<header></header>
<section class="article_body">
<section class="reviewed_articles">
<article>
<div>Filozofia nu Èine atât de plăcere, cât de înÈelegere, sau, mai precis, de plăcerea pe care Èi-o dă înÈelegerea. De aceea, multor indivizi le rămâne străină, limitându-se la a prelua cliÈee Èi a le uzita în contexte în care „dă bine” sau impresionează publicul amator de „perle pseudointelectuale”. ExerciÈiul de hermeneutică se impune astfel ca necesar unei lecturi de profunzime a textelor filozofice, în afara prejudecăÈilor de orice fel, dar sub tutela unor repere care vin din partea unor personalităÈi de acelaÈi nivel spiritual, apte să capteze esenÈele.</div>
<div class="details">Două femei de excepÈie, scriitoare, pasionate de filozofia Èi ÈtiinÈele timpului lor, se regăsesc într-un fel unic de a percepe realitatea obiectivă, din perspectiva fiinÈei înzestrate cu o luciditate Èi o conÈtiinÈă superioară. Ce rezultă? O analiză la retortă a mecanismelor unei societăÈi, a oamenilor de cultură, a resorturilor psihologice care îi dictează evoluÈia (sau involuÈia, deseori), oferind o imagine veridică până la marginea cinismului a mentalului colectiv, din care se desprind aievea, fără greutate, cei „selectaÈi”, adică personalităÈile apte să-i descifreze labirinturile de sens.</div>
<div>Iată ce spune <strong>Susan Sontag</strong> despre scriitoarea Èi opera lui <strong>Simone Weil</strong>, (n. <time datetime="1909-02-03">3 februarie 1909</time>, Paris, FranÈa – d. <time datetime="1943-08-24">24 august 1943</time>, Ashford, Anglia, Regatul Unit), una dintre cele mai proeminente figuri ale culturii franceze, gânditoare pasionată de filozofie Èi de mistică creÈtină.</div>
<div></div>
<div>
<div id="attachment_18348" style="width: 573px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-18348" class="wp-image-18348 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/sontag.jpg" alt="" width="563" height="720" /><p id="caption-attachment-18348" class="wp-caption-text">Susan Sontag</p></div>
</div>
<div></div>
</article>
<div>„<em>Valorile culturale ale civilizaÈiei noastre burghez-liberale sunt antiliberale Èi antiburgheze; există scriitori repetitivi, obsesionali Èi nepoliticoÈi, care tind să impresioneze forÈat Èi nu prin notele distincte ale autorităÈii personale sau ardoare intelectuală, ci, mai mult, prin sentimentul unei extremism intelectual Èi personal. BigoÈii, istericii, distrugătorii sinelui &#8211; aceÈtia sunt scriitorii care devin mărturii vii ale timpurilor înfricoÈătoare în care trăim.E vorba despre nuanÈe subtile aici: nu e de conceput credinÈa în ideile născute dintr-un ton impersonal al lucidităÈii. Unele epoci sunt prea complexe, prea sfâÈiate de experienÈe istorice Èi intelectuale cutremurătoare, pentru a putea auzi vocea <strong>lucidităÈii</strong>. AÈa că ea devine un compromis, o evadare, o minciună. Era noastră promovează idealurile sănătăÈii, dar crede doar în realitatea bolii. Adevărurile noastre sunt născute din nenorociri. Măsurăm adevărul în termenii suferinÈei scriitorului mai degrabă decât să folosim standardele adevărului obiectiv pe care îl exhibă cuvintele lui proprii. Fiecare din adevărurile noastre are un martir, prin urmare.</em></div>
<div><em>Ceea ce l-a revoltat pe Goethe, maturul, când vine vorba de lucrările mai tânărului Kleist, care i-a dăruit operele „în genunchii inimii” &#8211; morbidul, notele isterice, sentimentul patologicului, enorma indulgenÈă a suferinÈei pe care Kleist o pune în operele sale epice, este tocmai ceea ce dă valoare pentru noi, astăzi, creaÈiei lui. Azi, Kleist provoacă defătare estetică, pe când lectura din Goethe a devenit o datorie. La fel Èi cu <strong><a href="https://bel-esprit.ro/soren-aabye/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Kierkegaard</a></strong>, Nietzsche, Dostoievski, Kafka, Baudelaire, Rimbaud, Genet—Èi Simone Weil—ne impresionează prin aerul straniu, nesănătos al operelor lor, care le dă forÈă Èi putere de convingere.</em></div>
