<p>CÂT DE EGOIÈTI POT FI &#8211; CÂTEODATĂ &#8211; OAMENII MARI</p>
<p><em> </em><em>“Dup</em><em>ă</em><em> c</em><em>î</em><em>teva minute se v</em><em>î</em><em>ra </em><em>È</em><em>i el </em><em>î</em><em>n a</em><em>È</em><em>ternut. Vis</em><em>ă</em><em> un vis ciudat. Se f</em><em>ă</em><em>cea, </em><em>î</em><em>n vis, </em><em>că</em><em> mama </em><em>È</em><em>i tata jucau mingea pe spa</em><em>È</em><em>iul verde din fa</em><em>È</em><em>a blocului. Mama avea </em><em>î</em><em>n m</em><em>î</em><em>n</em><em>ă</em><em> o minge mare, ro</em><em>È</em><em>ie, pe care </em><em>i</em><em>-o arunca tatii. Tata o prindea </em><em>È</em><em>i </em><em>i</em><em>-o arunca </em><em>î</em><em>napoi pentru ca mama, imediat, s</em><em>ă</em><em> procedeze la fel. Cu toate c</em><em>ă</em><em> se jucau &#8211; altfel de ce </em><em>îÈ</em><em>i pasau mingea? &#8211; erau am</em><em>î</em><em>ndoi m</em><em>î</em><em>nio</em><em>È</em><em>i. El.<strong> Ionu</strong></em><strong><em>È</em></strong><strong><em>, sta deoparte </em></strong><strong><em>È</em></strong><strong><em>i era tare ne</em></strong><strong><em>că</em></strong><strong><em>jit</em></strong><em> c</em><em>ă</em><em> mama </em><em>È</em><em>i tata, ei, oameni mari, jucau mingea tocmai acolo, pe spa</em><em>È</em><em>iul verde, unde p</em><em>î</em><em>n</em><em>ă</em> <em>È</em><em>i copiii mici </em><em>È</em><em>tiau c</em><em>ă</em><em> este interzis. Voia s</em><em>ă</em><em> le atrag</em><em>ă</em><em> aten</em><em>È</em><em>ia, dar cu toate sfor</em><em>Èă</em><em>rile pe care le f</em><em>ă</em><em>cea nu izbutea s</em><em>ă</em><em> articuleze m</em><em>ă</em><em>car un singur cuv</em><em>î</em><em>nt. Era nec</em><em>ă</em><em>jit c</em><em>ă</em><em> dintr-un moment </em><em>î</em><em>n altul ar putea s</em><em>ă</em><em>&#8211;</em><em>i</em><em> vad</em><em>ă</em><em> careva dintre locatarii blocului, poate nesuferita de B</em><em>î</em><em>rs</em><em>ă</em><em>neasca, </em><em>È</em><em>i s</em><em>ă</em><em>&#8211;</em><em>i</em><em> fac</em><em>ă</em><em> de ru</em><em>È</em><em>ine.</em></p>
<p><em> </em><em>Dar, la un moment dat, nu mai fu nec</em><em>ă</em><em>jit c</em><em>ă</em><em> p</em><em>ă</em><em>rin</em><em>È</em><em>ii s</em><em>ă</em><em>i erau pe punctul de a se face de ru</em><em>È</em><em>ine. <strong>Era acum disperat</strong> fiindc</em><em>ă</em><em> descoperise, </em><em>î</em><em>ntre timp, c</em><em>ă</em><em>, de fapt, mingea nu era minge, ci el, Ionu</em><em>È</em><em>, </em><em>î</em><em>n chip de minge. C</em><em>ă</em><em>, de fapt, mama </em><em>Èi</em><em> tata </em><em>îÈ</em><em>i aruncau, m</em><em>î</em><em>nio</em><em>È</em><em>i, unul-altuia, nu mingea, ci pe el, copilul lor.”</em></p>
<p>Romanul “Johnny Boambă”m-a fascinat Èi în anii ‘70 când mi-a căzut prima oară în mână, Èi mai târziu. Am tot recitit cartea aceasta pentru adolescenÈi pentru că, deÈi s-au schimbat vremuri, regimuri, sisteme, problema a rămas, ba chiar s-a acutizat. Elevii-problemă (cum erau numiÈi generic înainte de 1990) deranjează: colegi, profesori, societate. Delicatul IonuÈ transformat în Johnny Boambă a petrecut câÈiva ani ‘acolo’. Ce sau unde este ‘acolo’?</p>
