„Call Me by Your Name” – o lecție despre iubire

Acest articol nu este un spoiler, ci o invitație la un film.. ”atipic”. Un film greu, complex, pe o temă deloc nouă (iubirea dintre maestru și ucenic se regăsește în ”Banchetul” lui Platon), un film de artă care te ține în suspans de la început până la final, ancorându-te când în extraz, când în agonie, dacă ar fi să parafrazăm o expresie celebră.

Luca Guadagnino, regizorul filmului simbolic intitulat „Call Me by Your Name”, e un maestru din toate punctele de vedere, mai ales în felul în care îmbracă acțiunea filmului, făcând spectatorul să digere mai ușor – să-i spunem – nonconformismul temei. Pelicula începe în vara anului 1983, într-un loc atât de fermecat, cu grădinile sale de un verde strălucitor, încât ai senzația că aparține unui basm sau că te afli într-una din grădinile Paradisului. Scena, după indicațiile din paratext, este „Undeva în nordul Italiei”. Un astfel de indiciu este o cheie de interpretare deliberată:  paradisul ar putea exista oriunde, dar că, odată ajuns la locul respectiv, este plin de detalii atât de  intense încât nu le uiți niciodată.

Luca Guadagnino abordează intriga insistând asupra problemelor existențiale care, adeseori, însoțesc cronica adolescenței. Mare parte din film se preocupă doar de modul în care un june bate la poarta maturității, dar este, firește, ispitit de tentații (senzualitatea decomplexată și bucuroasă) și de provocările sexualității (motivul central în jurul căruia gravitează întreaga regie).

Pelicula se aseamănă cu fabuloasele decoruri din provincia italiană; o frumusețe pură iradiază, iar simplitatea rămâne sursa multiplelor emoții. Întreaga regie a lui Guadagnino inspiră plăcerea comunicării, în redarea poveștii țesute între Elio și Olivier. Realizatorul se preocupă să proiecteze spectatorul într-un raport mai mult de natură emoțională decât intelectuală. (Mădălina Dumitrache, în Catchy.ro)

Un tânăr american pe nume Oliver (Armie Hammer) ajunge în casa profesorului Perlman (Michael Stuhlbarg) și a soției sale italiene, Annella (Amira Casar), al căror obicei este să-și petreacă verile acolo și de asemenea, să se întoarcă pentru Hanukkah. (Ca ei, Oliver este evreu; un prim plan arată Steaua lui David atârnată de un lanț în jurul gâtului său.) Profesorul, un expert american în arheologie clasică, are nevoie de un asistent anual, iar Oliver este alegerea din acest an. „Va trebui să-l suportăm timp de șase săptămâni lungi”, spune Annella, oftând. Nu suficient de mult, după cum se dovedește. Puteți trăi o viață întreagă în șase săptămâni.” Acolo se află și fiul lor, un adolescent pasionat de cărți și de muzică…

Nu doar dialogurile inteligențe și pline de subînțelesuri atrag atenția. „Call Me by Your Name” este, printre altele, un exercițiu de exprimare poliglotă, iar Elio (Timothée Chalamet) vorbește cu părinții și prietenii săi într-un amestec ușor de engleză, franceză și italiană, alunecând uneori între limbi în cursul unei singure conversații. 

Între Elio și Oliver se țese o relație bazată pe afinități culturale… Discuțiile lor matinale sau la siesta sunt adevărate peripluri prin frumusețea artei și a culturii din toate timpurile. Suntem, în timp, într-un crescendo abia palpabil, asaltați de relatările despre plăceri dăunătoare și despre voința masculină coercitivă impusă prin poftă, încât ne vine ca o ușurare să ne amintim de bucuria consensuală și binefacerile ei. „Nu vreau ca niciunul dintre noi să plătească pentru asta”, spune Oliver. Îndrăgostindu-se unul de celălalt, el și Elio se prăbușesc nu în eroare, cu atât mai puțin în păcat, ci într-un fel de androginie delirantă, ceea ce poate explica de ce părinții lui Elio, departe de a dezaproba, aprobă tacit pactul. Mai neobișnuit este că filmul se îndepărtează de sexualitate și devine evident mesajul subliminal citit dincolo de textul lui Platon despre androgin. De aici încolo, titlul filmului mi se pare explicabil. Fiecare dintre ei vede în celălalt părțile luminoase care s-au desprins, de-a lungul timpului, din puzzle-ul lor existențial.

Lecția este impresionantă, depinde de noi cum o primim: iubirea trece dincolo de granițe, de timp, de bucurii sau tristeți…

Deloc o pledoarie pentru genul de amor interzis! O altă perspectivă asupra iubirii, pe care Guadagnino o exprimă magistral.

Bogata ilustrație muzicală – de la Sufjan Stevens la Psychedelic Furs, trecând prin Giorgio Moroder, John Adams, Ryuichi Sakamoto, Satie și Ravel – îi conferă acestei povești o aură de profunzime.

Scenariul: James Ivory, Luca Guadagnino, Walter Fasano (după romanul Call Me By Your Name de André Aciman)

Imaginea: Sayombhu Mukdeeprom

Decorurile: Samuel Deshors

Costumele: Giulia Piersanti

Sunetul: Yves-Marie Omnes

Un palmares impresionant:

Premii, nominalizări:

Premiile Oscar, 2018

Premii Globul de Aur, 2018

Premii BAFTA, 2018:

Premii Berlin, 2017:

Bel Esprit