„Birds of Prey” – cronică de film
Deși nu sunt o fană a filmelor de acțiune sau a benzilor desenate, acest film poate fi analizat dintr-o perspectivă psihologic-existențialistă și feministă, prin prisma personajului central, anti-eroina Harley Quinn. De asemenea, voi face o analogie cu filmul Suicide Squad din 2016, din perspectiva relației Jokerului cu Harley Quinn și a poziției acesteia în cele două filme, întrucât Birds of Prey reprezintă o continuare.
Pelicula Birds of Prey (and the Fantabulous Emancipation of One Harley Quinn) sau Păsări de pradă și fantastica Harley Quinn a fost lansată la Londra, în 29 ianuarie 2020, în regia lui Cathy Yan, scenariul fiind semnat de Christina Hodson. Filmul este realizat după seria de benzi desenate Birds of Prey, produse de DC Comics, reprezentând continuarea filmului Suicide Squad sau Brigada sinucigașilor din 2016, regizat de David Ayer, cu un scenariu semnat de David Ayer și John Osteander. A fost lansat în 1 august 2016, la New York, iar rolul lui Harley Quinn este interpretat de actrița Margot Robbie în ambele filme, rolul Jokerului din Suicide Squad fiind interpretat de Jared Leto.
Suicide Squad o prezintă pe Harley Quinn ca pe o variantă feminină a Jokerului, aceasta reprezentând „creația” lui, astfel încât relația toxică dintre cei doi anti-eroi poate fi înțeleasă drept o reinterpretare a mitului lui Pygmalion, în care Harley este Galateea Jokerului, care, după ce ia forma dorită de acesta, trezindu-se în noua sa viață alături de Joker, cade în dizgrație în pelicula din 2020, așa-zisa muză Harley dovedindu-se a nu fi mai mult decât un capriciu, respectiv o marionetă umană pentru Joker. Harley Quinn este alter-ego-ul psihiatrei Harleen Quinzel, care, în Suicide Squad, în încercarea de-al trata pe Joker, se pierde pe sine, îndrăgostindu-se de acesta, și compromițându-și cariera în mod irevocabil, alăturându-se circului și devenind o infractoare periculoasă și vânată de autorități, trăind o intensă și neobișnuită poveste de dragoste cu cel care i-a împins toate limitele posibile omenești, supunând-o unor traume de ordin psihic și fizic. După cum am menționat, este la îndemână să credem că Jokerul este zămislitorul lui Harley, însă el reprezintă, de fapt, punctul de răscruce din viața acesteia, elementul declanșator al irevocabilei turnuri, astfel încât Harleen Quinzel și Harley Quinn reprezintă cele două elemente antagonice ale aceleiași ființe, care, însă, se manifestă în deplinătatea puterii lor pe rând, în momente diferite ale vieții, cu toate că există anumite interferențe, anumite reminiscențe;
însăși Margot Robbie a declarat într-un interviu că Harley Quinn are reminiscențe din viața lui Harleen Quinzel, așa cum Harleen are momente de revoltă, o sete lăuntrică pentru pericol, prevestitoare pentru cea care va fi Harley.
Toxicitatea legăturii dintre Joker și Harley este marcată de cazanul cu substanțe toxice din uzina Ace Chemicals a orașului fictiv Gotham, în care Harley se aruncă orbește, așa cum orbește se aruncă în această dragoste care i-a marcat existența, la îndemnul Jokerului, acesta urmând-o la câteva secunde după aruncare: „Some people have the Eiffel Tower or Olive Garden. The Joker and I? Our love bloomed in a highly toxic industrial processing plant.” (Harley Quinn, Birds of Prey) Simbolic, acesta reprezintă punctul final al ritualului de inițiere al anti-eroinei în noua ei viață și tot simbolic, în Birds of Prey, după despărțirea de Joker, Harley a simțit nevoia de a provoca un accident în acea uzină pentru a putea trece mai departe: „It was the closure I needed.” (Harley Quinn, Birds of Prey). Putem observa în ambele filme, dar în special în Suicide Squad, faptul că Harley suferă de sindromul Stockholm, fiind dependentă până în punctul adorației față de cel care a abuzat-o. Finalul filmului Suicide Squad este marcat de Joker, care o ajută pe Harley să evadeze din închisoare, fiind similar finalului unui basm reinterpretat, în care prințul reprezintă un criminal psihopat, iar prințesa salvată de acesta este asemenea unui înger decăzut.