<article></article>
</section>
<p><em>Probabil că există perioade în care nu atât nevoia de adevăr e importantă, cât o aprofundare a simÈului realităÈii, o lărgire a sferei imaginaÈiei. Eu una, nu pun la îndoială faptul că viziunea reală, sănătoasă a lumii este Èi cea adevărată. Dar adevărul este cu adevărat dorit întotdeauna? Nevoia de adevăr nu mi se pare constantă, nici cea a letargiei. O idee distorsionată ar putea avea o valoare mai mare decât adevărul însuÈi; ar putea servi mai bine nevoilor spirituale, care sunt atât de diferite. Adevărul înseamnă echilibru, dar opusul lui, care presupune dezechilibru, ar putea la fel de bine să nu fie o minciună.</em></p>
<p><em>Prin asta nu încerc să abolesc o modă, ci doar să subliniez motivul care stă în spatele gustului contemporan pentru extremism în artă Èi gândire. Să nu fim ipocriÈi Èi să recunoaÈtem făÈiÈ că citim Èi apreciem scriitori ca Simone Weil, cu toate prejudecăÈile care au planat asupra ei de-a lungul timpului. Nu pot să cred că mai mult decât poÈi număra pe degete din zecile de mii de cititori ai operelor lui Simone Weil, publicate postum, au aderat la ideile ei cu adevărat. AÈa cum nu este necesar nici să împrăÈtiem păreri despre relaÈia ei conflictuală cu Biserica Catolică sau să acceptăm viziunea ei despre absenÈa divinităÈii, idealurile ei despre respingerea trupului sau să facem concurenÈă urii foarte nedrepte pe care a nutrit-o împotriva civilizaÈiei romane sau a evreilor.</em></p>
<p><em>La fel Èi cu Kierkegaard Èi cu Nietzsche ai căror admiratori din epoca modernă nu le împărtăÈesc ideile. Motivul pentru care citim asemenea autori de o originalitate „usturătoare” este prestanÈa lor personală, seriozitatea cu care Èi-au tratat viziunea, dispoziÈia declarată Èi asumată de a se sacrifica pentru adevărurile lor, Èi doar parÈial pentru „ideile” acestora. AÈa cum coruptul Alcibiade l-a urmat fără tăgadă pe Socrate, incapabil Èi nedoritor să-Èi schimbe viaÈa, dar a făcut-o fiind impresionat Èi amorezat de geniul filozofului care i-a fost mentor, aÈa Èi cititorul modern exprimă respectul, prin lectură, faÈă de un nivel de spiritualitate care nu este Èi nici nu poate fi al lui propriu.</em></p>
<p><em>VieÈile unora sunt de domeniul exemplarităÈii, altele nu; iar din cele care pot fi modele sunt cele care ne invită să le urmăm Èi, pe de altă parte, cele pe care le privim de la distanÈă cu un amestec de repulsie, milă sau reverenÈă. Aceasta e, în linii mari, diferenÈa dintre<strong> erou</strong> Èi <strong>sfânt (</strong>dacaă ultimul termen poate fi folosit în sens estetic, nu religios). O astfel de viaÈă, absurdă prin exagerările ei Èi gradul de auto-mutilare &#8211; cum e a lui Kleist sau a filozofului Kierkegaard &#8211; a fost cea a scriitoarei Simone Weil. Mă gândesc aici Èi la ascetismul fanatic al vieÈii ei, dispreÈul faÈă de plăcere Èi fericire, gesturile ei deopotrivă nobile Èi ridicole în politică, negăsile de sine atât de elaborate, curtarea neobosită a suferinÈei, Èi n-aÈ exclude nici stângăciile fizice, migrenele sau tuberculoza ei. Niciu iubitor al vieÈii nu Èi-ar propune să-i imite devotamentul pentru sacrificiu Èi martiraj, Èi nici n-ar dori cuiva drag să i se întâmple aÈa ceva.</em></p>
