratare cu onestitatea cu care alții scriu despre succes. Scrie despre femei, despre alcool, despre singurătate, despre salarii minime și camere ieftine — dar printre toate astea, pulsează o tandrețe sfâșiată, o nevoie de iubire pe care nu a știut s-o ceară altfel decât cu pumnii strânși.
Bukowski nu e doar un autor. E un simptom.
Este vocea celor care se simt mici, urâți, uitați — dar încă visează.
Este poezia celor care n-au curajul să spună „ajută-mă”, dar pot scrie: „Am așteptat să treacă ploaia, dar n-am știut că era în mine.”
Îl citim pentru că e crud, dar uman. Cinic, dar viu.
Pentru că a trăit ca un om căzut, dar a scris ca un om care nu s-a lăsat.
Citim Bukowski pentru că ne face să nu ne rușinăm că suntem imperfecți.
Și pentru că, undeva printre paginile lui, găsim — murdar, dar neclintit — adevărul că a fi om înseamnă și să sângerezi frumos.
***
Excerpt in English – for our international readers:
The voice of Charles Bukowski: The Tenderness Beneath the Ashes
Bukowski didn’t write to be liked. He wrote to bleed — honestly, messily, and without apology. But behind the bar fights and broken poems, there was always a man who longed for gentleness, for arms that held tighter when he stopped pretending he didn’t care.
This article offers a portrait of Bukowski beyond the myth — a look into his quiet hunger for connection, his rare but unforgettable tenderness, and the poetry that lived not only in whiskey-soaked nights, but in the silence of being truly held.
Citiți și Dă-mi o femeie vie în seara asta…