<p><em>“</em><em>Î</em><em>n cei trei ani pe care </em><em>î</em><em>i petrecuse <strong>acolo</strong>, ascult</em><em>â</em><em>nd ce povesteau ceilal</em><em>È</em><em>i despre ta</em><em>È</em><em>ii </em><em>È</em><em>i despre mamele lor, </em><em>î</em><em>n</em><em>È</em><em>elese c</em><em>ă</em><em> existau ta</em><em>È</em><em>i, c</em><em>ă</em><em> existau mame numai cu numele </em><em>È</em><em>i c</em><em>ă</em><em> dac</em><em>ă</em><em> ei, copiii lor, ajunseser</em><em>ă</em><em> huligani, vagabonzi sau ho</em><em>È</em><em>i, aceasta se datora faptului c</em><em>ă</em><em> asemenea buruienilor de pe c</em><em>â</em><em>mp crescuser</em><em>ă</em><em> singuri, la voia </em><em>î</em><em>nt</em><em>â</em><em>mpl</em><em>ă</em><em>rii. … </em><em>Î</em><em>n</em><em>È</em><em>elesese, ascult</em><em>â</em><em>nd ce povesteau ceilal</em><em>È</em><em>i b</em><em>ă</em><em>ie</em><em>È</em><em>i, c</em><em>â</em><em>t de egoi</em><em>È</em><em>ti puteau fi, c</em><em>î</em><em>teodat</em><em>ă</em><em>, oamenii mari </em><em>È</em><em>i cum <strong>el niciodat</strong></em><strong><em>ă</em></strong><strong><em>, absolut niciodat</em></strong><strong><em>ă</em></strong><strong><em> nu va trebui s</em></strong><strong><em>ă</em></strong><strong><em> le semene, atunci c</em></strong><strong><em>â</em></strong><strong><em>nd va </em></strong><strong><em>î</em></strong><strong><em>nceta s</em></strong><strong><em>ă</em></strong><strong><em> mai fie copil</em></strong><em>.”</em></p>
<p><em> </em>În rest, vă las să descoperiÈi singuri povestea. E păcat să rataÈi o asemenea lectură.</p>
<p>În definitiv, ce le lipseÈte copiilor de simt nevoia să devină obraznici, enervanÈi, agresivi?</p>
<p><em>“- Ce </em><em>È</em><em>i-a lipsit? N-ai avut ce m</em><em>î</em><em>nca? Ce </em><em>î</em><em>mbr</em><em>ă</em><em>ca? </em><em>È</em><em>i-ai dorit un lucru care mi-a stat </em><em>î</em><em>n putin</em><em>Èă</em><em> s</em><em>ă</em> <em>È</em><em>i-l procur </em><em>È</em><em>i te-am refuzat? N-ai avut un ban pentru o pr</em><em>ă</em><em>jitur</em><em>ă</em><em>, pentru c</em><em>ă</em><em>r</em><em>È</em><em>ile care ai dorit s</em><em>ă</em> <em>È</em><em>i le cumperi, pentru un bilet la cinema sau la teatru?”</em></p>
<p><em> </em>Parcă sună cunoscută întrebarea aceasta, rostită de atâÈia părinÈi disperaÈi de comportamentul copiilor. Răspunsul vine natural:</p>
<p><em>“- Recunosc, mama, nimic nu mi-a lipsit din toate acestea. … M-ai lipsit, totu</em><em>È</em><em>i, de ceva foarte, foarte important … Dac</em><em>ă</em><em> dumneata nu-</em><em>È</em><em>i dai singur</em><em>ă</em><em> seama, eu n-am s</em><em>ă</em><em>&#8211;</em><em>È</em><em>i spun. </em><em>È</em><em>i apoi, chiar dac</em><em>ă</em> <em>È</em><em>i-a</em><em>È</em><em> spune, tot nu m-ai </em><em>î</em><em>n</em><em>È</em><em>elege, tot nu mi-ai da dreptate.”</em></p>
<p>Am auzit de atâtea ori dialogul acesta, între părinÈi exasperaÈi, sătui să tot primească reproÈuri pentru comportamentul copilului Èi fiica sau fiul care nu reuÈesc să îÈi exprime suferinÈa. Pentru că dorul este o suferinÈă care macină. În volumul menÈionat, mama îÈi trăieÈte noua dragoste cu toată fiinÈa, uitând că fiul ei este cel mai important. Sau aÈa ar trebui să fie.</p>
<p>Astăzi, copiii sunt parcaÈi la Ècoala, la after/ before school, la grădiniÈe cu program lung. Sau cluburi, cercuri, meditatori, bone. Copiii îÈi vad părinÈii dimineaÈa, la micul dejun (dacă este timp pentru o gustare calmă, la masă; dacă nu, sunt îmbarcaÈi în maÈină Èi li se cumpără ceva de la chioÈcul de la colÈul Ècolii, că doar pot mânca Èi în recreaÈie; cu colegii, pentru socializare, cică). Următoarea înâalnire este seara, când toata lumea este obosită, nervoasă după o zi de muncă, frustrări, claxoane în trafic, ÈedinÈe prelungite, teme nesfârÈite.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Întrebarea de bază nu este “Ce te-a necăjit azi? Ce te-a bucurat mult azi? Ai nevoie de o îmbrăÈiÈare?”, ci “Èi-ai terminat temele? Ce note ai luat? Aoleo, Èi-ai stricat media.” Sigur că părinÈii absenÈi au gasit modalităÈi de a recupera: o vizită în mall (eventual cu cât mai mulÈi colegi de clasă, pentru … socializare!!!), telefonul, îmbrăcămintea Èi încălÈămintea la modă. Timpul petrecut în familie s-a redus drastic. Să fim cinstiÈi: în special pentru că mulÈi părinÈi nu prea mai au chef de copii. Se plictisesc cu ei. Nu îi mai înÈeleg (oare de ce?), se simt depăÈiÈi de situaÈie Èi generaÈie (oare de ce?), preferă să se afunde cu toÈii în mrejele unui ecran (aici nu mai e loc de întrebări: ecranul este astăzi înlocuitor de figură maternă, figură paternă, educator, învăÈător spiritual, orice).</p>