<p><em>Èi totuÈi, în ceea ce priveÈte dragostea noastră pentru seriozitate, pentru viaÈă, noi suntem hrăniÈi din iubirea aceasta care ne ajută să creÈtem. Iar respectul pe care îl arătăm unor asemenea personalităÈi este un argument al existenÈei misterului în lume &#8211; iar misterul însuÈi este ceea ce adevărul obiectiv respinge. În acest sens, toate adevărurile sunt superficiale; Èi distorsiunile adevărului (nu toate), unele derapaje de la sănătatea mentală (nu toate), de la sănătatea trupească (nu toate, desigur), unele denigrară ale vieÈii (nu toate) sunt dătătoare de sănătate, de adevăr, de luciditate Èi de viaÈă.</em>” (<strong>Susan Sontag &#8211; </strong>traducere Andra Tischer)</p>
<p>Cu o asemenea introducere în opera lui Simone Weil, nu putem decât să fim curioÈi de adevărul textelor ei, acel adevăr care se revelează în ciuda unor dificultăÈi de &#8230; sensibilitate, dacă suntem atenÈi la ceea ce exprimă Sontag. Un fragment din <strong><em>Forme de iubire implicitã a lui Dumnezeu,</em></strong> publicată în 2005 la Editura Humanitas, într-o traducere excepÈională de Anca Manolescu, ne aduce în faÈa unei <strong>viziuni inedite asupra învăÈăturii, a rugăciunii Èi a atenÈiei, care stă la baza tuturor actelor asumate de conÈtiinÈă</strong>.</p>
<p>Iată:</p>
<p><span style="color: #000000;">„<em>Cheia unei concepţii creştine a studiilor este faptul că <strong>rugăciunea</strong> constă în <strong>atenţie</strong>. E orientarea către Dumnezeu a întregii atenţii de care sufletul este capabil. <strong>Calitatea atenţiei determină în mare măsură calitatea rugăciunii</strong>. Căldura inimii nu o poate suplini.</em></span></p>
<div class="pagination foot">
<p><em><span style="color: #000000;">Numai partea cea mai înaltă a atenţiei intră în contact cu Dumnezeu, atunci când rugăciunea este destul de intensă şi de pură pentru ca un asemenea contact să aibă loc; dar întreaga atenţie e îndreptată către Dumnezeu.</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">Exerciţiile de şcoală dezvoltă, bineînţeles, o parte mai puţin înaltă a atenţiei. Ele sunt totuşi pe deplin eficace pentru creşterea puterii de atenţie ce va fi disponibilă în momentul rugăciunii, cu condiţia ca ele să fie practicate în acest scop şi numai în acest scop.</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">Deşi astăzi oamenii par să o ignore, formarea facultăţii <strong>atenţiei</strong> este adevăratul scop şi aproape unicul interes al studiilor. Cea mai mare parte a exerciţiilor de şcoală au de asemenea un interes intrinsec; dar e un interes secundar. Toate exerciţiile care fac realmente apel la capacitatea de atenţie sunt interesante în acelaşi chip şi aproape în aceeaşi măsură.</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">Liceenii, studenţii care îl iubesc pe Dumnezeu nu ar trebui să spună niciodată: „Mie îmi plac matematicile&#8221;, „Mie îmi place franceza&#8221;, „Mie îmi place greaca&#8221;. Trebuie să înveţe să le iubească pe toate pentru că toate fac să crească acea atenţie care, orientată spre Dumnezeu, este substanţa însăşi a rugăciunii.</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">Lipsa darului sau a gustului natural pentru geometrie nu împiedică cercetarea unei probleme sau studiul unei demonstraţii să dezvolte atenţia. E aproape invers. E aproape o împrejurare favorabilă.</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">E chiar prea puţin important dacă izbuteşti să găseşti soluţia sau să înţelegi demonstraţia, cu toate că trebuie să te străduieşti cu adevărat să reuşeşti. </span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;"> </span></em></p>
<div id="attachment_18349" style="width: 368px" class="wp-caption alignleft"><img aria-describedby="caption-attachment-18349" class="wp-image-18349" title="sursa foto: ro.pinterest.com" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/simone-weil.jpg" alt="" width="358" height="446" /><p id="caption-attachment-18349" class="wp-caption-text">Simone Weil</p></div>