Birds of Prey are un preambul animat, în care Harley Quinn povestește, pe scurt și cu cinismul specific, viața ei până în momentul despărțirii de Joker, moment în care Harley este nevoită să fie pe cont propriu, fiind, de-acum, lipsită de protecția fostului ei partener. Astfel, aflăm că fetița Harleen avea un tată alcoolic, care a abandonat-o într-un orfelinat condus de maici. Acest episod poate fi interpretat din punct de vedere psihanalitic, dependența lui Harley față de Joker putând fi un rezultat al complexului jungian al Elektrei, asociat unei personalități co-dependente, care are tendința de a fi atrasă de bărbați indisponibili emoțional. De altfel, episodul în care Harley își surprinde prietenele vorbind despre incapacitatea acesteia de a fi independentă și nevoia ei de validare din partea unui mascul Alpha, este reprezentativ pentru această presupunere. Tot din introducerea făcută de Harley aflăm că Jokerul nu este prima sa dragoste, dar este cel care i-a marcat cel mai tare existența și că a fost agresată fizic la orfelinat, având încă de atunci anumite porniri violente specifice celei care va deveni mai târziu Harley Quinn, manifestate prin năzbâtii făcute în scopul răzbunării pe maicile care îi aplicau pedepse fizice. Copilăria defavorizată și relațiile dezamăgitoare pe care le-a avut înainte de Joker nu au oprit-o pe Harleen să-și dea doctoratul și să devină medic psihiatru, durerea determindând-o să se afunde în studiu, însă Jokerul este cel care a reușit să-i schimbe viața, Harley asemănând procesul îndrăgostirii cu aruncarea din avion fără parașută: „That`s when I met him, mr. J., my Joker. I lost all sense of who I was, I only had eyes for Puddin`.”.
Aceasta a fost nevoită să înțeleagă, treptat, pe parcursul aventurii ei din această nouă viață, că este lipsită de protecția Jokerului, deși a reuști să ascundă bine acest aspect până în momentul exploziei provocate la uzină: „Being the Joker`s girl gave me immunity, I could do whatever I wanted to who I wanted.”, care a marcat simbolic atât începutul relației lor, cât și finalul acestei legături. Harley susține că ea era capul multor isprăvi făcute împreună cu Joker, deși el își asuma toate meritele, așa cum fostul partener al detectivei Montoya și-a asumat meritele pentru un caz dificil rezolvat împreună, acesta ajungând căpitan, la fel ca în cazul învingerii lui Black Mask, respectiv Roman Sionis, moment în care Renee Montoya își dă demisia în semn de revoltă. Deși Jokerul nu o mai poate salva, au fost câteva momente în care Harley a fost salvată de femeile care vor forma mai târziu fundația de combatere a crimelor Birds of Prey: Renee Montoya, Helena Bertinelli (Huntress) și Dinah Lance (Black Canary). Acestor femei, alături de adolescenta Cassandra Cain, li s-au făcut numeroase nedreptăți, ceea ce le determină, în final, să acționeze împreună împotriva lui Roman Sionis, realizând că toate cinci sunt vânate de el și de armata lui de răufăcători, nu doar Cassandra este ținta, care a înghițit diamantul furat de ea, piatra prețioasă având inscripționate codurile pentru accesul la averea familiei mafiote Bertinelli.
Roman Sionis (Black Mask) este reprezentat drept cel mai temut criminal al orașului Gotham, temându-se doar de Joker, care nu mai este prezent în acest film, și având convingeri misogine: acesta nu doar că îi subestimează inteligența și personalitatea lui Harley, dar până în momentul în care a văzut contrariul (adică scena în care Dinah bate doi indivizi care vor să-i facă rău lui Harley), nu ar fi crezut că Black Canary este înzestrată cu altceva în afară de talent muzical, ba mai mult, scena în care Erika este umilită în clubul de noapte a acestuia de către el însuși, în mod gratuit, este tulburătoare, aceasta fiind obligată să se urce pe masă și să danseze, un alt bărbat fiind obligat să-i sfâșie rochia cu un cuțit. Lovitura lui Sionis i-a provocat lui Harley o viziune cu ea în ipostaza lui Marilyn Monroe în celebrul videoclip al piesei „Diamonds are a girl`s best friends”, într-o variantă reinterpretată, întrucât ea a fost pusă în situația de a găsi diamantul în schimbul cruțării vieții sale de către Black Mask.
