„Răstorn lumea din vârful poantelor”
1.
mi-ar fi plăcut să cred că
între noi a fost mai mult decât
o vânătoare de sentimente clandestine
în agonia flămândă a inimilor
îmi făcusem hartă
din toate promisiunile tale
dar duminicile erau minciună
și-am împrumutat de la morți
câteva sâmbete în numele
acestui adevăr
un joc prea serios
pentru istoria existenței noastre
sau doar un renghi al vieții
2.
se sparg vitrine în orbul ochilor
si niciun pod între lumi
doar somnul de iarnă al melcului
tulburat de țipetele unei ambulanțe
gonind prin beznă
sub pleoape
3.
răstorn lumea din vârful poantelor
odin dva tri chetyre
cifrele dezbină ordinea şi
glezna balerinei rămâne strânsă
în nodul unui vis
cu palmele zgâriate mângâi tristeţi
care nu se mai întorc
la muzeul păpuşilor din ljubljana
în spatele ochilor deschişi
oamenii îmbătrânesc
prea devreme
4.
captivă în acest trup
îmi cos rănile pe dinăuntru
și doamne cât mai sângerează
locul din care m-am rupt
de mamă
5.
să vorbim despre sălbăticia gesturilor
în ceilalți nu ne mai regăsim
și cel mai tare doare urma colților
de pe fața nevăzută a inimii
foamea pândește fiecare mișcare greșită
a sfârșitului de zi
e aproape noapte
am câteva zgârieturi pe suflet
și-o mușcătură
de lup
6.
borcanele cu anemone
piperul negru din malabar
și anatomia unei posibilități
nu mă căuta mai departe
ți-am desenat pe prag o hartă
cu prima noastră sete
în aceasta legendă
nu există fântâni