<p><em><span style="color: #000000;">Dar niciodată şi în niciun caz, un efort de atenţie veritabilă nu e efort pierdut. El e întotdeauna deplin eficace spiritual şi, ca urmare, e de asemenea eficace în planul inferior al inteligenţei, fiindcă orice lumină spirituală luminează inteligenţa. </span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">Dacă soluţia unei probleme de geometrie e căutată cu o atenţie veritabilă şi dacă, la capătul unui ceas, cel ce o caută nu e mai înaintat decât la început în ce priveşte rezolvaraa ei, el a înaintat totuşi cu fiece minut al acelei ore într-o altă dimensiune, mai misterioasă. Fără ca el să simtă, fără ca el să ştie, acest efort în aparenţă steril şi fără rod a pus mai multă lumină în suflet. Rodul se va regăsi odată, mai târziu, în rugăciune. Se va regăsi fără îndoială, pe deasupra, şi într-un anume domeniu al inteligenţei, poate cu totul străin matematicii. Poate că într-o zi cel ce a făcut acest efort ineficace va fi capabil, din pricina lui, să sesizeze mai direct frumuseţea unui vers din Racine. Dar că rodul efortului trebuie să se regăsească în rugăciune e un fapt cert, nu dă loc nici unei îndoieli.</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">Certitudinile de acest fel sunt experimentale. Dar dacă nu crezi în ele înainte de a le fi încercat sau dacă nu te comporţi, cel puţin, ca şi cum ai crede în ele, nu vei face niciodată experienţa ce dă acces la asemenea certitudini. Avem de a face aici cu un fel de contradicţie. La fel se întâmplă, începând de la un anume nivel, cu toate cunoştinţele utile înaintării spirituale. Dacă ele nu sunt adoptate ca regulă de conduită înainte de a fi verificate, dacă nu rămâi ataşat de ele doar prin credinţă timp îndelungat înainte de a le verifica, o credinţă întâi întunecată, lipsită de lumină, nu le vei transforma niciodată în certitudini. Credinţa e condiţia indispensabilă pentru a le verifica. </span></em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em><span style="color: #000000;">Cel mai bun sprijin al credinţei este garanţia că dacă ceri Tatălui pâine, el nu îţi va da pietre<sup>.</sup> Chiar în afara oricărei credinţe religioase explicite, ori de câte ori o fiinţă umană face un efort de atenţie cu unica dorinţă de a deveni mai aptă să sesizeze adevărul, ea dobândeşte această aptitudine mai mare, chiar dacă efortul ei nu a produs nici un rod vizibil. O poveste a eschimoşilor explică astfel originea luminii: „Corbul care, în noaptea veşnică, nu putea găsi hrană a dorit lumina şi pământul s-a luminat&#8221;. Dacă există dorinţă, dacă obiectul dorinţei e într-adevăr lumina, dorinţa luminii produce lumina. Există într-adevăr dorinţă când există efort de atenţie. Lumina este într-adevăr obiectul dorinţei atunci când orice alt mobil este absent. Chiar dacă eforturile de atenţie rămân sterile ani la rând, vine ziua când o lumină exact proporţională cu aceste eforturi va inunda sufletul. Fiecare efort adaugă un pic de aur unei comori pe care nimic în lume n-o poate răpi. Strădaniile inutile, timp de ani lungi şi dureroşi, ale preotului din Ars de a învăţa latina şi-au dat întregul rod în discernământul minunat prin care întrezărea sufletul însuşi al penitenţilor dincolo de cuvintele şi chiar dincolo de tăcerea lor.</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">Trebuie deci să studiezi fără nici un fel de dorinţă de a obţine note bune, de a reuşi la examene, de a obţine vreun rezultat şcolar, fără nici un fel de consideraţie pentru gusturile şi aptitudinile naturale, concentrându-te la fel asupra tuturor exerciţiilor cu gândul că toate servesc la formarea acelei atenţii care e substanţa rugăciunii, în momentul când te ocupi de un exerciţiu, trebuie să vrei să te ocupi de el corect; fiindcă această voinţă e indispensabilă pentru împlinirea veritabilă a unui efort. Dar dincolo de acest scop imediat, intenţia profundă trebuie să meargă doar spre creşterea puterii de atenţie în vederea rugăciunii, aşa cum atunci când scrii desenezi forma literelor pe hârtie nu pentru forma lor, ci cu ideea de a te exprima.</span></em></p>