Putem observa cum de fiecare dată când este lovită, Harley își amintește momentele traumatizante din viața ei sau își imaginează anumite scenarii. De asemenea, interpretarea piesei „It`s a man`s world” a Dinhei la clubul lui Sionis este reprezentativă pentru mesajul feminist al peliculei, așa cum alegerea piesei Joanei Jett „I hate myself for loving you” este reprezentativă pentru durerea post-despărțire provocată de Joker.
Doc este „bunicul taiwanez pe care nu l-am avut niciodată”, spune Harley, și singurul despre care credea că ține la ea. Tot el este cel care i-a oferit o locuință-ascunzătoare, însă anti-eroina are să fie dezamăgită din nou în momentul în care el o trădează contra unei sume considerabile de bani, determinând-o să reacționeze post-traumatic prin trădarea Cassandrei, oferită pe tavă lui Sionis, în schimbul garanției protecției acestuia. Iată cum Harley Quinn este pe punctul de a cădea din nou în capcana dependenței protecției unui bărbat. Harley, însă, nu a căzut în această capcană, întrucât colaborarea cu Black Canary, Huntress, Cassandra și Montoya, rezultată în învingerea armatei lui Sionis, i-a demonstrat că se poate descurca fără un bărbat, în ciuda propriilor traume și a propriei neputințe, precum și în ciuda părerii celorlalți: „But I`m the one they should be scared, not you, not mr. J.!”, aceasta a fost revelația lui Harley.
În final, singurul „bărbat” care i-a rămas alături este hiena Bruce, pe care a crezut că a pierdut-o sau că a murit în contextul în care a aflat că Doc i-a trădat încrederea, iar celor cinci tipologii feminine diferite li s-a făcut dreptate, Helena recuperând banii familiei ucise de Stefano Galante și investindu-i în fundația de combatere a crimelor Birds of Prey, în timp ce Harley a amanetat diamantul, banii fiind investiți într-o nouă companie în East End, Harley Quinn&associate. Badass Motherfuckers, luând-o pe Cassandra sub protecția ei, Harley devenind un model pentru ea.
Astfel, personajul principal al filmului Birds of Prey și-a învins frica de a ieși de sub protecția unui bărbat, continuându-și viața pe cont propriu, ea nu este suma capriciilor unui bărbat malefic, găsindu-și propria identitate. De asemenea, Harley Quinn nu este inumană și nici lipsită de empatie, spre deosebire de Joker, ci o persoană care-și dorește să fie iubită, respectată și acceptată pentru ceea ce este în esență. Deși nu mai există cale de întoarcere la statutul domnișoarei psihiatru Harleen Quinzel, o parte din Harleen va exista mereu în Haley, căreia viața i-a dovedit că se poate descurca chiar și fără Joker.
Citește și Arta de-a înghiți pastila – „Sides effectes”
M-am născut în Cluj-Napoca, județul Cluj, la data de 22 ianuarie 1995. Am absolvit Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” (secția artă dramatică, promoția 2010-2014), Facultatea de Istorie și Filosofie (secția Filosofie, nivel licență) în cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca (promoția 2015-2018) și cursurile masterale ale Facultății de Litere, în cadrul aceleiași universități (masteratul de Studii Literare Românești, promoția 2018-2020). Am publicat poezii în revistele „Literatura de Azi”, „Cenaclul de la Păltiniș”, „eCreator” și „EgoPHobia”, fiind membră a Cercului Literar de la Cluj, începând cu iarna anului 2017 până în vara anului 2018 și membră a Cenaclului Literar Studențesc „Vox Napocensis” începând cu luna decembrie a anului 2019 până în luna mai a anului 2020. De asemenea, am publicat texte de proză scurtă în revista on-line „Catchy”. În anul 2021 am publicat un grupaj de poezii în antologia bilingvă (româno-suedeză) a editurii Bifrost „Echivalențe”.