În relațiile de iubire, problemele nu apar ca o normalitate a iubirii. Adevărata dragoste este dătătoare de viață. Este o energie cuprinzătoare, hrănitoare, care nu cunoaște limite și care vindecă. Iubirea nu doare.
A fi implicat într-o relație care se zbate pentru a supraviețui este echivalentul unei dureri.
Ce se întâmplă când avem o durere? Nu mai suntem noi înșine.
Capacitatea, bucuria de a trăi creativ seacă pe măsură ne durerea ne răpește concentrarea. Suntem tentați să căutăm alinare în remedii rapide: medicamente, oameni și evenimente din afara vieții noastre, iar rezultatul frecvent sunt obsesiile și adicțiile. Atunci când atașamentul se proiectează asupra unei persoane, aceasta poate conduce la o iubire adictivă.
Ce e iubirea adictivă ?
Iubirea adictivă se referă la dependența de cineva exterior sinelui în încercarea de a răspunde unor nevoi nesatisfăcute, de a evita temeri sau suferință emoțională, de a rezolva probleme și de a menține echilibrul. În mod paradoxal, iubirea adictivă se naște din încercarea de a ține viața sub control, tentativă soldată cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva decât propriei ființe.
Dependența de iubire poate să includă sau nu o componentă sexuală sau romantică. Însă atunci când obiectul iubirii a fost/este partenerul romatic și/sau sexual miza este foarte mare.
Experiența umană nu cunoaște putere mai mare ca cea a iubirii sexuale. De fapt, sexul este considerat unica experianță care afectează în mod profund toate cele trei niveluri ale plăcerii neurochimiei umane (excitație, sațietate și fantasmare).
Pentru mintea inconștientă, iubirea adictivă este ceva cât se poate de firesc, aceasta fiind resimțită ca o condiție necesară supraviețuirii. Intensitatea iubirii adictive este adesea direct proporțională cu instensitatea sentimentului nevoilor nesatisfăcute în copilărie, fiind asociată și cu o stimă de sine scăzută.
Dependenții de dragoste trăiesc cu iluzia că relația lor adictivă este cea care îi va ”elibera” de temerile lor.
Iubirea adictivă nu este ceva predestinat și nici o boală incurabilă, nici măcar în condițiile în care copilăria a trasat un drum direct spre dependență. O condiție de bază pentru a o depăși și a experimenta iubirea matură este accesarea puterii interioare – cunoaștere, înțelegere, loialitate, respect față de sine.