<p>&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;..</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-18351" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/weil.jpg" alt="" width="477" height="625" /></p>
<p><em><span style="color: #000000;">Cel mai adesea, e confundat cu atenţia un soi de efort muscular. Dacă li se spune elevilor: &#8222;Acum fiţi atenţi&#8221;, îi vezi încruntând sprâncenele, ţinându-şi respiraţia, încordându-şi muşchii. Dacă după două minute îi întrebi la ce sunt atenţi, nu ştiu să răspundă. Au fost atenţi la nimic. Nu au fost atenţi. Şi-au încordat muşchii.</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">Se investeşte deseori în studiu un asemenea tip de efort. Cum el ajunge să te obosească, îţi dă impresia că ai muncit. E o iluzie. Oboseala nu are nici o legătură cu munca. Munca este efortul util, fie că e obositor sau nu. Acel soi de efort muscular e cu totul steril, chiar făcut cu bună intenţie. Buna intenţie se numără atunci printre cele care pavează infernul. Studiile întreprinse astfel pot fi câteodată reuşite din punct de vedere şcolar, din punctul de vedere al notelor şi al examenelor, dar reuşita se obţine în pofida efortului, graţie darurilor naturale; asemenea studii sunt întotdeauna inutile.</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;"><strong>Voinţa</strong>, cea care la nevoie te face să strângi din dinţi şi să înduri suferinţa, este arma de căpetenie a ucenicului în munca manuală. Dar, contrar a ceea ce se crede de obicei, ea nu are aproape nici un rol în studiu. Inteligenţa nu poate fi mânată decât de dorinţă. Pentru ca să existe dorinţă, trebuie să existe plăcere şi bucurie. Inteligenţa nu creşte şi nu dă roade decât în bucurie. Bucuria de a învăţa este la fel de indispensabilă studiului ca respiraţia alergătorului. Acolo unde lipseşte, nu este vorba despre studioşi, ci despre nişte biete caricaturi de ucenici care la capătul uceniciei lor nu vor avea nici măcar o meserie.</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">Acest rol al <strong>dorinţei</strong> în studiu e cel care permite utilizarea studiului drept pregătire pentru viaţa spirituală. Fiindcă dorinţa orientată spre Dumnezeu e singura forţă capabilă să facă sufletul să urce. Ori, mai degrabă, Dumnezeu este cel care vine să cuprindă sufletul şi să îl înalţe, dar numai dorinţa îl sileşte pe Dumnezeu să coboare. El nu vine decât la cei care îi cer să vină; iar spre cei care cer des, îndelung, cu ardoare, el nu se poate împiedica să coboare. Atenţia e un efort, cel mai mare poate, dar un efort negativ, în sine, el nu comportă oboseală. Când oboseala se face simţită, atenţia abia de mai e posibilă, afară de cazul când fiinţa are deja un bun exerciţiu în această privinţă; e mai potrivit atunci să te laşi în voia oboselii, să cauţi o destindere şi să reîncepi peste puţină vreme, să te desprinzi şi să te prinzi iarăşi de studiu, tot aşa cum inspiri şi expiri.</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">Douăzeci de minute de atenţie intensă şi lipsită de oboseală valorează nesfârşit mai mult decât trei ore petrecute în acea şedere la lucru cu sprâncenele încruntate care te face să spui cu sentimentul datoriei împlinite: „Am lucrat bine&#8221;.