”Ține minte”

Charles Bukowsky

există întotdeauna cineva sau ceva

care te așteaptă,

ceva mult mai puternic, mult mai inteligent

mai diavolesc, mai blând, mai durabil,

ceva cu mult mai mare, mai bun

mai rău, ceva cu ochi de tigru, fălci de rechin,

ceva mai nebunesc decât nebunia însăși,

mai normal decât orice normalitate

există întotdeauna cineva în așteptarea ta

în timp ce te încalți

sau dormi

sau când duci gunoiul

sau îți drăgălești pisica

sau te speli pe dinți

sau sărbătorești ceva

întotdeauna va fi cineva sau ceva

așteptându-te pe tine

ține minte bine lucrul acesta

ca atunci când se va întâmpla

să fii pregătit pe deplin

între timp, îți doresc să ai o zi perfectă

dacă mai ești pe-aici.

Eu cred că mai sunt-

Tocmai m-am ars la degete

cu țigara asta.

 

Traducerea: Andra Tischer

De ce să-l citim pe Charles Bukowski?

Pentru că uneori, ca să ajungi la inimă, trebuie să treci prin rugină.

Pentru că nu toți poeții scriu despre trandafiri, unii scriu despre scrum și șanțuri.
Pentru că Bukowski nu te mângâie. Te scutură. Și după ce te-a făcut praf — te lasă cu o frază care îți luminează toată durerea.

Citim Bukowski nu pentru că e „frumos”. Ci pentru că e adevărat.
Pentru că nu se teme de urât, de greșit, de rușine. Pentru că acolo unde majoritatea pun machiaj, el pune lumină.
Scrie despre ratare cu onestitatea cu care alții scriu despre succes. Scrie despre femei, despre alcool, despre singurătate, despre salarii minime și camere ieftine — dar printre toate astea, pulsează o tandrețe sfâșiată, o nevoie de iubire pe care nu a știut s-o ceară altfel decât cu pumnii strânși.

Bukowski nu e doar un autor. E un simptom.
Este vocea celor care se simt mici, urâți, uitați — dar încă visează.
Este poezia celor care n-au curajul să spună „ajută-mă”, dar pot scrie: „Am așteptat să treacă ploaia, dar n-am știut că era în mine.”

Îl citim pentru că e crud, dar uman. Cinic, dar viu.
Pentru că a trăit ca un om căzut, dar a scris ca un om care nu s-a lăsat.

Citim Bukowski pentru că ne face să nu ne rușinăm că suntem imperfecți.

Și pentru că, undeva printre paginile lui, găsim — murdar, dar neclintit — adevărul că a fi om înseamnă și să sângerezi frumos.

***

Excerpt in English – for our international readers:
The voice of Charles Bukowski: The Tenderness Beneath the Ashes
Bukowski didn’t write to be liked. He wrote to bleed — honestly, messily, and without apology. But behind the bar fights and broken poems, there was always a man who longed for gentleness, for arms that held tighter when he stopped pretending he didn’t care.

This article offers a portrait of Bukowski beyond the myth — a look into his quiet hunger for connection, his rare but unforgettable tenderness, and the poetry that lived not only in whiskey-soaked nights, but in the silence of being truly held.

Citiți și Dă-mi o femeie vie în seara asta…