Spunea Socrate, iar eu mă scuz când afirm că se spun multe despre români între ceea ce numim “granițe”, atât bune, cât şi rele. Gura omenească este făcută să mestece, iar tăcerea se achiziționează în condiții specifice.

Ceea ce impactează în general, spre negativ ori pozitiv, este absența zâmbetului în cazul poporului nostru și subiectul argumentativ al acestei intervenții.

Nu vorbim despre o expresie facială de conveniență, ușor de identificat, ci despre acea căldură care pornește din inimă, trece prin bariera sufletului și, după atingerea conștiinței, produce o iluminare a ochilor.

Ne întrebăm probabil de ce suntem incapabili de această sinteză, ori eu caut să complic lucrurile, însă am convingerea descoperirii unei teorii: cea a păcatului, pe care o voi expune pentru a mă înțelege pe mine însumi, deși în primul rând ar trebui să tac și să mestec trecutul, care vine să fie fundamentul prezentului ori o bază a viitorului.

Se denumea păcatul drept o abatere de la normele înscrise în Biblia pe care o practicăm cu asiduitate.

Cu precădere de când ne-au ajuns greutățile insurmontabile la granițe, am obosit vestul în acuzații, iar acum privim către Wuhan: oricum ar fi, este de vină polişul vecinului.

Nu zâmbeam când ne chinuiau comuniștii, posterior deoarece nu aveam bani: ne furaseră economia și ne intrase corupția precum râia sub piele. Ne doare în zi de azi să ne ascundem zâmbetul după măști: iar dacă nu este culpabilă China este Bill Gates, care dorește implementarea cipurilor în cartofi, ori Elon Musk, cu presiunea sa de a cheltui fonduri nedeterminate pentru a vinde roboți ori mașini electrice. La fel de vinovați sunt elitiștii de Davos, Bruxelul, egiptenii care l-au inventat pe Pi, extratereștrii ori amuzantele coaliții care inundă YouTube, Tik Tok, între alte medii de comunicare în vogă.

Avem prea mult plastic și prea puține școli: siliconul a acoperit decența cu o peliculă fină, coborând din valea californiană către Constanța, unde ne deprimă precum cărțile lui Byun Chul-han, care observă conștiința prin prisma imunității genetice. Oricum ar fi, păcătuim de când ne-am născut până când am arătat ultima persoană cu degetul, apoi ne numim români și tragem de Biblie.

Suntem cei mai credincioși din statistici și avem aproape la fel de multe biserici precum Texasul, care a inițiat construcția păcatului modern cu mult înaintea noastră. Mă înțelegeți?

Veți spune nu iar eu mă voi bucura, deoarece ingenuitatea este o protecție, cel puțin până la ușa definiției filozofice, unde se transformă în ignoranţă. Revenind asupra lipsei zâmbetului și a teoriei mele: facem o simplificare, eliminând totul în afară de Biblie.

Ai zece norme scurte: nu minți, nu fura, nu privi capra vecinului și nu omorî, nici pe Ceaușescu că era cizmar nici pe Byul pentru că vine de peste “granițe”. Plus un etcetera pe care îl cunoaștem: intrăm în sine, unde am descoperi că am încălcat și continuăm să încălcăm orice recomandare.

Deci avem de dus la capăt două acțiuni: eu tac, iar domniile voastre poate îl arătați cu degetul pe Socrate ori dăruiți un surâs Sfintei noastre Biblii.

@NCA