<p>Profesorii atenÈionează că elevii au o putere de concentrare din ce în ce mai slabă, că se plictisesc, că sunt dezinteresaÈi, că deranjează, că Èi-au pierdut respectul pentru orice Èi oricine, că devin tot mai agresivi. Este din ce în ce mai evident că cei mici nu sunt fericiÈi &#8211; telefonul de ultimă generaÈie este doar un tratament de tip vulcanizare pentru a cârpi &#8211; fără succes &#8211; dezinteresul din familie. De fapt, aici este problema. Nu este acum momentul pentru o discuÈie amplă despre balanÈa <strong>cuplu vs familie</strong>.</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/04/cop.jpg"><img class="aligncenter size-thumbnail wp-image-21133" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/04/cop-373x299.jpg" alt="" width="373" height="299" /></a></p>
<p>Unii părinÈi cer ajutorul terapeuÈilor pentru copiii lor care se luptă cu ADHD, ADD, anxietate, depresie, tulburÈri (de învăÈare, de somn, alimentare), adicÈie, dependenÈă, percepÈie alterată a realităÈii, regresii, somatizări. AlÈii preferă să susÈină că atitudinea blazată sau deplasată, indiferenÈa, agresivitatea copiilor sunt doar rezultatul educaÈiei moderne Èi că aÈa le va fi bine în viaÈă micuÈilor. In acest timp, copiii rămân însă victimele nefericirii. Pentru că adolescenÈii din jurul nostru pe care îi catalogăm uneori ca fiind ineducabili sunt nefericiÈi. Nefericirea lor vine din lipsa iubirii; telefoanele de marcă, încălÈămintea de marcă, Èosetele de marcă, chiloÈii de marcă nu suplinesc iubirea. Dacă am căuta atent prin caietele lor, am descoperi mesaje care ne-ar pune pe gânduri. Dar nu e frumos să le violăm spaÈiul intim, nu? Unii îndrăznesc să îÈi pună gândurile pe hârtie, anonim. Oare ce ar răspunde mama căreia i-a fost adresată întrebarea “<a href="https://bel-esprit.ro/vrei-sa-fii-iar-mama-mea/">Vrei să fii iar mama mea?</a>”</p>
<p>Când nu ajung nici la terapie, nici nu au către cine să se îndrepte pentru a suplini familia absentă (în orice mod), copiii ajung la Jurnalul de Ètiri: adolescent care Èi-a atacat profesoara, elev cu mitraliera la Ècoală, o clasă întreagă refuză să mai meargă la Ècoală de teama unui coleg, adolescent care Èi-a ucis bunica, prostituata de 11 ani care a umplut un sat întreg de sifilis. Aici nu mai e vorba de câtă atenÈie sau iubire i se oferă copilului acasă, ci de supravieÈuire. Fiecare caz de bullying din clasă are în spate o poveste acasă. Nespusă, ascunsă cu grijă sub preÈ, neobservată (oare?) de nimeni din jur: vecini, familie lărgită, Ècoală etc.</p>
<p><em>&#8230; dimine</em><em>È</em><em>ile de la </em><em>È</em><em>coal</em><em>ă</em><em> erau ca ni</em><em>È</em><em>te recrea</em><em>È</em><em>ii </em><em>î</em><em>n via</em><em>È</em><em>a ei zbuciumat</em><em>ă</em><em>, care </em><em>î</em><em>ncepea abia dup</em><em>ă</em><em> ce ajungea acas</em><em>ă</em><em>. N-apuca niciodat</em><em>ă</em><em> s</em><em>ă</em><em> se dezmeticeasc</em><em>ă</em><em>, pentru c</em><em>ă</em><em>, de cum intra pe u</em><em>Èă</em><em>, tat</em><em>ă</em><em>l ei o </em><em>Èi</em><em> lua </em><em>î</em><em>n primire. Mai ales el, de</em><em>È</em><em>i nici maic</em><em>ă</em><em>-sa nu era mai breaz</em><em>ă</em><em>. Am</em><em>â</em><em>ndoi urlau