Time is Life
Mihail Medrea
se făcuse târziu
continua să citească umplea de cuvinte golul din suflet
citea şi adesea gândurile îi zburau aiurea
trebuia să recitească uneori câteva propoziţii
alteori pagini întregi
era
conştiincioasă
rareori abandona o carte ce nu-i plăcea
nu citea din plăcere era o sete irepresibilă de a găsi un sens
lumea în care trăia îl pierduse demult
poate nici n-a avut vreunul decât în illo tempore
cei din jur se agitau
aveau o groază de probleme
familia serviciul şi toate celelalte ale vieţii fiecăruia
mai puţin ale vieţii sale
încetul cu încetul renunţase
familia i s-a risipit ca un fum de ţigară
serviciul corvoada inevitabilă asigurându-i
cele necesare traiului
n-avea nevoie de cine-ştie-ce
la un moment dat
a spus pas
avea o sumă oarecare depusă la bancă primise
o moştenire nescontată
era în pragul bătrâneţii singură cuc
aşa cum unele femei în vârstă merg la biserică
ea mergea la biblioteca publică
îşi făcea datoria erau atâtea cărţi de citit
atâtea de învăţat
atâtea răspunsuri la care uitase să pună întrebări
nu discuta niciodată despre ceea ce citise nu avea cu cine
bibliotecara
o fătuţă zglobie
îi desconsidera pe bătrâni
pentru ea erau bătrâni toţi cei de peste 50 de ani
pe vecini nu-i interesa lectura se salutau
schimbau câteva replici
dacă vecina cu pricina începea să bârfească
îşi cerea scuze
ştii nu mă simt prea bine în ultima vreme
pisica i se aşeza în poală o mângâia din obişnuinţă
citind mai departe
pisica se cerea afară lăsa cartea deschidea uşa
până-ntr-o zi
când o rafală de vânt a izbit fereastra întredeschisă
geamuri făcute ţăndări
pisica mieunând isterizată
viaţa ei s-a schimbat întru totul din acel moment
odată cu ploaia şi frigul a năvălit peste ea realitatea nudă
spitalul mâna care nu i se mai vindeca
diabetul ce nu putea fi controlat dozele inutile de insulină
a cuprins-o groaza
la marginea hăului pe care-l alungase sistematic
din cuget şi simţiri
de data asta
a scăpat
ca
prin urechile acului
pe cât de inutilă îi fusese viaţa de până atunci
pe atât îi era de preţioasă o zi o săptămână un an măcar
de ce pentru cine pentru sine
o lume în miniatură îşi făcea încercarea
i se dăduse dreptul să mai încerce să trăiască
nu să se prefacă
şi a trăit
cu vârf şi îndesat
şi
poate că mai trăieşte şi în zilele noastre.
foto credit Louis Guermond
Citește și Banda lui Mobius