</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">Dar, în pofida aparenţei, e şi cu mult mai dificil. Există în sufletul nostru ceva căruia atenţia veritabilă îi repugnă mai intens decât îi repugnă cărnii oboseala. Acest ceva e cu mult mai aproape de rău decât carnea. Iată de ce ori de câte ori obţinem o atenţie veritabilă distrugem o parte de rău în noi. Dacă ne mobilizăm atenţia având această intenţie, un sfert de oră de atenţie valorează cât multe fapte bune.</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;"><strong>Atenţia constă în a-ţi suspenda gândirea</strong>, în a o lăsa disponibilă, vidă, permeabilă faţă de obiect, în a menţine interior, în proximitatea gândului, dar la un nivel inferior şi fără contact cu gândul, diferitele cunoştinţe dobândite, pe care eşti obligat să le utilizezi, în raport cu toate gândurile particulare şi deja formate, gândirea trebuie să fie ca un om pe vârful unui munte care, privind înainte, zăreşte în acelaşi timp dedesubtul lui, dar fără a le privi, o mulţime de păduri şi câmpii. Gândirea trebuie să fie mai ales vidă, în aşteptare, să nu caute nimic, ci să fie gata să primească în adevărul lui nud obiectul ce va pătrunde în ea. </span></em></p>
<p>&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;</p>
<p><em><span style="color: #000000;">Există pentru fiecare exerciţiu şcolar un mod specific de a aştepta adevărul, având dorinţa lui şi fără a-ţi îngădui să îl cauţi. Un mod de a-ţi fixa atenţia asupra datelor unei probleme de geometrie fără să îi cauţi soluţia, asupra cuvintelor unui text latin sau grec fără să îi cauţi sensul, un mod de a aştepta, când scrii, ca acel cuvânt care e potrivit să vină de la sine sub peniţă, respingând doar cuvintele insuficiente.</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">Prima datorie faţă de elevi şi studenţi este a le face cunoscută această metodă, nu doar în general, ci în forma specială legată de fiecare exerciţiu. Datorie nu numai a profesorilor, ci şi a îndrumătorilor lor spirituali. Iar cei din urmă trebuie pe deasupra să pună în plină lumină, într-o lumină strălucitoare, analogia între atitudinea inteligenţei în cazul fiecărui exerciţiu şi situaţia sufletului care, cu candela plină de untdelemn, îşi aşteaptă mirele cu încredere şi dorinţă.&#8221; Fiecare adolescent iubitor să dorească, în vreme ce face o traducere din latină, să se apropie prin ea puţin mai mult de clipa când va fi cu adevărat acel slujitor care, în vreme ce stăpânul este la nuntă, veghează şi ascultă lângă poartă pentru a deschide de îndată ce-l va auzi că bate. Stăpânul îşi va pune atunci sluga la masă şi îi va aduce el însuşi de mâncare.</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">Doar această aşteptare, doar această atenţie pot determina în stăpân un asemenea preaplin de grijă iubitoare. Când sluga şi-a cheltuit puterile muncind câmpul, la întoarcere stăpânul îi spune: „Pregăteşte-mi masa şi slujeşte-mă&#8221;. I se adresează ca unui rob nevrednic care nu face decât ce i se porunceşte, în domeniul acţiunii trebuie făcut neîndoielnic tot ceea ce e poruncit, cu preţul oricărui grad de efort, de oboseală şi de suferinţă, fiindcă cel ce nu se supune nu iubeşte. Dar după asta nu eşti decât un rob nevrednic. Ceea ce ai împlinit este o condiţie a iubirii, dar ea nu e suficientă. Ceea ce îl sileşte pe stăpân să se facă slujitorul slugii sale, să o iubească nu este nimic de acest gen; e încă şi mai puţin o căutare pe care sluga ar avea îndrăzneala să o întreprindă din proprie iniţiativă; este doar veghea, aşteptarea şi atenţia.