ca demen</em><em>È</em><em>ii <strong>du-te s</strong></em><strong><em>ă</em></strong><strong><em> iei o sticl</em></strong><strong><em>ă</em></strong><strong><em> de </em></strong><strong><em>È</em></strong><strong><em>uic</em></strong><strong><em>ă</em></strong><strong><em> de la Grebl</em></strong><strong><em>ă</em></strong><strong><em>! Hai, f</em></strong><strong><em>ă</em></strong><strong><em>, mi</em></strong><strong><em>È</em></strong><strong><em>c</em></strong><strong><em>ă</em></strong><strong><em>-te-n pizda m</em></strong><strong><em>ă</em></strong><strong><em>-tii.</em></strong><em>”</em> ScuzaÈi limbajul, dar asta e situaÈia. “Lizoanca” Doinei RuÈti nu e chiar inventată. Hai să ne uităm cu atenÈie în jur.</p>
<p>Pe la începutul anilor ‘90 am realizat un interviu cu niÈte adolescenÈi. La puÈcăria de copii, aÈa îi ziceau în circuit închis. Adică la Penitenciarul pentru minori de la GăeÈti, un fel de centru de reeducare adaptat oarecum vremurilor de după 1989.</p>
<p>După discuÈia cu tinerii, am vorbit cu un pedagog. Mi-a spus: “<strong>ĂÈtia nu sunt în stare să iubească. Pur Èi simplu nu pot. <a href="https://bel-esprit.ro/pelikanblut/">Le lipseÈte ceva</a>. Nu mai e nimic de făcut pentru ei.</strong>” Atunci nu am înÈeles. Acum însă mă întreb de ce nu se vorbeÈte mai mult despre RAD &#8211; tulburarea reactivă de ataÈament sau DSED &#8211; tulburare de dezinhibiÈie socială. Sunt des confundate cu autismul sau cu provocarea de opoziÈionism provocator Èi apar în copilăria mică, în cazuri de <a href="https://bel-esprit.ro/copilul-problema/">neglijenÈă</a>, maltratare, schimbare în mod repetat a celor care au grijă de copil etc.</p>
<p>Tindem să înregimentăm copiii în grădiniÈe sau creÈe de la 2 ani, sau chiar mai devreme. Cum se mai formează legătura cu părinÈii dacă cea mai mare parte a zilei o petrec cu niÈte străini? Stabilirea unor <a href="https://www.facebook.com/cristina.stefanescu.100/posts/pfbid026M6H88ByjWbE2fKGScZX7FeFvdr9a22eKNNKqtmgyfvCmuKM6xKctt1mqzMY24Abl">relaÈii de familie puternice</a> este cea mai bună metodă de prevenire a tulburărilor de acest fel.</p>
<p>O familie disfuncÈională poate fi toxică pe termen lung, în timp ce una monoparentală poate asigura liniÈtea copilului. Poate e timpul să ne aplecăm cu mai multă răbdare asupra factorilor care au dus la explozia de agitaÈie Èi agresivitate în rândul copiilor Èi adolescenÈilor Èi să creăm pârghii de susÈinere în asemenea situaÈii. NiÈte cursuri pentru cei care urmează să devină părinÈi ar fi însă o idee, pentru a-Èi da seama dacă îÈi doresc cu adevărat o familie sau este important să rămână doar un cuplu. Transformarea Ècolii în agenÈie de baby-sitter nu este o soluÈie.</p>
<p><!--more--></p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="EaM7ZYaBWp"><p><a href="https://bel-esprit.ro/o-scoala-a-parintilor-si-o-scoala-a-copiilor/">O Ècoală a părinÈilor Èi o Ècoală a copiilor</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; clip: rect(1px, 1px, 1px, 1px);" title="&#8220;O Ècoală a părinÈilor Èi o Ècoală a copiilor&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/o-scoala-a-parintilor-si-o-scoala-a-copiilor/embed/#?secret=Q6OO0gtJdY#?secret=EaM7ZYaBWp" data-secret="EaM7ZYaBWp" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/06/4d5c25db-72c5-4951-875a-27f0b9497cc3.jpg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/cristina-stefanescu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Cristina Ştefănescu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#097;n&#110;&#101;.&#099;&#114;&#105;&#115;ti&#110;&#097;.&#115;t&#101;f&#097;nesc&#117;&#064;g&#109;&#097;i&#108;&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
Ce ți-a lipsit?
tumblr.com