</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">Fericiţi aşadar cei care îşi petrec adolescenţa şi tinereţea doar formându-şi această putere de atenţie. Fără îndoială, ei nu se află mai aproape de bine decât fraţii lor care muncesc la câmp sau în uzine. Sunt aproape, dar altfel. Ţăranii, muncitorii posedă acea apropiere de Dumnezeu, de o savoare incomparabilă, care e de aflat în adâncul sărăciei, al lipsei de consideraţie socială şi al suferinţelor îndelungi, statornice. Dar dacă judecăm ocupaţiile în ele însele, studiile sunt mai aproape de Dumnezeu din cauza atenţiei care constituie sufletul lor. Cel care parcurge anii de studii fără a dezvolta în el o asemenea atenţie a pierdut o mare comoară. Nu numai iubirea lui Dumnezeu are drept substanţă atenţia. Iubirea aproapelui, despre care ştim că este una şi aceeaşi iubire se alcătuieşte din aceeaşi substanţă. Nenorociţii nu au nevoie de altceva în lume decât de oameni capabili să le dăruiască atenţia lor. Capacitatea de a da atenţie unui nenorocit este un lucru foarte rar, foarte dificil; e aproape un miracol. Aproape toţi cei care cred că au această capacitate sunt lipsiţi de ea. Căldura, elanul inimii, mila nu sunt de ajuns.</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">În prima legendă a Graalului se spune că Graalul, piatră miraculoasă care, prin virtutea ostiei sfinţite, satură orice foame, aparţine oricui va spune cel dintâi păzitorului pietrei, regelui pe trei sferturi paralizat din pricina celei mai durerose dintre răni: „Care îţi este chinul?&#8221;</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">Deplinătatea iubirii aproapelui înseamnă să fii pur şi simplu în stare să îl întrebi: „Care îţi este chinul?&#8221; înseamnă să ştii că nenorocitul există, nu ca o unitate într-o colecţie, nu ca un exemplar al categoriei sociale etichetate „nenorociţi&#8221;, ci ca om, exact asemenea nouă, care a fost lovit într-o zi de nenorocire şi în care s-a întipărit pecetea ei inimitabilă. Pentru asta e de ajuns, dar indispensabil, să ştii să îndrepţi asupra nenorocitului o anume privire. </span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">O privire care este înainte de toate privire atentă, în care sufletul se goleşte de orice conţinut propriu pentru a primi în sine fiinţa pe care o priveşte aşa cum este ea, în adevărul ei întreg. Numai cel capabil de atenţie e capabil de o asemenea privire.</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">Aşa încât e adevărat, deşi paradoxal, că o traducere din latină, o problemă de geometrie, chiar ratate, pot, numai fiindcă li s-a acordat genul de efort adecvat, să te facă mai apt într-o bună zi, mai târziu, dacă prilejul se iveşte, să dai unui nenorocit, în clipa supremă a pătimirii lui, exact genul de ajutor în stare să îl salveze.</span></em></p>
<p><em><span style="color: #000000;">Pentru un adolescent capabil să sesizeze acest adevăr şi destul de generos pentru a dori acest rod, preferându-l oricărui altuia, studiile ar oferi deplinătate în ce priveşte eficacitatea lor spirituală, chiar în afara oricărei credinţe religioase.</span></em></p>
<p><span style="color: #000000;"><em>Studiile şcolare sunt unul dintre acele câmpuri ce ascund un mărgăritar pentru care merită să îţi vinzi toate bunurile, fără a-ţi păstra nimic ţie însuţi, ca să fii în stare să-l cumperi</em>.<sup>”</sup></span></p>
<p class="parsf" align="center">CitiÈi Èi despre <a href="https://bel-esprit.ro/f-nietzsche-multe-otravuri-pentru-a-muri-dupa-plac/" target="_blank" rel="noopener noreferrer"><strong>Friedrich Nietzsche</strong></a></p>
</div>
</section>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;concu&#114;s&#064;&#121;&#097;&#104;o&#111;.&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>